Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu cinci ani in urma, pe un final de iunie, intram in casa cu veranda a maestrului Marcel Guguianu. Dupa o serie de refuzuri, acceptase, in sfarsit, un interviu. A doua zi (28 iunie) implinea 85 de ani. Chiar daca a trecut un lustru de viata, din acea vara a anului 2007, imi amintesc exact fiecare detaliu al intalnirii cu el. Fusesem avertizati: Aveti grija cand intrati sa nu va fure mintile "ielele lui Guguianu"! Zeci de torsuri feminine, in marmura si bronz, himere armonizand universurile!
Sculpturile lui Marcel Guguianu au navalit spre noi, invaluindu-ne in dansuri si soapte... Din Bucurestiul torid nimerisem intr-o legenda. Legenda continua, numita arta lui Marcel Guguianu.
Nimfele
"Este primul an cand, de ziua mea de nastere, nu sunt pe munte..." - ne spune sculptorul, imediat ce-i multumim pentru sansa unui dialog chiar in pragul zilei in care avea sa implineasca 85 de ani. "Eu, in fiecare an, eram pe Ceahlau, dupa nimfe. Ma jucam cu nimfele nemtene de-a v-ati ascunselea. Anul acesta sunt cam bolnav, voi merge numai la Barlad". Printr-o coincidenta sublima, sculptorul s-a nascut la exact 521 de ani de la prima atestare documentara a orasului sau natal. "Sunt barladean, din parinti moldoveni, dar stramosii mei erau valceni. Moldova a fost napadita de ciobanii din Valcea, coborati dintr-o comuna care se cheama Guguianca, la poalele Varfului Gugui. Bunicii mei au venit, s-au casatorit si au facut copchii cu moldovencele. Au venit cu cai vestiti valcenii. Si acum m-au tras catre ei... Acum, nimfele nu mai sunt nemtene, au devenit valcene."
Creatia
Un zambet, o amintire adie prin aer. O lumina se asaza pe umarul unei nimfe de bronz... "Ei, chestia asta cu creatia ma pune in incurcatura intotdeauna. Sunt in dificultate de cate ori sunt pus sa raspund la intrebarea: «cum creez?». Creatia este ceva care... curge. De la o muzica buna, de la o vorba buna. De la o imbratisare. Ma intorceam de pe munte, unde visam sa intalnesc Cosanzene... Poate chiar le si intalneam, intr-o alta dimensiune... Si le sculptam asa cum mi se aratasera." Face o pauza lunga. "Adesea sunt intrebat care e lucrarea care imi place cel mai mult. Inca n-am inceput-o, raspund. Sunt ucenic. Inca. Si asa o sa raman. Ucenic. Ucenic la Dumnezeu, la Natura..."
"L-am vazut pe Brancusi"
Ciocarlia. Femeia-pasare. Este cea mai cunoscuta sculptura semnata "Marcel Guguianu". Simbolul Bancii Mondiale. "Am fost invitat la o retrospectiva pe care am facut-o la sediul bancii, la Washington. Le-a placut foarte mult si au hotarat sa ma faca atunci consilier in Divizia de Cultura a Bancii Mondiale. Ciocarlia mea a devenit emblema lor". Multi au asemuit lucrarea cu "Pasarea maiastra" a lui Brancusi. "Intr-un fel, geniul lui m-a atins...", spune. "Eram copil. La scoala se faceau concursuri de desen. Tinerimea Romana aduna premiantii si le oferea o calatorie. Am ajuns in Oltenia si am fost primiti de mama Ecaterinei Teodoroiu. De departe imi amintesc ca l-am vazut pe Brancusi. Nu stiam cine era. Ne-a spus profesorul Ion Rascanu, care ne-a insotit: «Stiti voi pe cine ati vazut?». Multi ani dupa aceea am ajuns si eu sa mangai lemnul..."
Prieteni, mentori...
"Acestia sunt prietenii mei!" - ne spune dinaintea panoului cu fotografii. "Nichita Stanescu, cand a intrat prima data aici, a deschis usa atelierului si a spus deodata: «Sunt gelos pe aceasta poezie!». Eugen Barbu a scris un articol: «Un sculptor poet». Mai sunt aici Marin Preda, Sorescu, actorul Florin Vasiliu, Vasilica Tastaman, Ion Irimescu, prietenul si maestrul meu. Apoi, sculptorul Apostu. Cum era Apostu? Un foarte bun roman. Era un breslas serios. De caracter. Ca si dalta pe care o manuia. Era hotarat... De Apostu m-a legat o prietenie trainica, o prietenie cavalereasca. Eu zic asa: ceea ce ii uneste pe oameni este adesea breasla. Dar... Ion Irimescu mi-a fost mentor. El, Gh. M. Cantacuzino, Baba. Am fost «manzul». Un baietandru pe langa dumnealor. Este foarte peste mana sa spui la intamplare vorbe despre astfel de oameni. Imi pare foarte rau ca astazi doar cu oameni ca Razvan Teodorescu se mai poate vorbi despre asemenea personalitati."
"Ielele" incep sa se zbata. Sa fi intarziat noi prea mult? Maestrul Guguianu ofteaza. "Azi sunt mai aproape de sfarsit decat de inceput. De viata, nu de lucru. Dar inca mai pot sta de vorba cu formele..."
In noaptea de luni spre marti, 12 spre 13 iunie 2012, Marcel Guguianu s-a stins din viata... Dumnezeu si-a chemat ucenicul la el. Sufletul lui s-a dus in Ceruri, iar inima-i, dupa dorinta, va fi depusa intr-o sculptura anume menita pentru a-i fi cenotaf, la Barlad, la Complexul expozitional care ii poarta numele.
Citește pe Antena3.ro
