Malpraxis - Neglijenta care a indoliat Romania

In statele europene, problema malpraxis-ului medical este reglementata la nivel national, intre legislatiile statelor existand diferente semnificative. In ultimii ani, numarul de cazuri de malpraxis medical care au ajuns in fata justitiei a crescut, iar o data cu el si valoarea daunelor solicitate. In Romania, dimpotriva, sunt putine cazurile in care justitia sau Colegiul Medicilor a luat masuri severe fata de medicii vinovati.

IN TEREN. Catalin Haldan (la balon) a decedat pe 5 octombrie 2000, in timpul unei partide pe care Dinamo o disputa la Oltenita (jos)

Spre comparatie, va prezentam cum se abordeaza aceste cazuri la noi si in Europa. Odata, intrati in UE medicii romani trebuie sa se astepte la un acelasi "tratament".

In dimineata de 23 aprilie 1997, pe strada Eliade Radulescu din Capitala, a fost gasit cadavrul lui Constantin Nica (52 ani). Barbatul era imbracat doar cu pantaloni de pijama si avea o perfuzie la mana stanga. Sub el se gasea o punga de plastic, in care se aflau cartea sa de munca, buletinul si o foaie de observatie medicala de la "Spitalul Sfantul Pantelimon". Serviciul de Ambulanta Bucuresti a primit, in noaptea de 22/23 aprilie, un apel de la camera de garda a spitalului "Sfantul Pantelimon", pentru transferul lui Nica (bolnav de TBC pulmonar) la Spitalul "Victor Babes". La camera de garda, bolnavul a fost consultat, dar i-a fost refuzata internarea, fiind indrumat la Spitalul TBC "Sfanta Ecaterina", pe motiv ca apartine de aceasta unitate medicala. Si medicul de garda de la "Sfanta Ecaterina" i-a refuzat internarea si l-a trimis, cu aceeasi autosanitara, la Spitalul TBC Tunari. Si aici medicul de garda a refuzat internarea bolnavului, desi asistenta Mariana Zuica a cerut insistent acest lucru. Ea a informat medicul coordonator de la Ambulanta cu privire la situatie, iar acesta i-a spus sa lase bolnavul la camera de garda a Spitalului Tunari. Dupa doua ore de plimbare a bolnavului de la un spital la altul, medicul de garda de la "Sfantul Pantelimon" i-a spus asistentei ca Nica este "un boschetar cu buletin" si ca ei ar trebui sa-l duca acasa. Fara sa stie ca adresa din buletinul lui Nica nu mai este valabila, asistenta si soferul l-au dus pe strada Eliade Radulescu unde l-au abandonat. La acel moment, Nica se afla in stare de semiconstienta si nu putea sa mearga singur. Initial, INML a sustinut faptul ca Nica a decedat din cauza frigului, dupa care a comunicat ca pacientul a murit de TBC, ca in final sa transmita Parchetului ca factorii de mediu (mizerie fiziologica) au provocat sucombarea bolnavului.

ABANDONAT. Comisia de Jurisdictie Disciplinara a Colegiului Medicilor din Bucuresti, in urma verificarilor, a comunicat faptul ca Nica Constantin a murit dupa abandonarea sa de catre un echipaj al Salvarii si nu din cauza pleureziei. In timpul procesului, procurorii bucuresteni au redeschis dosarul celor cinci medici care au fost de garda in noaptea de 22 spre 23 aprilie 1997. Ulterior, procurorii au dispus scoaterea de sub urmarire penala a celor cinci medici de garda de la Dispeceratul Serviciului Ambulanta si cei de la spitalele "Victor Babes", "Sfanta Ecaterina", "Sfantul Pantelimon" si Tunari. In final, doar asistenta Mariana Zuica a primit o condamnare definitiva de cinci ani de inchisoare pentru omor.

SPORTUL INDOLIAT. Cazurile de deces pe terenurile de sport, si ele intens mediatizate, au beneficiat de concluzii clare ale medicilor legisti care nu au indicat culpa vreunui medic. Doua astfel e cazuri sunt cele ale fotbalistilor Stefan Vrabioru si Catalin Haldan. In cazul fotbalistului Astrei Ploiesti, Stefan Vrabioru, raportul medicilor legisti atesta ca decesul tanarului a survenit din cauza unui infarct, eliminandu-se suspiciunea unei morti suspecte. In majoritatea cazurilor, intr-un dosar privind moartea suspecta a unei persoane, raportul medicilor legisti este edificator in stabilirea cauzelor decesului, iar in cazul Vrabioru raportul specialistilor arata clar faptul ca fotbalistul a murit "din cauza insuficientei acute cardiace consecutiva unor leziuni cronice miocardice favorizata de efortul fizic intens in mediu excesiv de cald". Pe de alta parte, la putin timp dupa moartea sportivului, prof. Vladimir Belis, directorul INML, afirma ca fotbalistul Astrei Ploiesti, Stefan Vrabioru, a decedat pentru ca nu a beneficiat de asistenta medicala inainte si dupa accident, in conditiile in care el era un vechi cardiac, afectiune care putea fi depistata la un control de rutina.

Fotbalistul Stefan Vrabioru a murit la 24 iulie 1999, in urma meciului dintre Rapid Bucuresti si Astra Ploiesti, disputat pe stadionul "Giulesti", din Capitala. Comitetul Executiv al FRF a decis, in data de 12 august 1999, sa il excluda din viata sportiva pe doctorul echipei Astra Ploiesti, Victor Popovici, deoarece acesta nu a fost prezent, in 24 iulie 1999, la partida dintre Rapid si formatia prahoveana. Medicul formatiei Rapid, Marian Dumitru, care nu l-a insotit la spital pe fotbalistul Stefan Vrabioru, a fost suspendat pentru o perioada de cinci ani din activitatea sportiva si amendat cu 20 de milioane de lei.

HALDAN. La aproape un an, istoria se repeta in cazul fotbalistului Catalin Haldan de la Dinamo Bucuresti. Directorul IML, Vladimir Belis declara dupa accident ca investigatiile microscopice in cazul fotbalistului Catalin Haldan au scos la iveala modificari cardiace, hepatice si renale cornice. Examenul toxicologic finalizat de medicii legisti in cazul fotbalistului Catalin Haldan a iesit negativ, ceea ce inseamna ca sportivul nu a decedat in urma consumului unor substante dopante. Fotbalistul Catalin Haldan a murit la 5 octombrie 2000, in timpul unei partide amicale pe care Dinamo o disputa la Oltenita. Nici in cazul fotbalistului Catalin Haldan de la echipa Dinamo Bucuresti nimeni nu a fost trimis in fata instantei pentru neglijenta si incompetenta.

DESPAGUBIRILE. In Occident, astfel de cazuri sunt cu totul altfel "tratate". Compasiune din partea medicului si despagubire financiara, aceasta isi doresc europenii care au avut de suferit de pe urma erorilor medicale din partea cadrelor medicale, potrivit studiului lui Charles Vincent, un reputat profesor in psihologie de la University College din Londra. Despagubirile tin de autoritati, de instante si necesita existenta unor legi. In Europa, problema malpraxis-ului este reglementata la nivel national, iar intre state sunt diferente semnificative. In ultimii ani, numarul de cazuri de malpraxis care au ajuns in fata justitiei si valoarea daunelor a crescut urmand exemplul din Statele Unite ale Americii. Un grup de profesori de la prestigioase universitati din Austria, Belgia, Franta, Germania, Olanda, Portugalia, Elvetia si Marea Britanie, grupati in institutul ECTIL (European Tort and Insurance Law) au analizat 6 cazuri de malpraxis din perspectiva legislatiilor nationale, pentru elaborarea unei legislatii unice la nivelul UE.

DECES IN TIMPUL MECIULUI. Fotbalistul Astrei Ploiesti, Stefan Vrabioru, a murit din cauza unui infarct, ipoteza unei morti suspecte fiind eliminata

VIATA DISTRUSA. Teoretic greselile medicale ar trebui sa fie usor de depistat. In practica, apar intotdeauna viziuni diferite. Exemplul este unul dintre cazurile studiate de catre ECTIL (European Tort and Insurance Law) in studiul "Cases on Malpractice in a Comparative Perspective". Este vorba de o tanara care are in prezent 22 de ani. Este un fel de a spune ca are 22 de ani, pentru ca fata este una dintre acele persoane pentru care timpul nu are o insemnatate foarte mare. Tanara a venit pe lume pe 1 decembrie 1982 intr-un spital din Germania. Cu toate ca existau unele motive de ingrijorare, pentru ca mama avusese gemeni si pierduse unul din copii, nasterea a decurs normal. A doua zi mama a facut temperatura: 38.90C, apoi 39.40C. In aceeasi zi, cateva ore mai tarziu, asistenta a observat ca fetita respira greu. A fost pusa intr-un incubator unde era ventilata artificial, iar noaptea a facut o criza convulsiva. A treia zi a facut o a doua criza convulsiva. Abia atunci medicul care o ingrijea s-a decis sa o transfere la sectia de pediatrie. Acolo i-a fost administrat un tratamentul anticonvulsiv, cu antibiotice si a fost continuata ventilarea artificiala. Rezultatele analizelor erau crude: meningita.

PE MUCHIE DE BISTURIU. Pe masura ce timpul trecea era tot mai evident ca fetita suferea de grave deficiente de dezvoltare. Nu putea sa stea nesustinuta, nu avea miscari spontane. Nici vorba sa manance singura. In 1995 fetita a fost diagnosticata oarba. Cu pretul unor eforturi imense, a invatat sa manance hrana solida, bucatele mici de biscuiti pe care reusea sa le mestece cu greutate. Nu poate insa sa ramana nesupravegheata si nu isi recunoaste parintii. Acestia l-au dat in judecata pe medicul-sef al sectiei de obstetrica si pe medicul sef al spitalului unde a avut loc nasterea, solicitand daune morale de 256.000 de euro. Doctorii au pledat nevinovati, pretinzand ca nasterea a decurs normal, iar evolutia ulterioara s-ar fi datorat fatalitatii. Expertii chemati sa depuna marturie in instanta au fost de acord ca fetita ar fi trebuit transferata la sectia de pediatrie de pe 2 decembrie unde au presupus ca ar fi avut parte de o ingrijire mai buna. Ei nu au putut insa sa spuna daca transferul ar fi avut ca rezultat o stare fizica mai buna pentru pacienta. Instantele nemtesti au considerat ca pretentiile parintilor sunt intemeiate si au acordat despagubirea. Potrivit studiului ECTIL, concluziile din celelalte state au fost similare. Nivelul despagubirilor ar fi inregistrat unele mici diferente, in Germania daunele morale fiind de regula mai mari decat in alte state. In alte state insa si parintii pot primi daune morale pentru suferintele produse copiilor lor. In Belgia nivelul lor este intre 2.500 - 12.500 euro.

LEGISLATIE. Majoritatea statelor europene nu au o legislatie speciala pentru cazurile de malpraxis medical, fiind aplicate prevederile Codului Civil sau Codului Penal. In general, occidentalii prefera sa se ocupe mai mult de despagubirea pacientului decat de "pedepsirea" cadrelor medicale care au gresit. In statele scandinave mai ales, aceasta abordare a imbracat aspectul unui intreg sistem - no fault system, in care despagubirile nu sunt conditionate de existenta unei erori medicale. Olanda a fost primul stat care au fost introduse prevederi speciale pentru serviciile medicale in Codul Civil. Aceasta solutie a fost considerata necesara din cauza caracteristicilor proprii ale sanatatii, cum ar fi necesitatea de a pastra fisele medicale, solicitarea consimtamantului, utilizarea datelor pacientilor in cercetare. In Olanda, se poate vorbi de malpraxis daca pacientul nu a fost informat sau a fost informat necorespunzator, daca au existat erori in tratament, daca echipamentul utilizat avea defectiuni sau daca au fost erori de organizare.

In majoritatea statelor europene, malpraxis nu inseamna doar nerespectarea standardelor profesionale. Tot malparxis este si atunci cand medicul nu ii explica pacientului in mod corespunzator in ce va consta operatia, cum vor fi facute analize, care sunt efectele, daca exista alte metode, ce se intampla daca nu face operatia. In Spania aceste cazuri sunt tratate in justitie ca si crime. Daca nu ii aduce la cunostinta toate aceste aspecte, pacientul isi poate actiona in instanta drepturile si are sanse foarte mari sa obtina despagubiri chiar daca operatia a fost efectuata dupa standardele stiintifice si nu exista o alta metoda alternativa. Nici chiar consimtamantul pacientului nu este o dovada suficienta pentru a scapa medicul de raspundere. In Elvetia, Belgia, Austria, Olanda, consimtamantul este important, dar spitalul trebuie sa poata dovedi ca pacientul a inteles informatiile care i-au fost aduse la cunostinta.

RASPUNDERE. In toate statele, pacientul este cel care trebuie sa probeze incalcarea standardelor profesionale, un lucru extrem de indelungat si dificil si din cauza caruia foarte multe cazuri esueaza. Unele sisteme sunt mai "prietenoase" fata de victima, permitand pacientului sa dovedeasca vina pe baza evidentelor, in timp ce altele nu accepta asta. In Germania, exista de exemplu asa-numitele cazuri de neglijenta evidenta, in care medicul trebuie sa dovedeasca faptul ca nu a gresit. In cazul in care exista anumite incertitudini privind acuzatia, in Marea Britanie trebuie ca probabilitatea ca reclamatia sa fie adevarata, sa fie mai mare decat probabilitatea sa nu fie (51%). In acest caz, pacientul primeste compensarea intreaga, daca nu, nu primeste nimic. Este abordarea "totul sau nimic". Deoarece acest sistem este mai dur fata de pacient, echilibrul este realizat prin despagubirile mai mari pe care pacientul le va primi. In altele, Franta, de exemplu platesc compensarea in functie de procentul in care pacientul isi poate dovedi plangerea, ca un procent din compensarea totala. In Europa este de neconceput ca un spital sa nu dispuna de echipamentul necesar, de medicamente, de rezerve de sange si de toate facilitatile necesare desfasurarii activitatii. Daca spitalul nu are cele necesare, pacientii prejudiciati pot sa dea institutia in judecata pentru ca nu a fost in stare sa se gospodareasca adecvat si nu si-au stabilit prioritatile bine.

INSTITUTII INDEPENDENTE. Uneori, medicii au tendinta sa fie partinitori, gandindu-se ca s-ar putea sa fie si ei in aceeasi situatie. Prin urmare in foarte multe state europene s-au constituit institutii independente, care sa vegheze la respectarea intereselor pacientilor. In Suedia o astfel de institutie este Consiliul de Raspundere Medicala, organism format din opt membri dintre care doar unul este medic. Ceilalti provin din randul asociatiilor de pacienti, institutiilor de stat locale, parlamentului. Presedintele Consiliului trebuie sa aiba pregatire juridica si experienta ca si judecator, avand dreptul sa decida singur in unele cazuri. Consiliul atribuie investigatia unui medic din acelasi domeniu ca si cel acuzat. Concluziile expertului sunt foarte importante, dar deciziile sunt luate in mod unanim tocmai pentru ca cetatenii sa fie siguri ca deciziile sunt impartiale. Opinia expertului da greutate si valabilitate. Colegiul poate da mustrari, avertismente si poate chiar solicita retragerea licentei. Numarul de plangeri depuse anual variaza. De la 2417 in 1994 el a crescut pana la 3250 in 2001. Avertismentele sunt luate foarte in serios de catre cadrele medicale, existand cazul unui medic care s-a sinucis din cauza primirii unui avertisment. Retragerea licentei unui medic intr-unul din statele UE inseamna ca medicul respectiv nu mai are dreptul sa practice in nici un alt stat al Uniunii. Pacientii austrieci se pot adresa panelelor de mediere care servesc ca prim forum de audiere a cazului, iar deciziile lor sunt urmate adesea, reducand numarul de cazuri ajunse in instanta. Tot in Austria exista institutia Avocatul Pacientului al carui scop este de a-l asista pe pacient in formularea si prezentarea reclamatiei impotriva medicului sau institutiei medicale si care solutioneaza multe cazuri in fiecare an.

COSTURI. Pacientii sunt despagubiti pentru daunele materiale, adica pierderea venitului, pierderea veniturilor viitoare, costurile tratamentului, costul pierderii sansei la un alt rezultat medical, dar si daunele morale. Acestea nu ajung la cuantumul sumelor spectaculoase din SUA, dar in ultimii ani valoarea lor a crescut si in Europa foarte mult, putand ajunge pana la cateva sute de mii de euro. Solutionarea plangerii se face in mod traditional prin tribunal, cale pe care europenii o iubesc aproape la fel de mult ca si in Romania. In Anglia, costurile cu avocatii pentru un singur caz ajunge la aproximativ 15.000 euro pentru fiecare parte implicata. In total 30.000 de euro, indiferent de despagubirea pe care pacientul urmeaza sa o primeasca. Statele scandinave sunt privilegiate din acest punct de vedere. Sistemul "no fault" in care pacientii isi primesc compensatiile indiferent de eroarea medicala, are ca principal atu faptul ca a redus numarul de reclamatii solutionate in instanta. Daca in Malta procentul cazuri ajunse in tribunal este de 98%, in Portugalia 100%, in Suedia si Finlanda procentele sunt de 0.1, respective 0,3%, iar in Danemarca sub 1%. In statele scandinave in schimb, costurile administrative sunt de aproximativ 700 de euro/caz. Un mod interesant de abordare a problemei marunte de malpraxis a fost realizat in Olanda prin introducerea asa-numitelor comitete pentru dispute din cadrul spitalelor. Consiliul de arbitrare se ocupa de cazurile in care sunt solicitate despagubiri de pana la 4.500 euro si se aplica legislatia delictuala. "Asociatia Pacientilor Asigurati" din Danemarca este impartiala, are ca membri medici si experti juristi care analizeaza cazul in locul pacientului pentru ca acesta sa nu mai cheltuiasca bani cu asistenta juridica sau sa inceapa o investigatie pe cont propriu.

CRIZA ASIGURARILOR. In ultimii ani, valoarea cuantumului despagubirilor a crescut foarte mult, statele europene calcand pe urmele SUA, unde exista o asa-numita criza a asigurarile profesionale. In Franta, Irlanda si Ungaria au aparut cazuri de companii de asigurari care au parasit piata, iar in alte state, unele spitale considera ca este mai avantajos sa plateasca despagubirile din fonduri proprii si sa renunte la serviciul asigurarilor.

Si primele de asigurare au crescut in ultimii ani: in Danemarca cu 85%, in Irlanda cu 50% iar in Spania cu 100%. Explicabil, daca tinem cont de faptul ca daunele morale pot ajunge in cazul unui nou-nascut pana la 800.000 de euro. Companiile de asigurari se mai confrunta si cu dificultatea de a avea cifre corecte si de incredere asupra numarului real al vatamarilor care vor trebui platite. Reclamatiile sunt facute de obicei la mult timp de la producerea evenimentului uneori chiar dupa cativa ani de zile. In majoritatea statelor, spitalele si medicii au obligatia de a avea asigurare de raspundere profesionala. In Franta, legea din 2002 care priveste drepturile pacientilor, obliga spitalele si medicii sa fie asigurati. In Danemarca sau in cazul spitalelor din Paris, spitalele sunt obligate sa acopere vatamarile provenite din tratament, etc, in limitele legii, dar au libertatea de a incheia asigurari sau de a plati despagubirile dintr-un fond propriu. Multe state au plafoane maxime pentru compensatiile pentru un singur pacient. In altele, asigurarile platesc doar daca prejudiciul depaseste un anumit plafon pentru a reduce numarul mare de plangeri cu valori mici: in Suedia plafonul minim este peste 110 euro, in Finlanda, peste 170, in Spania - 300 euro iar in Danemarca peste 1100 euro.

FARA LEGISLATIE

"Multe state europene nu au o legislatie specifica pentru eroarea medicala, dar asta si pentru ca nici nu este neaparat necesara. Bineinteles ca lucrurile pot sta si mai bine. In general este considerat malpraxis medical fie practica profesionala gresita, fie tratarea pacientului fara consimtamant lui sau fara ca el sa stie exact in ce consta operatia sau tratamentul. Legislastia referitoare la raspundere trebuie sa tina seama in primul rand de interesele victimei, dar si de cele ale invinuitului. Medicii nu fac in general erori din rea-vointa, ci pur si simplu din neglijenta, uneori oboseala, uneori din graba…" Helmut Koziol - director al institutului European Centre of Tort and Insurance Law - Viena

Datele provin din studiul "Insurance and Malpractice" realizat in 2004 de catre Comitetul permanent al spitalelor din Uniunea Europeana (UE) - Standind Committee of Hospitlas of European Union

NU RATATI!

In numarul de maine puteti citi despre malpraxis in constructii.