Marea descarcare

Infiintarea CNSAS ar fi trebuit urmata de predarea arhivelor Securitatii. Presedintele Basescu a dat semnalul ca intreg taraboiul starnit de acest subiect s-ar putea incheia. Numai ca realitatea e putin altfel. SRI da comunicate, sa vada lumea cum se tot preda din arhiva, dar in depozitul de la Popesti-Leordeni dosarele intra cu taraita.

PERSPECTIVA. Din zona depozitului, controlata de SRI, dosarele ar trebui trecute dincolo de usa, dar totul ar putea dura mai mult de doua cincinale

Depozitul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) este situat undeva la marginea Bucurestiului, printre halele in care se pastreaza alimentele din rezerva de stat. Drumul pana acolo este la fel de ciuruit de gauri precum cel al dosarelor fostei Directii de Securitate a Statului (DSS) spre lumina. Intrarea este pazita cu strasnicie, iar strainii au acces doar insotiti de catre unul dintre membrii Colegiului CNSAS. Locul a ajuns celebru gratie comunicatelor de presa ale Serviciului Roman de Informatii, prin care institutia detinatoare a arhivei ramase de pe urma fostei Securitati se lauda cu cat de bine aplica decizia presedintelui Traian Basescu, de cedare a 12 kilometri liniari de dosare. Potrivit acestor comunicate, la depozitul din Popesti-Leordeni au fost transportati mai mult de 4,7 kilometri din aceasta arhiva. Adevarat! Ce nu se spune insa este faptul ca metodologia de preluare a acestor dosare face utopic orice termen rational de finalizare a operatiunii.

PERSPECTIVE. In mod real, camioanele aduc din magazia SRI pachetele de dosare, care sunt depuse intr-o zona a depozitului care intra tot sub jurisdictia acestuia. Din aceasta zona tampon, de fapt un corp al aceluiasi depozit destinat pentru a servi CNSAS, pachetele sunt preluate bucata cu bucata de catre angajatii consiliului, dar doar in masura in care se termina de numarat, numerotat si insemnat dosarele preluate cu o zi mai devreme. Fiecare angajat prelucreaza in aceasta maniera aproximativ 2.000 de file in fiecare zi. Cantitatea preluata in mod real de catre CNSAS este de doar 160 de metri liniari - in cele doua luni de cand a fost demarata aceasta operatiune. Motiv pentru care Claudiu Secasiu, membru al Colegiului CNSAS, care dezaproba metoda de preluare fila cu fila, sustine ca singura solutie realista este preluarea in bloc a fondului arhivistic, simultan cu cartoteca, evidentele pe calculator si microfilmele. Solutia preluarii arhivelor in bloc, este, de altfel, metoda aplicata in celelalte state fost comuniste.

In timp ce dosarele sunt scoase din depozitul SRI si transferate la Popesti-Leordeni pentru a-si astepta randul la numarat in zona tampon, institutia platita sa scoata la lumina adevarul despre comunismul romanesc, CNSAS, trece printr-un blocaj. Claudiu Secasiu, ghidul nostru in depozitul de la Popesti-Leordeni, a facut si un calcul: daca ritmul de preluare s-ar mentine ca pana in momentul de fata, transferul celor 12 kilometri ar dura… 12 ani.

In doua luni, 14 martie - 13 mai 2005, respectiv de-a lungul a 40 de zile lucratoare, CNSAS a preluat efectiv din zona tampon a depozitului de la Popesti-Leordeni 160 de metri liniari de dosare. Cum SRI a anuntat ca va preda in total 12.000 de metri liniari, putem face un calcul: la un randament mediu de 4 metri liniari pe zi sunt necesare, in total, 3.000 de zile. Cum un an are doar 250 de zile lucratoare, concluzia finala este ca intreaga preluare va dura exact 12 ani.

DOSARE DESCOMPLETATE. Explicatia acestei situatii este metodologia de preluare negociata de reprezentantii CNSAS cu SRI, respectiv, fara nici o exagerare, numararea fila cu fila si stampilarea dosarelor, fiecare in parte. Activitate al carei rost este insa greu de ghicit, din moment ce SRI s-a angajat sa predea, abia la finalul operatiunii de transfer, instrumentele de accesare ale arhivei - cartoteca, adica fisierul similar cu al oricarei biblioteci, precum si microfilmele dosarelor. Dar asta, abia dupa ce angajatii CNSAS-ului vor numara fila cu fila dosarele. Absurd, din moment ce acestia insemneaza dosarele descompletate, dar nimeni nu raspunde concret de ce lipsesc acele file. Lipsesc chiar dosare intregi. Din multitudinea de numerotari de pe dosare, cei care preiau pachetele din mainile ofiterilor SRI constata ca sirurile sunt descompletate.

Explicatiile ar fi, fie ca unele dintre documente au disparut in timp, fie ca respectivele file sau dosare fac parte din cele care privesc siguranta nationala. Iar accesul la ele va fi permis doar de catre SRI, daca va dori. Cu alte cuvinte, la Popesti-Leordeni ajung dosare, dar metodologia de preluare este una aproape imposibila pentru a avea in curand o imagine clara cu privire la ce contin ele. In plus, dosarele sensibile raman tot la SRI, in ciuda frumosului exercitiu de imagine si a uriasei cantitati de hartii care va fi preluata de catre CNSAS.

NUMARATOARE TOXICA. In trei incaperi fara ferestre, cativa oameni cu masti pe fete stau aplicati deasupra birourilor si vantura dosare. Numara in gand, mai fac cate un semn cu pixul, iar dupa ce ajung la ultima coperta pun o stampila si se semneaza. Dosarele au culori de un galben intunecat. Aerul din incapere cantareste suficient de mult, incat sa te gandesti ca ai putea sa-l pui pe o balanta electronica, pentru a masura cat praf se inghite in aceste incaperi. Dupa doar cateva minute petrecute inauntru, respiratia nu mai pare un exercitiu luat din nastere, ci unul care trebuie invatat. Plamanii absorb anevoios aerul greu, iar fata incepe sa ti se irite. Angajatii Departamentului Cercetare, 12 oameni, care sunt majoritatea angajatilor CNSAS insarcinati cu preluarea efectiva a acelei parti de arhiva pe care SRI o duce cu camioanele la Popesti-Leordeni, se plang ca au fost lasati sa se ocupe singuri de aceasta preluare, desi seful institutiei, Gheorghe Onisoru, a declarat operatiunea ca prioritatea numarul 1 a CNSAS. Numarul celor care ajung cu RATB-ul la depozit in fiecare dimineata este insa unul variabil. Din cauza microbilor si a prafului, oamenii lipsesc tot mai frecvent de la munca din motive medicale. Ei au explicat ca, in mod normal, cercetatorii preiau dosarele abia dupa ce au fost expuse vreme de 24 de ore la un tratament cu raze ultraviolete. Ceea ce nu se mai intampla in acest caz, din lipsa de timp si de mijloace, motiv pentru care cei care le rasfoiesc sunt grav afectati.

Suparati, cercetatorii CNSAS condamna printre dinti metoda aleasa pentru aceasta preluare, dar nu vor sa vorbeasca public, pentru ca sunt amenintati, indirect, cu desfiintarea ca si departament.

Intre timp insa, cei care spera ca CNSAS va acoperi aceasta gaura neagra a istoriei recente a Romaniei, activitatea Securitatii de scut si lance a partidului, pierd aceasta sansa platind din propriul buzunar. Singura parte multumita din intreaga afacere este SRI, care raporteaza presedintelui indeplinirea sarcinilor, ba chiar depasirea planului pe urmatorul cincinal.

INEFICIENTA PE BANII NOSTRI

FARA SPOR. Un om poate prelucra aproape 2.000 de file pe zi. In ritmul asta, dosarele vor ingalbeni de tot Prin Legea de infiintare a CNSAS a fost prevazuta obligatia detinatorilor de arhive ale fostului regim de a le preda noii institutii. Exceptie trebuie sa faca doar documentele care ating siguranta nationala. Prevederea din lege de a se face accesul direct la dosar, dar si lipsa unui spatiu de depozitare propriu CNSAS au dus la tergiversarea transferului real vreme de cinci ani. Intre timp, CNSAS a adunat aproape 200 de angajati, pe diferite paliere in structura organizatorica, cu salarii mai mici sau mai mari, toate platite din bugetul de stat. Acum, cand cel putin teoretic ar trebui realizat transferul real de dosare intre cele doua institutii, asa cum a solicitat presedintele Basescu, solutia aleasa si negociata de catre conducerea Consiliului este una cat se poate de nefericita. Prin comparatie cu celelalte state fost-comuniste, care au trecut prin aceeasi etapa si care au preluat direct pachetele de dosare cu organizarea din arhiva fostelor politii politice, situatia din Romania ridica numeroase semne de intrebare.

Cititi si:

Sub lupa Occidentului