Liniştea unei ţări agitate

ROMĂNIA ÎN SĂRBĂTORILE PASCALE
Ediţie Specială de Paşte, dedicată marii Sărbători pline de lumina dumnezeiască ce ne poate schimba destinul. Din cuprins: Pastorala ÎPS Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, istoricul sărbătorii, tradiţii pascale, ouăle uriaşe de Paşte pictate de copii, frumoasele obiceiuri pascale din Bucovina, alimentaţia sănătoasă în această perioadă, care este cea mai solicitată destinaţie aleasă de românii care vor pleca din ţară pentru petrecerea minivacanţei de Paşte, informaţii privind programul instituţiilor şi al transportului public, febra cumpărăturilor de Iepuraş. Să vă fie Paştele cu bucurie şi Lumină!

ROMĂNIA ÎN SĂRBĂTORILE PASCALE
Ediţie Specială de Paşte, dedicată marii Sărbători pline de lumina dumnezeiască ce ne poate schimba destinul. Din cuprins: Pastorala ÎPS Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, istoricul sărbătorii, tradiţii pascale, ouăle uriaşe de Paşte pictate de copii, frumoasele obiceiuri pascale din Bucovina, alimentaţia sănătoasă în această perioadă, care este cea mai solicitată destinaţie aleasă de românii care vor pleca din ţară pentru petrecerea minivacanţei de Paşte, informaţii privind programul instituţiilor şi al transportului public, febra cumpărăturilor de Iepuraş. Să vă fie Paştele cu bucurie şi Lumină!

---

Cea mai veche sărbătoare

ISTORIC ● Mielul care s-a jertfit pentru a salva omenirea
Paştele, cea mai veche sărbătoarea creştină, este serbat încă de la început, în ziua Învierii Domnului, duminica. Mielul sacrificat de evrei la sărbătoarea azimilor, numită şi Pesah (Paşte), Îl preînchipuia pe Hristos, Mielul fără prihană, care S-a jertfit pentru a salva omenirea din păcate.


Dintre toate sărbătorile creştine, Învierea Domnului are cea mai îndelungată prăznuire. Alături de duminică, sărbătoarea săptămînală a creştinilor, Paştele, se serbează încă din vremea apostolilor. Sfîntul Pavel, pentru a sublinia că în centrul sărbătorii este Acela care a întemeiat-o, spunea: "Iată Hristos, Paştile nostru, S-a jertfit pentru noi; să prăznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului". Cele mai vechi menţionări scrise ale sărbătoririi Paştelui se află în "Constituţiile apostolice" şi în "Canoanele apostolice", dar şi în Canonul 1 al Sinodului din Antiohia. Mai tîrziu, şi scriitorul bisericesc şi istoricul Eusebiu de Cezareea a scris lucrarea "Despre sărbătoarea Paştilor", în anul 332.


ÎN HAINE ALBE. Din vechi izvoare scrise ştim că Paştele a fost o sărbătoare a bucuriei, celebrată cu mult fast. Noaptea Învierii era petrecută în bisericile primilor creştini liberi prin priveghere şi rugăciuni. În cursul acestei nopţi avea loc botezul catehumenilor care se pregătiseră un an întreg pentru a intra în rîndul creştinilor. Momentul Învierii era întîmpinat solemn, cu cîntări de bucurie, cu săvîrşirea Sfintei Liturghii care are în centru Sfînta Jertfă. Catehumenii veneau la biserică în acea noapte sfîntă în haine albe şi purtau în mîini făclii aprinse. Primii creştini înţelegeau prin Paşte nu numai sărbătoarea Învierii, ci şi Cina şi Patimile Domnului. Cu timpul, înţelesul s-a restrîns la sărbătoarea Învierii, aşa cum este şi astăzi.


PESAH. Cuvîntul Paşte e de origine evreiască, vine de la Pesah, care înseamnă trecere, evreii avîndu-l din limba egipteană, iar în română provenind din forma latino-bizantină Pascae. Evreii numeau Paşte (Pascha) sau sărbătoarea azimilor celebrarea lor anuală în amintirea trecerii miraculoase prin Marea Roşie şi a eliberării lor de sub robia Egiptului (Ieşire XII, 27). Acest moment avusese loc la 14 Nisan (aprilie) şi coincidea cu prima lună plină de după echinocţiul de primăvară. În creştinism, Paşte este termenul care aminteşte Patimile şi Învierea lui Hristos, evenimente care au coincis cu Paştele evreiesc din anul 33. Nu a fost o simplă coincidenţă, ci împlinirea planului divin de mîntuire a neamului omenesc. La evrei, la sărbătoarea Paştelui se jertfea miel, ca o preînchipuire a Mîntuitorului, care s-a jertfit ca un miel.


BISERICA PRIMARĂ. În vremea Împăratului Constantin cel Mare (secolul IV), exista obiceiul de a fi luminate bisericile şi casele oamenilor creştini şi chiar întregile oraşe cu torţe aprinse, astfel încît în acea noapte era lumină ca ziua. În unele biserici erau reprimiţi penitenţii, cei care făcuseră păcate mari şi se pocăiseră o vreme. Împăraţii eliberau prizonierii, stăpînii dădeau libertate sclavilor şi, în general, toată lumea făcea multă milostenie cu săracii.

În biserici se aducea prinoase: pîine dulce (pască), brînză, cărnuri, mai ales de miel, ca reminiscenţe de la evrei, pentru care mielul era un simbol pascal, şi, bineînţeles, multe ouă roşii.

Serbarea Paştelui se prelungea pe o săptămînă întreagă, săvîrşindu-se zilnic Sfînta Liturghie, iar creştinii se împărtăşeau de fiecare dată. Le era interzisă participarea în perioada pascală la jocurile sportive din arene, la circ sau la spectacolele de teatru şi dans. De la Paşte pînă la Rusalii nu se îngenunchea, nici nu se făceau metanii sau ajunări.


DATA PAŞTELUI. Paştele este totdeauna o sărbătoare cu dată schimbătoare. Data se calculează în funcţie de echinocţiul de primăvară şi prima duminică cu lună plină de după echinocţiu. Cînd luna plină coincide cu echinocţiul de primăvară şi e sîmbătă, Paştele sunt la 22 martie, duminică. Este cea mai timpurie dată a Paştelui. Dacă luna plină este înainte de echinocţiu cu o zi, atunci ea nu este dată pascală, ci trebuie să aşteptăm pînă după echinocţiul următor, adică încă 29 de zile, la 19 aprilie, şi dacă aceasta cade într-o luni Paştele nu poate fi sărbătorit decît în duminica următoare, adică la 25 aprilie. Aceasta este cea mai tîrzie dată a Paştelui. Aici trebuie făcută o precizare: întrucît s-au constatat erori în calendarul iulian, folosit şi de ţara noastră pînă în 1924, s-a luat hotărîrea îndreptării lui, prin amînarea cu 13 zile a numărătorii zilelor. Aşa se face că acum Paştele se sărbătoresc între 4 aprilie (22 martie + 13) şi 8 mai (25 aprilie +13). Din modul de raportare la calendar apar şi diferenţele de dată a serbării Paştelui între Bisericile Ortodoxă şi Romano-Catolică, cele ortodoxe pe stil vechi de cele pe stil nou al calendarului. La nivelul întregii comunităţi de biserici creştine se fac de cîţiva ani eforturi de unificare a datei Paştelui.


CREDINŢĂ
"Călugării sînt cei care ţin lumea cu rugăciunile lor, cu laudele pe care le ridică lui Dumnezeu în fiecare zi, cu rugăciunile lor pentru iertarea noastră a tuturor. De Paşte,tot omul credincios este chemat să spună şi să audă cîntările bisericii:«Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumina Învierii; şi cîntîndu-I cîntare de biruinţă, luminat să-L auzim zicînd: Bucuraţi-vă!»"

Împreună

Ca în fiecare an, Biserica Română Unită cu Roma celebrează Învierea la aceeaşi dată cu Biserica Ortodoxă. În anul 1700, părinţii sinodali au decis ca legea şi calendarul să rămînă cel bizantin. Serviciul religios din seara Învierii nu diferă de cel ortodox. La sfîrşitul ceremoniei se distribuie pîine sfinţită, stropită cu vin. În prezent, Biserica Română Unită cu Roma este organizată – în conformitate cu Codul Canoanelor Bisericilor Orientale – ca Biserică arhiepiscopală majoră, cu sediul la Blaj. Arhiepiscopia majoră este compusă din Arhiepiscopia de Alba-Iulia şi Făgăraş, Episcopia de Oradea.