Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După un lanţ de sentinţe judecătoreşti contradictorii, magistraţii au hotărăt să-i restituie averea fiului soţilor Ceauşescu. Printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă, Valentin Ceauşescu a fost găsit nevinovat de acuzele care i s-au adus.
După un lanţ de sentinţe judecătoreşti contradictorii, magistraţii au hotărăt să-i restituie averea fiului soţilor Ceauşescu. Printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă, Valentin Ceauşescu a fost găsit nevinovat de acuzele care i s-au adus.
După 17 ani de procese in care dosarele s-au plimbat de la o instanţă la alta, după ce s-a revenit asupra hotărărilor definitive şi irevocabile, Valentin Ceauşescu, singurul copil al cuplului prezinenţial rămas in viaţă, se luptă incă să-i fie restituite bunurile personale.
La 25 decembrie 1989, Valentin Ceauşescu a fost reţinut şi ulterior arestat pentru subminarea economiei naţionale. In ianuarie 1990, i s-a adus şi acuzaţia de complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice. Mai multe bunuri care ii aparţineau lui şi fraţilor au fost puse sub sechestru asigurător şi trimise in custodia unor instituţii. Pentru prima infracţiune de care fusese acuzat, Valentin Ceauşescu a inceput să fie anchetat din 24 ianuarie 1990, deşi răspunderea penală fusese anulată de amnistierea acestei acuzaţii la 9 ianuarie 1990. După 8 luni de inchisoare, el a fost scos din arest şi cercetat in stare de libertate. In 1993, este inştiinţat de incetarea urmăririi penale in privinţa acuzaţiei de complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice, iar dosarul pentru cealaltă infracţiune de care fusese acuzat se mută la Secţia Penală a Parchetului General. La 12 ianuarie 1996, Parchetul a dispus scoaterea lui de sub urmărire penală, instanţa dispunănd şi restituirea averii, atăt in cazul lui, căt şi al sorei sale, Zoe Ceauşescu.
LANŢUL PROCESELOR. In 1997, Zoe Ceauşescu s-a adresat Judecătoriei Sectorului 1 pentru a i se restitui toate bunurile, ea prezentănd in instanţă actele de revocare a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor, intocmite de Parchetul General. S-a decis atunci să-i fie restituite patru bijuterii şi alte obiecte de uz personal, dar instanţa nu a fost de acord şi cu restituirea tablourilor aflate la Muzeul Naţional de Artă şi a cărţilor care au fost depozitate, după confiscare, la Biblioteca de Stat. In baza adreselor Parchetului General, Zoe Ceauşescu a solicitat MNAR restituirea tablourilor, dar conducerea instituţiei i-a comunicat că are nevoie de acceptul Ministerului Culturii. De la Biblioteca de Stat, Zoe Ceauşescu a recuperat doar o parte din cărţile confiscate, restul nefiind găsite. Ulterior, Zoe şi soţul său, Mircea Opran, dau in judecată Ministerul Public pentru că o mare parte a bunurilor fuseseră intre timp văndute prin intermediul unor consignaţii. In martie 2000, Tribunalul Bucureşti le respinge celor doi apelul formulat impotriva deciziei Judecătoriei Sectorului 4, potrivit căreia bunurile revendicate sunt in patrimoniul statului.
EPOPEEA AVERII. Valentin Ceauşescu a cerut la răndul său Muzeului Naţional de Artă al Romăniei să-i restituie bunurile asupra cărora Parchetul Instanţei supreme ridicase sechestrul asigurător in momentul scoaterii lui de sub urmărire penală. MNAR refuză să inapoieze obiectele, motiv pentru care Valentin Ceauşescu deschide un proces civil. In 2002, dosarul in care se cere magistraţilor Judecătoriei Sectorului 1 să oblige Muzeul Naţional de Artă al Romăniei să-i restituie bunurile, se mută la Tribunalul Bucureşti, prima instanţă considerănd că nu este competentă să judece acest dosar din cauză că valoarea bunurilor depăşeşte un miliard de lei. In 1998, tablourile, obiecte de porţelan şi alte obiecte de artă fuseseră evaluate la 150 de milioane de lei vechi şi reevaluate in februarie 2002 la aproximativ două miliarde de lei vechi. In iulie 2002, Tribunalul Bucureşti respinge cererea privind obligarea MNAR să-i restituie bunurile, decizia fiind contestată de Valentin Ceauşescu la Curtea de Apel Bucureşti - instanţă care cere, in septembrie 2002, Parchetului Curţii Supreme listarea bunurilor.
REPUNEREA IN DREPTURI. In 2004, Curtea de Apel admite cererea lui Valentin Ceauşescu, mai puţin restituirea a cinci tablouri despre care MNAR a informat că nu sunt in custodia sa. Hotărărea rămăne insă atacabilă, prin recurs la Instanţa Supremă. In această situaţie, Valentin Ceauşescu a făcut recurs la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care şi-a declinat insă competenţa in favoarea instanţei inferioare, motivănd că valoarea bunurilor care fac obiectul restituirii trebuie să fie mai mare de cinci miliarde de lei, sumă la care nu se ridică cele cinci tablouri. Dosarul ajunge din nou la Tribunalul Bucureşti.
PROCESUL PENAL. Judecătorii hotărăsc, la 9 octombrie 2007, că sentinţa - definitivă şi irevocabilă - dată de Curtea de Apel Bucureşti in procesul penal (in care se decide că Valentin Ceauşescu nu se face vinovat de nici una dintre acuzele aduse şi se dispune restituirea tuturor bunurilor) trebuie menţinută şi in civil.
Astfel, judecătorii Tribunalului Bucureşti decid că a fost intemeiată soluţia Parchetului dată in urmă cu zece ani - in dosarul in care Valentin Ceauşescu acuzase cercetarea sa abuzivă după 1989, contestănd două ordonanţe - emise in 2001 şi 2002 - prin care era găsit vinovat pentru subminarea economiei naţionale, acestea fiind contrare deciziei instanţei supreme din 1996 - care hotărăse incetarea urmăririi penale şi restituirea averii. Concret, in urma deciziei Tribunalului Bucureşti din 2006, statul este obligat să-i restituie lui Valentin Ceauşescu bunurile care i-au fost sechestrate in decembrie 1989, intrucăt faptele de care a fost acuzat nu au existat. Ulterior, procurorii au atacat prin recurs acestă sentinţă la Curtea de Apel Bucureşti care a menţinut, prin sentinţă definitivă şi irevocabilă, hotărărea Tribunalului Bucureşti.
Cu toate acestea procurorii au mai facut incă o dată recurs la soluţia Curţii de Apel, la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. In aprilie 2007, magistraţii ICCJ resping recursul formulat impotriva hotărării definitive a Curţii de Apel, ca fiind inadmisibil.
După moartea Zoei, Valentin Ceauşescu a continuat procesul privind deshumarea cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu. Zoia Ceauşescu solicitase instanţei ca MApN să dovedească faptul că părinţii ei au fost inhumaţi in Cimitirul Ghencea, solicitănd şi o expertiză medico-legală. La inceputul lui 2007, Primăria Bucureşti dă un comunicat prin care se arată că "in data de 25 decembrie 1989 nu a fost inscris in registrul de inhumări nimic care să ateste inhumarea soţilor Ceauşescu. Nu a fost depus nici un document la Administraţia Cimitirelor (copie de pe certificat de deces pe numele Ceauşescu Elena sau pe numele Ceauşescu Nicolae, adeverinţă de inhumare in original) care să ateste inhumarea" şi că "exhumarea este posibilă numai după verdictul instanţei". După mai multe amănări ale procesului, in aprilie 2007, Judecătoria Sectorului 5 a respins cererea de deshumare a soţilor Ceauşescu şi de stabilire a identităţii celor inhumaţi in cimitirul Ghencea Civil, formulată in 2005 de Zoe Ceauşescu.
După 17 ani de procese in care dosarele s-au plimbat de la o instanţă la alta, după ce s-a revenit asupra hotărărilor definitive şi irevocabile, Valentin Ceauşescu, singurul copil al cuplului prezinenţial rămas in viaţă, se luptă incă să-i fie restituite bunurile personale.
La 25 decembrie 1989, Valentin Ceauşescu a fost reţinut şi ulterior arestat pentru subminarea economiei naţionale. In ianuarie 1990, i s-a adus şi acuzaţia de complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice. Mai multe bunuri care ii aparţineau lui şi fraţilor au fost puse sub sechestru asigurător şi trimise in custodia unor instituţii. Pentru prima infracţiune de care fusese acuzat, Valentin Ceauşescu a inceput să fie anchetat din 24 ianuarie 1990, deşi răspunderea penală fusese anulată de amnistierea acestei acuzaţii la 9 ianuarie 1990. După 8 luni de inchisoare, el a fost scos din arest şi cercetat in stare de libertate. In 1993, este inştiinţat de incetarea urmăririi penale in privinţa acuzaţiei de complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice, iar dosarul pentru cealaltă infracţiune de care fusese acuzat se mută la Secţia Penală a Parchetului General. La 12 ianuarie 1996, Parchetul a dispus scoaterea lui de sub urmărire penală, instanţa dispunănd şi restituirea averii, atăt in cazul lui, căt şi al sorei sale, Zoe Ceauşescu.
LANŢUL PROCESELOR. In 1997, Zoe Ceauşescu s-a adresat Judecătoriei Sectorului 1 pentru a i se restitui toate bunurile, ea prezentănd in instanţă actele de revocare a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor, intocmite de Parchetul General. S-a decis atunci să-i fie restituite patru bijuterii şi alte obiecte de uz personal, dar instanţa nu a fost de acord şi cu restituirea tablourilor aflate la Muzeul Naţional de Artă şi a cărţilor care au fost depozitate, după confiscare, la Biblioteca de Stat. In baza adreselor Parchetului General, Zoe Ceauşescu a solicitat MNAR restituirea tablourilor, dar conducerea instituţiei i-a comunicat că are nevoie de acceptul Ministerului Culturii. De la Biblioteca de Stat, Zoe Ceauşescu a recuperat doar o parte din cărţile confiscate, restul nefiind găsite. Ulterior, Zoe şi soţul său, Mircea Opran, dau in judecată Ministerul Public pentru că o mare parte a bunurilor fuseseră intre timp văndute prin intermediul unor consignaţii. In martie 2000, Tribunalul Bucureşti le respinge celor doi apelul formulat impotriva deciziei Judecătoriei Sectorului 4, potrivit căreia bunurile revendicate sunt in patrimoniul statului.
EPOPEEA AVERII. Valentin Ceauşescu a cerut la răndul său Muzeului Naţional de Artă al Romăniei să-i restituie bunurile asupra cărora Parchetul Instanţei supreme ridicase sechestrul asigurător in momentul scoaterii lui de sub urmărire penală. MNAR refuză să inapoieze obiectele, motiv pentru care Valentin Ceauşescu deschide un proces civil. In 2002, dosarul in care se cere magistraţilor Judecătoriei Sectorului 1 să oblige Muzeul Naţional de Artă al Romăniei să-i restituie bunurile, se mută la Tribunalul Bucureşti, prima instanţă considerănd că nu este competentă să judece acest dosar din cauză că valoarea bunurilor depăşeşte un miliard de lei. In 1998, tablourile, obiecte de porţelan şi alte obiecte de artă fuseseră evaluate la 150 de milioane de lei vechi şi reevaluate in februarie 2002 la aproximativ două miliarde de lei vechi. In iulie 2002, Tribunalul Bucureşti respinge cererea privind obligarea MNAR să-i restituie bunurile, decizia fiind contestată de Valentin Ceauşescu la Curtea de Apel Bucureşti - instanţă care cere, in septembrie 2002, Parchetului Curţii Supreme listarea bunurilor.
REPUNEREA IN DREPTURI. In 2004, Curtea de Apel admite cererea lui Valentin Ceauşescu, mai puţin restituirea a cinci tablouri despre care MNAR a informat că nu sunt in custodia sa. Hotărărea rămăne insă atacabilă, prin recurs la Instanţa Supremă. In această situaţie, Valentin Ceauşescu a făcut recurs la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care şi-a declinat insă competenţa in favoarea instanţei inferioare, motivănd că valoarea bunurilor care fac obiectul restituirii trebuie să fie mai mare de cinci miliarde de lei, sumă la care nu se ridică cele cinci tablouri. Dosarul ajunge din nou la Tribunalul Bucureşti.
PROCESUL PENAL. Judecătorii hotărăsc, la 9 octombrie 2007, că sentinţa - definitivă şi irevocabilă - dată de Curtea de Apel Bucureşti in procesul penal (in care se decide că Valentin Ceauşescu nu se face vinovat de nici una dintre acuzele aduse şi se dispune restituirea tuturor bunurilor) trebuie menţinută şi in civil.
Astfel, judecătorii Tribunalului Bucureşti decid că a fost intemeiată soluţia Parchetului dată in urmă cu zece ani - in dosarul in care Valentin Ceauşescu acuzase cercetarea sa abuzivă după 1989, contestănd două ordonanţe - emise in 2001 şi 2002 - prin care era găsit vinovat pentru subminarea economiei naţionale, acestea fiind contrare deciziei instanţei supreme din 1996 - care hotărăse incetarea urmăririi penale şi restituirea averii. Concret, in urma deciziei Tribunalului Bucureşti din 2006, statul este obligat să-i restituie lui Valentin Ceauşescu bunurile care i-au fost sechestrate in decembrie 1989, intrucăt faptele de care a fost acuzat nu au existat. Ulterior, procurorii au atacat prin recurs acestă sentinţă la Curtea de Apel Bucureşti care a menţinut, prin sentinţă definitivă şi irevocabilă, hotărărea Tribunalului Bucureşti.
Cu toate acestea procurorii au mai facut incă o dată recurs la soluţia Curţii de Apel, la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. In aprilie 2007, magistraţii ICCJ resping recursul formulat impotriva hotărării definitive a Curţii de Apel, ca fiind inadmisibil.
După moartea Zoei, Valentin Ceauşescu a continuat procesul privind deshumarea cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu. Zoia Ceauşescu solicitase instanţei ca MApN să dovedească faptul că părinţii ei au fost inhumaţi in Cimitirul Ghencea, solicitănd şi o expertiză medico-legală. La inceputul lui 2007, Primăria Bucureşti dă un comunicat prin care se arată că "in data de 25 decembrie 1989 nu a fost inscris in registrul de inhumări nimic care să ateste inhumarea soţilor Ceauşescu. Nu a fost depus nici un document la Administraţia Cimitirelor (copie de pe certificat de deces pe numele Ceauşescu Elena sau pe numele Ceauşescu Nicolae, adeverinţă de inhumare in original) care să ateste inhumarea" şi că "exhumarea este posibilă numai după verdictul instanţei". După mai multe amănări ale procesului, in aprilie 2007, Judecătoria Sectorului 5 a respins cererea de deshumare a soţilor Ceauşescu şi de stabilire a identităţii celor inhumaţi in cimitirul Ghencea Civil, formulată in 2005 de Zoe Ceauşescu.
Â
Â
â Domnule ministru... â Valentin - Zoia - Nicu â Piese valoroase â La Muzeu, ca la Nufărul â Radu Antal: "Valentin işi vede de activitatea ştiinţifică" â Anticarul: Marius Niculescu â Avocata: Paula Iacob â Emeric Jenei: "Valentin este un om extrem de loial" â "De haram s-a dus" Â Â
Citește pe Antena3.ro
