Maria Gheorghiu - O viata traita la plus infinit

Jurnalul National: Daca ti s-ar cere sa dai o noua definitie muzicii, care ar fi aceea?

Maria Gheorghiu: Forma sublima de supravietuire. Muzica pentru mine este o forma de supravietuire, cred ca asta ar fi definitia potrivita. Muzica este refugiul atunci cand simt ca nu mai incap in lumea reala. Este armura pe care o imbrac ca sa ma apar de micile rautati cotidiane, este cea mai importanta forma de comunicare cu cei care simt ca viata este si altceva in afara zilnicei corvoade. Iar muzica mea, poezia pe care o compun, scoate la suprafata trairile mele.

Spui ca te regasesti in muzica pe care o interpretezi. Care este albumul tau de suflet, albumul la care tii cel mai mult?

Sunt indragostita de "Floare de vartej". In acel album exista foarte multe cantece care au fost scrise cu sange si in care se regasesc nopti si nopti traite la intensitate maxima. Dupa "Floare de vartej" urmeaza "Pe la case luminate", care contine mare parte din cele mai frumoase colinde, "Cantec fara rost", "Da o sansa iubirii", "Departe de lume", "Ploaia", "Mai aproape de tine", "Prea tarziu", "Strigat" etc. Tot din acele nopti albe am dat "nastere", impreuna cu Valeriu Sterian, la cea mai frumoasa femeie din lume: Maria de Mangop... "Maria, printesa de Mangop/ Tremuratoare-n mine, cum tre-muratorul plop/Frica port/ Vremile sa te clatini/Frica port, sa nu ma-ngropi in datini..."

Spune-mi trei lucruri la care nu vei renunta niciodata!

Iubirea, iubirea si... iubirea. As fi spus si muzica, insa aici este o problema. E foarte important ca muzica sa cumunice starile mele de spirit. Iar daca intr-o zi nefasta as simti ca am pierdut comunicarea, dintr-un motiv independent de vointa mea, as renunta la muzica... cu regret... cu sfasiere!

"Ce faci, Maria?"

Sa presupunem ca ti se ofera posibilitatea sa-ti alegi alta meserie in afara celei pe care o ai acum. Ce ai alege?

As vrea sa fiu balerina. Absolut! Imi place tare mult...

Daca ai vedea-o pe Maria Gheorghiu pe strada, cum ai reactiona? Ar fi necesar sa-i spui ceva sau sa faci ceva pentru ea?

Ufff... cred ca m-as stradui sa-i explic cum este mai bine, as incerca sa fac niste schimbari in viata ei. Sunt o perfectionista si stiu ca intotdeauna e loc de mai bine. Dar in primul si in primul rand i-as da Mariei mai multa adancime si as ajuta-o sa urce muntele pana la capat si sa plonjeze in adancuri. I-as da viata, pentru ca in viziunea mea viata este o vesnica pendulare, o calatorie intre cele doua verbe: "a fi" si "a avea". Imi place sa cred ca "a fi" este cel mai important.

Apropo de pendulare si de calatorie, iti place sa calatoresti cu trenul? Ce sentiment iti trezeste?

Da, imi plac foarte mult calatoriile cu trenul. Sa-ti spun ceva. Sunt un foarte bun prilej pentru introspectie. Am la dispozitie timpul necesar sa ma gandesc, sa stau sa vorbesc cu mine si uneori sa ma intreb: "Ce faci, Maria? Crezi ca ai spus totul?". De multe ori, intrebarea primeste raspuns un cantec, cantecul "La o cafea" care s-a nascut chiar... in tren: "Vrei sa-ti povestesc viata mea?/Nu cred ca te intereseaza/Hai mai bine sa bem o cafea/Poate e tot ce conteaza/Se-nvarte roata mereu/Timpul netrait un dispare/Se intoarce in felul sau/Mai ales atunci cand ne doare". Cred ca asta e cea mai frumoasa amintire. Si e dragut si modul in care am compus melodia. In acel tren, un individ s-a asezat langa mine. M-a privit in ochi si mi-a spus: "Va cunosc de undeva!". In acel moment as fi vrut sa ma cunoasca mai bine, iar primul lucru care mi-a venit in minte a fost: "Vrei sa-ti povestesc viata mea?", versul de inceput al melodiei.

Sincer, eu sunt de parere ca aceasta calatorie cu trenul poate fi asemanata cu sensul vietii. Cand eram mica faceam in mod frecvent aceasta asociere. Acum insa, desi este adevarata, a ajuns sa mi se para banala.

Daca ar fi dupa mine, as urca in trenul care are destinatia finala infinitul. Si chiar asa l-as numi: "Trenul viata la plus infinit". Exista o melodie care se intituleaza asa.

O balerina...

Ti-ar fi placut sa fii altcineva? Sau altceva??