Lume frumoasă şi fascinantă

Universul basmelor este plin de făpturi frumoase, "reale" sau fantastice, pline de culoare. Care sunt cele mai cunoscute personaje?

Sub orice nume am găsi-o în diferite basme – Ileana Cosânzeana, Sânziana, Crăiasa Zânelor, Crăiasa Florilor, Crăiasa Codrului, Doamna Florilor, Doamna Zânelor, Fata Codrului, Fata Sălbatică, Mândra Lunii, Sora Soarelui, Sora Vântului, Sora Pământului, Zâna Pădurii, Zâna Florilor, Zâna Albă, Zâna Lacului etc. –, ea reprezintă unul dintre cele mai cunoscute personaje din basmele populare româneşti. Deşi are atât de multe nume, în funcţie de zonele etnografice ale ţării, acestea seamănă între ele. Mulţi autori spun că numele ei care cuprinde rădăcina "zână" vine de la zeiţa Diana. Există şi alţi interpreţi ai basmelor care consideră că numele vine de la zeiţa Diana la care se adaugă Sfântul Ioan.

MISTER
În basme nu se spune prea multe despre Ileana Cosânzeana. Ea şi fratele ei Soarele sunt reprezentaţi uneori drept copiii lui Dumnezeu. Alteori, ea însăşi este fiica Soarelui. În alte basme, Ileana Cosânzeana apare ca fiica unui uriaş sau a Mumei Pădurii. Ea nu este o "eroină" în basme. În general, Sânziana este nemuritoare în basme. Dar ea poate să treacă de partea oamenilor, oferindu-şi dragostea acestora, şi atunci îşi pierde calităţile supranaturale, tinereţea fără bătrâneţe, devenind asemeni oricărei muritoare. O altă calitate a Ilenei Sânziana este că ea protejează animalele pădurii. În multe basme, ea este însoţită de animale sălbatice. În mitologie, Cosânzeana protejează fertilitatea câmpului. Există şi versiuni de basme, de pildă în Oltenia, unde Ileana Cosânzeana este descrisă ca un model idealizat de feminitate. Unul dintre amănuntele "ciudate" legate de Cosânzeana este că aceasta este înfăţişată adesea în basme ca având "tatuate" pe corp Luna, Soarele sau diverşi aştri.

FEŢI-FRUMOŞI
Eroii din basme sunt personaje justiţiare, aceştia aflându-se mereu în căutarea dreptăţii. Deşi ei trec prin încercări sau probe prin care se adevereşte că au calităţi superioare, totuşi ei nu ar reuşi să atingă scopul dacă nu ar fi ajutaţi de alte personaje. Astfel, întâmplările se înnoadă într-o naraţiune complexă, dar lesne de înţeles, la care participă foarte multe personaje, cu caracteristici umane sau fabuloase. Făt-Frumos obţine astfel diverse instrumente magice cu ajutorul cărora evită capcane pe "tărâmul celălalt". Albinele, calul, aricii şi alte animale sunt cele care sar tot timpul în ajutorul unui Făt-Frumos. Dintre creaturile din basme şi poveşti, calul joacă un rol foarte important. Fără acest animal, se poate spune că basmele nu mai sunt basme. De obicei, calul apare sub forma animalului năzdrăvan. La început, este schilod, apoi devine "năzdrăvan". Are uneori aripi, zboară, e alteori de foc, de aur, de argint sau de aramă. Deşi are multe calităţi fabuloase, calul rămâne în condiţia "reală" a animalului, pentru că el niciodată nu îşi leapădă pielea şi nici nu ascunde alte animale sub pielea sa. Pe de altă parte, el are şi calităţi umane, cum ar fi faptul că vorbeşte, simte compasiune şi altele. Fără acest animal, Făt-Frumos nu are nici o şansă de izbândă în lupta cu personajele negative.

Albă-ca-Zăpada

Celebrele basme al Fraţilor Grimm au lansat personaje şi au creat elemente legendare de antiteză. Unul dintre cele mai îndrăgite personaje din peisajul basmului fantastic este, de departe, Albă-ca-Zăpada. Fata de împărat, cu "feţişoara albă ca zăpada, buze roşii ca sângele şi păr negru ca abanosul", este nevoită, pe tot parcursul poveştii, să reziste împotriva ostilităţilor mamei sale vitrege. Aceasta din urmă, învrăjbită de faptul că "oglinda" o socotea pe Albă-ca-Zăpada mai frumoasă, se hotărăşte să o omoare. Din mila vânătorului trimis să execute această poruncă, fetiţa scapă în pădure şi ajunge la o casă în care locuiesc şapte pitici. Mai departe însă firul naraţiunii continuă cu încercările mamei vitrege de a-i pune în pericol viaţa. Caracteristicile personajului de poveste, clasica bunătate şi chipul angelic o salvează pe Albă-ca-Zăpada prin intermediul unui prinţ.

Harap-Alb

"Povestea lui Harap-Alb" a cunoscut o adevărată ascensiune printre basmele din România. Personajul principal, Harap-Alb, face parte din categoria eroilor care "evoluează" o dată cu probele la care este supus. El apare în scenă după ce fraţii săi mai mari eşuează ca eroi. Nici unul nu este suficient de vrednic pentru a împlini destinul de conducător propus de Împăratul Verde, unchiul lor. Eroul trece de acum prin diverse întâmplări, probe de testare a îndemânării, a curajului, dar trece şi prin mijloace de iniţiere: aducerea capului de cerb, aducerea fetei Împăratului Roş. Totuşi, pentru a-şi desăvârşi destinul trebuie să facă proba bunătăţii. Celelalte calităţi sau însuşiri se pot dobândi, însă bunătatea este înnăscută. În lungul şir al probelor prin care trece, eroul este ajutat de diverse personaje cu puteri supranaturale, cum ar fi animalele fabuloase, Crăiasa furnicilor sau Crăiasa albinelor, dar şi de cei cinci tovarăşi ai săi.

Cenuşăreasa

Cenuşăresa reprezină imaginea blajină a personajului-model din opera Fraţilor Grimm, chiar dacă însăşi mama sa vitregă şi cele două surori vitrege încearcă să altereze acest lucru. Deşi întruneşte toate calităţile pozitive, "fata era pusă să robotească cât e ziulica de mare". Spăla vase, freca podelele din camerele doamnei şi domnişoarelor, dormea într-un pod pe un braţ de paie, în timp ce surorile ei se lăfăiau în camere dichisite. Serile de dans Cenuşăreasa le petrecea muncind, în speranţa că odată şi odată mama ei se va îndura să o ia la palat. Lacrimile fetei au adus însă în contextul basmului alte caractere pozitive: zâna cea bună, caii şi slujitorii. Zâna o pregăteşte pe Cenuşăreasă pentru bal, dar o avertizează că la "orele 12 ale nopţii" totul revine la normal. Fiul regelui se îndrăgosteşte de Cenuşăreasă şi organizează un alt bal, sperând că o va reîntâlni pe străina care i-a furat inima. Miracolul se repetă şi la celălalt bal, dar Cenuşăreasa, presată de miezul nopţii, fuge din braţele prinţului şi îşi pierde condurul. Prinţul merge însă din casă în casă pentru a o găsi pe cea căreia condurul i se va potrivi întocmai.

"Hi! Cal de zmeu, de paraleu, mergi ’nainte! că nu mi-e frică de nimeni, decât de Făt-Frumos, dar el este pe tărâmul celălalt şi nu crez să-i fi adus corbul osciorul şi vântul perişorul."
Zmeul din "Povestea lui Făt-Frumos" de Nicolae Filimon


"Uf! Ce greu miroase cosiţa ce ţi-am dat-o şi pe care tu ai pus-o pe foc. Eu voi să te mănânc pe tine, mai bine."
Muma-pădurii, în "Luceafărul de ziuă şi Luceafărul de noapte"de Petre Ispirescu


"Adulmecând în dreapta şi-n stânga, simţi miros de carne proaspată. «Aici se petrece ceva necurat», zise. Scoase pe copii unul câte unul de sub masă. Iată vânat destul ca să-mi pot ospăta prietenii"
Căpcăunul în "Tom Degeţel" poveste populară englezească