Lunga vacanţă a clasei muncitoare

CINE-I HARNIC ŞI TRUDEŞTE ARE TOT CE VREA
Sărbătorile pascale s-au încheiat, dar românii au făcut "punte" cu "sărbătoarea muncii", continuîndu-şi multele zile libere pe ritmurile "Veselia umple ţara/ C-a venit Întîi de Mai!". Jurnalul Naţional vă oferă o Ediţie Specială dedicată lui 1 Mai. O zi care a traversat istoria, ajungînd să se muleze pe cerinţele prezentului.

CINE-I HARNIC ŞI TRUDEŞTE ARE TOT CE VREA
Sărbătorile pascale s-au încheiat, dar românii au făcut "punte" cu "sărbătoarea muncii", continuîndu-şi multele zile libere pe ritmurile "Veselia umple ţara/ C-a venit Întîi de Mai!". Jurnalul Naţional vă oferă o Ediţie Specială dedicată lui 1 Mai. O zi care a traversat istoria, ajungînd să se muleze pe cerinţele prezentului.

---

Primul şi ultimul 1 Mai festiv

DETURNARE ● De la Carol al II-lea la Nicolae Ceauşescu, "sărbătoarea muncii", realizată de dictatori
Deşi "ziua muncii" era aniversată de salariaţii din Europa vestică şi Statele Unite încă de la 1 Mai 1890, în România această sărbătoare a fost celebrată abia în 1939.

Atunci, Regele Carol al II-lea a decis să scoată pe străzi mulţimea, ca să-l aclame public. După 1944, guvernanţii comunişti au organizat şi ei cu mare fast ziua de 1 Mai, scoţînd muncitorii din fabrici "la defilare". Însă din 1989 încoace, cetăţenii României n-au mai aniversat public "ziua lor", preferînd "liberul la iarbă verde" cu manele şi mici.

În România, un minister al Muncii a fost creat abia în anul 1920, necesitatea acestuia fiind cauzată de "infuzia" de muncitori aduşi de unirea cu Transilvania. Deşi trăiau în condiţii precare, muncitorii români nu au întemeiat sindicate puternice, singurele "zvîcniri" greviste înregistrîndu-se în 1933, în rîndul ceferiştilor de la Atelierele "Griviţa" din Bucureşti şi petroliştilor din Valea Prahovei.


CONGRESUL BRESLELOR. Însă Regele Carol al II-lea, după modelul lui Mussolini, a decis să-i folosească pe muncitori în favoarea sa, organizînd o manifestaţie de amploare la 1 Mai 1939. După ce instaurase o dictatură personală cu un an înainte, Carol desfiinţase sindicatele, pe care le înlocuise cu bresle controlate de stat. Inspirat de modelul manifestaţiilor lucrătorilor din Germania şi Italia, regele a dorit să-i alinieze şi pe muncitorii români la politica regimului său. Sub pretextul unui congres general al breslelor, primul ministru Armand Călinescu şi ministrul Muncii Mihail Ralea au organizat la 1 Mai 1939 o mare adunare muncitorească în Capitală, delegaţii fiind strînşi în sălile "Aro", "Tomis" şi "Eintracht" pentru a aduce osanale lui Carol al II-lea.


"REGELE MUNCITORILOR". Cea mai importantă "sesiune" a congresului a avut loc la sala "Aro", unde Mihai Ralea le-a vorbit delegaţilor despre însemnătatea zilei de 1 Mai în viziunea regimului carlist: "Congresul breslelor, pe care-l deschidem azi, trebuie să fie un bilanţ. El trebuie să măsoare drumul parcurs şi să însemne măsura sforţărilor noastre spre organizare a clasei muncitoreşti. Acum şase luni de zile, cînd s-a promulgat Legea breslelor, tabloul organizaţiilor muncitoreşti nu era deloc încurajator. Resturi de sindicate sleite în forţele lor conduse de profesionişti ai politicii muncitoreşti uzaţi şi fără prestigiu erau în perpetuă rivalitate cu alte resturi de sindicate, fără credit în masa muncitorească obosită de promisiuni demagogice mereu amînate şi înşelată veşnic de conducătorii politicianizaţi şi lipsiţi de orice idealism. Majestatea sa Regele, cu egală solicitudine paternă, a arătat o deosebită grije pentru truda muncitorilor săi. El a voit să fie şi regele muncitorilor. Toate suferinţăle muncitoreşti şi-au găsit ecou în inima Sa. Simbol al unirii şi dreptăţii româneşti şi-a întins oblăduirea şi asupra lumii celor care trudesc".

Pentru ca "tabloul" să fie complet, organizatorii au invitat la tribună şi reprezentanţi ai bresleleor de meseriaşi, pentru a aduce omagiile de rigoare lui Carol al II-lea. Luările lor de cuvînt par a fi susrsă de inspiraţie pentru viitorii reprezentanţi comunişti ai "oamenilor muncii". Astfel, T.G. Teodoru, preşedintele breslei textile şi îmbrăcăminte, a declarat: "În numele breslelor de meşteşugari din întreaga ţară salut cei dintîiu congres al breslelor de lucrători, funcţionari particulari şi meseriaşi. Meseriaşii văd în acest congres începutul unei vieţi noi pentru munca noastră naţională, pentru aşezările noastre sociale, pentru buna înţelegere dintre clasele noastre muncitoreşti. Înfrăţiţi cu toată muncitorimea română, noi, breslele de meşteşugari, simţim în această zi de sărbătoare a muncii că sîntem un singur corp de bresle de lucrători şi funcţionari particulari şi ne alăturăm lor pentru ca împreună, cu puteri unite, să ridicăm prestigiul muncii româneşti şi să contribuim la înălţarea ţării".

Astfel de discursuri sfîşietoare nu aveau nimic comun cu spiritul "de origine" al sărbătorii de 1 Mai. Pentru a oferi amploare evenimentului, organizatorii au pregătit o defilare a muncitorilor prin faţa Palatului Regal. Pe o ploaie năprasnică, proletarii şi funcţionarii statului au mărşăluit pe Calea Victoriei, regele privindu-i de la balcon. Ei l-au salutat pe monarh cu braţul drept ridicat spre cer, celebrul "salut roman" specific fasciştilor.


APARE ŞI CEAUŞESCU! După război, comuniştii au "furat" caracterul pro-regal al manifestaţiei de 1 Mai 1939, falsificînd istoria şi susţinînd că ei au organizat în ilegalitate acel eveniment. Documentele vremii atestă doar faptul că şi comuniştii erau răsfiraţi printre manifestanţi, încercînd să-i incite, fără mare succes, pe muncitori să rostească lozinci împotriva războiului. Însă nici vorbă de vreo contribuţie organizatorică a PCdR, partid ilegal în acea vreme! În anii "Epocii de Aur", istoricii oficiali ai partidului au susţinut cu dovezi false că respectiva manifestaţie ar fi fost organizată de înşişi Nicolae şi Elena Ceauşescu, expresie a eroismului de care dădeau dovadă încă de tineri "utecişti". Pentru a da credibilitate minciunii, istoricii de la Institutul de Studii Social-Politice au falsificat o poză ce înfăţişa o manifestaţie din perioada interbelică, introducînd capetele "cuplului prezindeţial" în rîndurile mulţimii. Ei au spus că respectiva fotografie fusese "instantaneu" luată la 1 Mai 1939.


ULTIMA ANIVERSARE CU FAST. Ultima celebrare a "Zilei Internaţionale a Muncii" după tipicul comunist a avut loc în 1989. Cetăţenii Republicii Socialiste n-aveau cum şti atunci că e şi ultima la care mai participă. Încă din ianuarie 1989, conform planificării, toată lumea fusese anunţată că vor sărbători nu "ziua muncii", ci "50 de ani de la marea demonstraţie patriotică, antifascistă şi antiimperialistă de la 1 Mai 1939 şi 100 de ani de la declararea zilei de 1 Mai ca zi a solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc". Din documentele produse de aparatul central de partid, popularizate pentru marele public de presa vremii, reiese că orice altă semnificaţie trecuse în plan secund, toate ceremoniile fiind monopolizate de omagii cuplului prezidenţial.

Trei secţii ale Comitetului Central – Organizatorică, Agitaţie şi Propagandă, Relaţii Externe – "lucrau" încă din februarie pentru programul manifestărilor. Conform planului, acestea urmau să debuteze în ultima săptămînă din aprilie şi să atingă punctul culminant în prima zi din luna lui Florar. Ca de obicei, tonul l-a dat ziarul "Scînteia": la începutul lui aprilie, "crucişătorul" presei comuniste anunţa "măsurile" pentru sărbătorirea zilei de 1 Mai, fuseseră aprobate de Comitetul Politic Executiv (CPEx) al Comitetului Central (CC). Cam în aceeaşi perioadă, pe pagina întîi şi-a făcut loc şi tradiţionala rubrică: "În întîmpinarea zilei de 1 Mai". După modelul inaugurat la începutul regimului, în preajma sărbătorilor mari din calendarul comunist – 1 Mai, 23 August ori congresele Partidului –, informaţiile economice obişnuite erau exploatate propagandistic. Astfel, cam tot ce se făcea în ţară se prezenta ca fiind făcut "în cinstea zilei de..". Bunăoară, la Bihor, în aşteptarea lui 1 Mai 1989 "s-a inaugurat" o nouă capacitate de producţie, la Bacău s-a realizat producţie suplimentară pentru export, în alte judeţe "s-au finalizat însămînţările de primăvară".


SOCIALISM VS IMPERIALISM. Sărbătoarea ca atare aproape că nici nu conta. Aparatul de propagandă trepida în fabricarea unui fals istoric – Nicolae Ceauşescu şi Elena Petrescu, ulterior Ceauşescu, aniversau un semicentenar de la debutul pe "scena mare" a politicii la 1 Mai 1939.

"Pregătirea şi desfăşurarea marii demonstraţii patriotice, antifasciste şi antirăzboi de la 1 Mai 1939 sînt strîns legate de vasta şi susţinuta activitate politică şi organizatorică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a tovarăşei Elena Ceauşescu, scria «Scînteia» la începutul lunii aprilie. Prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu în comisia înfiinţată de partid în vederea organizării manifestărilor de la 1 Mai constituie o pregnantă ilustrare a înaltei aprecieri pe care conducerea partidului o dădea activităţii sale revoluţionare, aleselor sale însuşiri morale şi politice, încrederea neabătută în justeţea cauzei partidului, maturitatea politică, abnegaţia şi dăruirea revoluţionară, capacitatea organizatorică şi forţa de înrîurire a conştiinţelor, inepuizabila putere de muncă în îndeplinirea sarcinilor de răspundere ce i-au fost încre-dinţate. În munca pentru pregătirea demonstraţiei şi întrunirilor de la

1 Mai 1989, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a afirmat încă o dată ca un neînfricat militant comunist, acţionînd cu exemplară energie pentru mobilizarea maselor la lupta revoluţionară, pentru realizarea unităţii de voinţă a clasei muncitoare, pentru ca toţi oamenii muncii să înţeleagă pe deplin uriaşa însemnătate a luptei ferme împotriva fascismului, a desfăşurării unor energice acţiuni antirăzboinice, pentru apărarea hotarelor ţării primejduite de poftele de cucerire ale statelor fasciste şi revizioniste."


SESIUNI... ŞTIINŢIFICE. Conform "planului", miercuri, 26 aprilie 1989, a avut loc Sesiunea Ştiinţifică Naţională consacrată, teoretic, zilei de 1 Mai, în practică "tămîierii" cuplului prezidenţial. În sală au fost "prezenţi" mărimile politice ale vremii: membri ai CPEx, ai CC, miniştri, şefi de instituţii. Au susţinut "comunicări" cîţiva dintre protejaţii Ceauşeştilor. Comunicările lor "ştiinţifice" fuseseră toate croite după acelaşi calapod, în "laboratoarele" secţiei de Propagandă şi Agitaţie, şi se refereau fără excepţie la Nicolae Ceauşescu, vorbitorii nefăcînd altceva decît să le "interpreteze" în faţa audienţei. Bunăoară, Manea Mănescu a citit o "comunicare" avînd un titlu care astăzi pare halucinant, măcar prin lungime, dacă nu prin conţinut: "Contribuţia determinantă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a tovarăşei Elena Ceauşescu în organizarea şi desfăşurarea marii demonstraţii patriotice, antifasciste şi antirăzboinice de la 1 Mai 1939, prima mişcare puternică din Europa din acei ani, care a chemat clasa muncitoare la luptă împotriva fascismului şi războiului, pentru independenţa tuturor statelor".

Conform planului de măsuri elaborat de CC, treabă multă avusese atunci personalul muzeelor, teatrelor şi instituţiilor de spectacole, instituţiilor "cu profil ideologic", uniunilor de creaţie. Moment de vîrf a fost expoziţia fotodocumentară şi de carte omagială vernisată la Muzeul de Istorie a Partidului în prezenţa "eroilor" duminică, 30 aprilie. Mulţi artişti plastici şi scriitori au chefuit bine în urma onorariilor grase primite pentru "lucrările omagiale". Conform documentelor de arhivă, o "operă artistică" avîndu-l pe "El" sau pe "Ea" în planul central era plătită cu sume ameţitoare, ce puteau atinge şi 200.000 lei (adică trei "Dacii"... şi-o roată!). "Operele" au putut fi admirate la Sala Dalles. Cei de la Muzeul de Istorie a RSR s-au spetit în simpozioane, conferinţe şi mese rotunde organizate în peste 30 de întreprinderi bucureştene. Muzeul Literaturii române a procedat întocmai, organizînd la Întreprinderea de Transport Bucureşti un simpozion urmat de recitalul muzical-literar – "1 Mai 1939 – un moment de seamă în viaţa politică a ţării". "Actori de frunte" ai Teatrului Naţional Bucureşti, după cum nota "Scînteia", au marcat momentul cu "spectacolul literar-muzical «Laudă muncii»".
A fost o ultimă dată, iar dacă n-ar fi... nu s-ar povesti!

Entuziasm regizat de partid

La defilări, mitinguri, congrese "entuziasmul" mulţimii nu era deloc spontan, cum s-ar crede ascultînd, de pildă, buletinele de ştiri din epocă. Mulţimea era în prealabil împărţită în sectoare, de care răspundeau propagandişti şi ofiţeri de Securitate. În momentele-cheie ale discursurilor, "responsabilii" cu bucuria colectivă din "dispozitiv" începeau să strige lozincile aprobate anterior de activiştii aparatului central de partid. Chiar dacă vreunui participant i-ar fi trecut prin minte să fie creativ şi să inventeze ad-hoc o urătură pentru "cel mai iubit fiu al poporului", iniţiativa l-ar fi costat, probabil, o vizită la Miliţie. Spre exemplificare, prezentăm lista cu lozincile considerate de CC că-s bune la 1 Mai 1989 pentru a fi scrise sau scandate.

"Trăiască Partidul Comunist Român, în frunte cu secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!"
"Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor în jurul Partidului Comunist Român al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!"
"Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului nostru popor sub conducerea Partidului Comunist Român, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!"
"Trăiască Partidul Comunist Român – forţa politică conducătoare a societăţii noastre socialiste!"
"Trăiască Partidul Comunist Român – conducătorul încercat al poporului nostru pe calea socialismului şi comunismului!"
"Trăiască Partidul Comunist Român – continuatorul tradiţiilor revoluţionare ale clasei muncitoare, ale poporului român!"
"Partidul, Ceauşescu, România!"
"Ceauşescu-PCR!”
"Stima noastră şi mîndria, Ceauşescu – România!"
"Ceauşescu – eroism, România – comunism!"
"Ceauşescu şi poporul!"
"Ceauşescu şi poporul, patria şi tricolorul!"
"Ceauşescu – România – Pace!"
"Ceauşescu – Pace!"
"Ceauşescu – România – viitorul"
"Epoca Nicolae Ceauşescu – epoca de aur a României socialiste!"
"Epoca Nicolae Ceauşescu – epocă de glorioasă istorie, de măreţe înfăptuiri socialiste şi luminoase perspective!"
"În deplină unitate, sub conducerea Partidului Comunist Român, să acţionăm pentru aplicarea neabătută a Programului partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism!"
"Trăiască patria noastră liberă şi independentă – Republica Socialistă România!"
"Trăiască şi înflorească scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, liberă, independentă şi demnă în rîndul naţiunilor lumii!"
"Trăiască harnicul şi talentatul nostru popor român – constructor eroic al societăţii socialiste multilateral-dezvoltate!"
"Să acţionăm ferm pentru înfăptuirea hotărîrilor Congresului al XIII-lea şi Conferinţei Naţionale ale Partidului Comunist Român!"
"Prin munca noastră hotărîtă pentru realizarea planului şi a angajamentelor pe anul 1989, să întărim necontenit forţa economică şi independenţa patriei socialiste!"
"Trăiască eroica noastră clasă muncitoare!"
"Trăiască ţărănimea patriei noastre!"
"Trăiască intelectualitatea patriei noastre!"
"Trăiască 1 Mai, Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, ziua frăţiei muncitorilor de pretutindeni!"
"Trăiască 1 Mai – Ziua Muncii!"
"Trăiască Partidul Comunist Român, detaşament activ al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale!"
"Trăiască comunismul, viitorul luminos al întregii omeniri!"
"Trăiască solidaritatea şi colaborarea între partidele comuniste şi muncitoreşti, între toate forţele revoluţionare, progresiste, democratice şi antiimperialiste!”
"Trăiască prietenia, colaborarea frăţească şi solidaritatea tuturor ţărilor socialiste!"
"Trăiască prietenia şi colaborarea dintre toate popoarele lumii!"
"Să triumfe lupta popoarelor pentru întărirea securităţii şi colaborării în Europa şi în întreaga lume!"
"Să triumfe politica de destindere, colaborare, securitate, pace şi independenţă naţională!"
"Trăiască lupta unită a popoarelor pentru pace, dezarmare, pentru o lume fără arme şi fără războaie!"
"100 de ani de la declararea zilei de 1 Mai ca zi a solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc!"

Linguşitorii din ’89, contestatarii în ’90

La ultima aniversare a zilei de 1 Mai din "epoca Nicolae Ceauşescu", în prim-plan n-au mai stat "masele populare". Sărbătoarea fusese eclipsată de anunţul că datoria externă a fost achitată integral. La 19 aprilie, în Bucureşti a fost convocată o mare adunare, pentru ca "oamenii muncii" să afle noutatea. Ulterior, pînă în preajma zilei de 1 Mai, în toate reşedinţele de judeţ din ţară au avut loc manifestaţii similare, descrise pe larg de presa centrală şi locală. Pentru 1 Mai, "greul" osanalelor a căzut pe umerii demnitarilor din aparatul central de partid. La începutul lui ianuarie 1990 – cu excepţia lui Barbu Petrescu şi Ion Ursu–, foştii cepex-işti au fost judecaţi de "justiţia democrată". S-au dezis de Ceauşescu cu aceeaşi uşurinţă cu care anterior îl lăudau deşănţat. Bunăoară, Manea Mănescu, la 1 Mai 1989, delecta selectul auditoriu cu "contribuţia determinantă a tovarăşului" la evenimente. Peste nici un an îl califica fără jenă ca "odiosul dictator". Şi ca ei, toţi ceilalţi organizatori şi participanţi la "evenimentele" judeţene, municipale, orăşeneşti etc. "Oamenii muncii" au ignorat toate aceste festivităţi mimate, preferînd petrecerile la iarbă verde. Presa vremii ne informează că "zeci de mii de oameni s-au «revărsat» în pădurile din preajma oraşului, spre bazele sportive".