Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
.. Şi dacă Dumnezeu "pe noi, pe toţi/ din pleoapa Lui cerească/ uneori, ne plânge pe pământ", acum tu, Doamna Tatiana Stepa, eşti la El ca să-L ştergi de lacrimi.
Unul dintre "copacii fără pădure", trăind din plin iubirea şi blestemul vieţii, umil plecată în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor, dar demnă, cântând în acelaşi timp bucuriile şi nedreptăţile pământului, totală, puternică, plină, frumoasă, cu vocea vibrândă a unui înger de fier, Tatiana Stepa - întruparea pe pământ a lacrimilor lui Dumnezeu - s-a alăturat pleiadei de îngeri (Florian Pittiş, Anca Parghel...) care îi cântă Lui şi şi-a uşurat trupul de povara trecerii pe pământ.
VIBRAŢIE
Învinsă de nemerciile vieţii, Tatiana Stepa a murit răzbunată de iubirea minunatului ei fiu (Cătălin Stepa Filipoiu) şi a prietenilor ei care au fost alături de ea toată viaţa şi vor rămâne cu ea dincolo de moarte, răzbunată de bucuria trăită în urmă cu o săptămână, când, pe malul mării, pe scena Festivalului Folk You! - Florian Pittiş, a urcat din nou pe scenă (alături de veşnic nelipsita ei prietenă Magda Puşkaş) şi a cântat în faţa a mii de oameni, iar ei, toţi cei aflaţi acolo, s-au ridicat şi au cântat împreună cu ea.
Mii de oameni i-au fost atunci la picioare, în semn de mulţumire pentru tot adevărul şi emoţiile pe care ea le-a dăruit prin cântecul şi vocea ei. Purtat de valurile mării şi de miile de suflete vibrânde din faţa ei, fără ca ea s-o ştie, cântecul ei de lebădă s-a ridicat atunci în văzduh ca o ultimă rugăciune.
Bucuria primită atunci a însufleţit-o într-atât, încât a început să se pregătească de concertul aniversar pe care colegii din cenaclu i-l programaseră pentru 16 august, concert în care aveau să-i ofere şi un premiu pentru întreaga activitate muzicală. Acum acest concert va fi unul "in memoriam".
Acum, Dumnezeu împarte cu ea tăcerea, durerea, tristeţea, minciuna, trădarea, iubirea.
Totul (/Acum D-zeu împarte cu ea totul). I-a ascultat în sfârşit ruga şi i-a dat alinarea şi somnul. A dat D-zeu iarna peste ea.
N-A GREŞIT CU NIMIC
Sâmbătă seară, 8.08.2009, în Capela Ateneului Român, un sobor de peste 10 preoţi a oficiat slujba de trecere în nefiinţă a Tatianei Stepa, în faţa familiei şi prietenilor apropiaţi. După slujbă însă, până şi preoţii au simţit-o prezentă şi vie printre ei, prin muzica ei care răsuna în capelă şi-i ţinea încă acolo. La urarea (?) "Dumnezeu s-o ierte", un apropiat al Tatianei şi al fiului ei a replicat în surdină: "S-o ierte?... Fata asta nu a greşit cu nimic!".
Depus în Capela Ateneului Roman, trupul ei alb ca de mireasă, frumos şi trist, primeşte neînsufleţit la picioare mii de flori, dincolo de care sicriul care îi adoarme trupul abia se mai zăreşte. În spate se înalţă mare, imortalizat pe un afiş, chipul ei. Chitara e depusă la picioarele-i - ofrandă, ca simbol al jertfei sale pe altarul muzicii şi al vieţii.
Ca într-un templu, ard candele, iar în jurul ei coloanele acoperite de la primele ore de coroane de flori (de la familie, prieteni, instituţii - Radio 3 Net... de la toţi cei cărora Tatiana Stepa le-a atins şi binecuvântat vieţile) îi conduc către cer parcă sufletul şi cântecele ei care se aud încontinuu pe fundal. Ea este acum spectator tăcut al propriului sfârşit (tristeţii noastre). Pentru bucuria şi blândeţea dăruite celor dragi şi pentru muzica dăruită tuturor, a venit acum rândul nostru să vărsăm lacrimi.
"poate am plecat/ poate am murit"...
Iubită Tatiana Stepa, poate doar ai plecat...
