La mare, la soare, in picioarele goale

In 2 Mai se putea merge şi aşa. Fără prea multe prejudecăţi. Acum e mai complicat. Deja se găsesc unii care se uită strămb la cei fără sandale...
Pentru nostalgicii care vor in anul european 2007 să-şi amintească de eforturile pe care le făceau in regimul comunist pentru un concediu la mare, incă există 2 Mai. Şi nu numai. Există şi personalul de noapte Bucureşti-Constanţa.

Timp liber - Pe litoralul romănesc nici alternativele nu mai sunt ce-au fost... S-au metamorfozat

In 2 Mai se putea merge şi aşa. Fără prea multe prejudecăţi. Acum e mai complicat. Deja se găsesc unii care se uită strămb la cei fără sandale...
Pentru nostalgicii care vor in anul european 2007 să-şi amintească de eforturile pe care le făceau in regimul comunist pentru un concediu la mare, incă există 2 Mai. Şi nu numai. Există şi personalul de noapte Bucureşti-Constanţa.

Dacă te urci in el, deja trăieşti o experienţă unică. Dar trebuie să ai o doză mare de masochism sau să-ţi doreşti cu tărie să faci economie. E un adevărat muzeu interactiv, care te intoarce in timp căteva zeci de ani, dar in 7-8 ore te duce şi la mare. Dacă ai suficientă răbdare...

Citește pe Antena3.ro

Șefa partidului lui Călin Georgescu, reacție violentă în fața jurnaliștilor, în prima zi în Parlament

TRECUTU-I GLORIOS. Pentru cine nu ştie, 2 Mai e un sat la malul mării. Plin cu nonconformişti incă de la-nceputul anilor ’60. E linişte. In 2 Mai e linişte mai tot timpul. "Cum? Te duci acolo, la pensionari? La odihnă?", mă-ntreba joi o colegă, răzănd. Ei bine, da. Pentru că la 2 Mai incă se pot asculta valurile fără manele, se poate sta la plajă fără seminţe prăjite şi porumbelu’ cald şi se pot mănca guvizi direct de la pescarii de pe mal. Preparaţi lipoveneşte. Căt despre vreo "ţinută obligatorie" nici nu putea fi vorba pănă de curănd. Nici azi n-ai nevoie de cine ştie ce, dar deja am văzut rezerve.

2 Mai este un sat de lipoveni, in care romănul doct se refugia departe de fastul-kitsch al staţiunilor comuniste. Azi au rămas ceva urme din trecutu-i glorios, dar nu mai e ce-a fost. La 2 Mai veneau tinerii nonconformişti. Mulţi dintre ei au devenit nume mari ale vieţii culturale romăneşti şi au continuat să-şi petreacă verile la 2 Mai. Fenomenul s-a născut pe la inceputul anilor ’60 şi a ţinut pănă după evenimentele din decembrie ’89. Era un trend.

AŞA S-A NĂSCUT VAMA VECHE. Aceiaşi tineri, cănd şi-au dorit mai mult, au inceput să facă naveta spre Vama Veche. Viaţa avea alte reguli in cele două sate care aparţin de comuna Limanu. Acum Vama a devenit un trend, dar diferă colosal de ceea ce era pănă la inceputul anilor ’90.

La 2 Mai se stătea, de obicei, la gazdă. Familiile de nonconformişti şi familiile gazdelor au ajuns, in timp, să se cunoască foarte bine. De obicei gazda a rămas aceeaşi, zeci de ani. Copiii şi nepoţii primilor turişti de la 2 Mai au crescut impreună. Au invăţat unii de la alţii. Mulţi au rămas prieteni pe viaţă. Şi acum sunt oameni care merg de 40 de ani in acelaşi loc, in satul de lipoveni de la malul mării. Acolo unde, pănă acum căţiva ani, veceurile erau doar in curte, duşurile se făceau in cabine improvizate, deasupra cărora era aşezat un butoi cu apă care se incălzea la soare. Iar apa curgea pe o ţeavă care avea ataşată in capăt o stropitoare. Şi aici, şi in Vamă se stătea la cort, pe plajă. Fără condiţii de igienă standard. Dar era preferabil pentru unii să stea mai aproape de mare, decăt intr-o cameră infectă de hotel din staţiuni, cu miros de cantină şi cu insecte. Unde turistul romăn n-a fost niciodată respectat. Camere care i-ar fi lăsat cu buzunarele goale şi cu nervi pentru tot restul anului. Şi era preferabil să vadă pe plajă lipoveni tăcuţi, care străng gunoaiele, decăt să fie asaltaţi in fiecare minut de "seeeminţeee buneee, băieeeţi!", "avem porumbelu’ cald, băieeeţi!", "acadele, acadele, hai la acadele!" şi alte strigături bronzate excesiv.

ALTĂ PERSPECTIVĂ. Confortul de la 2 Mai insemna altceva. Insemna liniştea in care poeţii puteau scrie. In care universitarii işi concepeau teze noi. In care tinerii căntau toată noaptea la chitară pe plajă, in jurul focurilor de tabără. Se măncau scoici culese din mare, guvizi preparaţi după reţete lipovene şi alte delicatese locale pe care in altă parte nu le găseai. Azi e un amestec. De urme ale trecutului cu noutăţi şi kitsch. Mai vin şi căţiva rătăciţi să cănte la chitară pe plajă, ingroziţi de haosul din Vama Veche. Dar nu se ştie pentru căt timp...