Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vineri, 31 iulie. Tatiana Stepa, în Vamă (de aici, de lângă mare). O cântare dusă la sfârşit doar cu sufletul, nu şi cu trupul. Pe scenă, a primit lumina şi a cântat dumnezeieşte... Trupul nu mai era al spiritului ei. Începuse deja să nu îi mai aparţină. Dar ea ştia că mai are dreptul la un concert. Ultimul.
M-a luat în braţe şi mi-a mulţumit. Îi îndeplinisem dorinţa de a mai fi artistă, de a primi aplauze, de a-şi lua la revedere... În urmă cu şase luni, îmi spunea că trebuie să lupte, că îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru fiecare zi pe care i-o dă şi că este un om fericit. Trăieşte!
Lumea a încercat s-o ajute financiar, s-au anunţat tot felul de concerte umanitare pentru Tatiana, peste două săptămâni, peste o lună, două, trei... A fost dusă până şi la OTV! Cum să mai lupte când a văzut ce se întâmplă în jurul ei? Devenise un caz de maximă audienţă...
Nu, nu mai avea de ce să lupte. Am învăţat şi eu, aşa cum Octavian Paler spunea, că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta...
Vineri, 7 august. Tatiana nu mai este. Vamă. Plouă. Tatiana cântă. În altă vamă... Lacrimi mari cădeau din cer... Lacrimi mari cad pe obrajii mei, pe obrajii noştri, ai celor care am cunoscut-o pe Tatiana, care am primit ceea ne oferea cu generozitate din sufletul ei de artist. Dincolo de noaptea veşnică, răzbat cântecele ei. "Moartea este o datorie pe care fiecare nu o poate plăti decât o singură dată", spunea William Shakespeare. Tatiana Stepa şi-a făcut datoria până la capăt.
