Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Licitația pentru atribuirea contractului, estimat la 270.000 de lei, fără TVA, va fi pe data de 13 decembrie. Amenajarea spațiului maritim urmărește să organizeze activitățile umane în aceste zone pentru a îndeplini diverse obiective ecologice, economice și sociale și ea este reglementată de Directiva 2014/89/UE. Aceasta vizează inclusiv instalarea turbinelor eoliene offshore fără ca ele să afecteze celelalte activități economice (transportul maritim, platformele petroliere, pescuitul etc.) sau mediul.
Directiva impunea statelor membre costiere ale UE să elaboreze planuri de amenajare a spațiului maritim până la 31 martie 2021 și să prezinte Comisiei și celorlalte state membre în cauză copii ale planurilor în termen de trei luni de la publicarea acestora. Pentru nerespectarea acestui termen, Comisia Europeană a transmis României o scrisoare de punere în întârziere în decembrie 2021. Abia în luna februarie a acestui an, Executivul adopta o hotărâre prin care aproba regulamentul privind organizarea, funcționarea și componența nominală a membrilor Comitetului de amenajare a spațiului maritim.
Ce arată estimările
Până acum nu există niciun studiu oficial asumat de statul român privind potențialul eolian al platoul continental românesc al Mării Negre. Putem vorbi doar de niște estimări realizate de diverse ONG-uri. De exemplu, potențialul tehnic de vânt offshore din platoul continental românesc al Mării Negre era estimat la 76.000 MW, potrivit unui studiu de acum câțiva ani realizat de CEPS, un think tank din Bruxelles specializat în afaceri europene, care cita un raport al Băncii Mondiale pe această temă. Din cei 76.000 MW, 22.000 MW ar putea fi, din punctul de vedere al potențialului tehnic, instalați în turbine eoliene fixate pe fundul mării, iar 54.000 MW - în instalații plutitoare, potrivit cercetării. Un alt studiu publicat în 2020 de Energy Policy Group (EPG) susținea că potențialul de energie eoliană offshore al României are o capacitate naturală de 94 GW, din care 22 GW folosind turbine fixe. Producția anuală de energie rezultată ar putea ajunge la 239 TWh, din care 54,4 TWh produși de turbine fixe. Ar însemna o cantitate foarte mare de energie, având în vedere că anul trecut România a produs din toate sursele 59 TWh, din care energia eoliană a reprezentat 6,5 TWh.
„Vorbim de un potențial eolian în Marea Neagră exploatabil de 96 GW, dintre care 22 GW ar fi în apele de joasă adâncime, până în 50 m, acolo unde pot fi instalate turbine eoliene fixe, pe sol. Solul, chiar și în zona de adâncime joasă a Mării Negre, diferă de la nord spre sud. De exemplu, în zona Constanța Sud, Tuzla spre Eforie e din ce în ce mai greu să prinzi și să poți face fundațiile în solul Mării Negre. De aceea și vântul este mai bun în zona de nord, în zona Portița, a platformelor marine ale Petromului. Acolo vorbim de vânt care poate să ajungă la 70-80% periodicitate anuală, adică vorbim de un potențial uriaș din punctul de vedere al funcționării continue și aproape în bandă al energiei eoliene offshore”.
Virgil Popescu, ministrul Energiei, la conferințele „România Inteligentă”
Termene strânse pentru rezolvarea legislației
Guvernul trebuie să finalizeze până în trimestrul al doilea al anului viitor draftul Legii offshore, astfel încât să fie creat cadrul legislativ pentru a permite instalarea turbinelor în mare. Termenul este un jalon în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), iar pentru respectarea lui România beneficiază de consultanța Băncii Mondiale. În momentul de față există două scenarii propuse de Banca Mondială, iar Ministerul Energiei trebuie să decidă în cursul acestei luni ce variantă va alege, inclusiv să meargă pe o variantă hibridă. Ministrul Energiei anunța recent că speră ca până la sfârșitul anului 2023 să înceapă primele licitații în vederea instalării turbinelor eoliene în mare.
Ce vrea Comisia Europeană
Obiectivul Strategiei offshore a Comisiei Europene este de a avea o capacitate instalată de cel puțin 60 GW de energie eoliană offshore până în 2030 și 300 GW până în 2050. Strategia a fost adoptată în noiembrie 2020, iar la acea dată capacitatea instalată în centralele eoliene offshore era de aproximativ 12 GW. Pentru atingerea țintei de 300 GW, Strategia offshore estima că ar fi nevoie de investiții de aproape 800 de miliarde de euro.
