Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tenedos, Luni, septembrie 3, 1887
Scumpa mea printesa Marie,
Iata ca, la urma urmei, n-am avut vreme cat eram la Constantinopol sa-ti scriu despre toate intamplarile noastre, caci n-are sa-ti vie sa crezi – n-am fost lasati in pace nici cateva minute. Ne-am imbarcat buni zdraveni pe Surprise cu o intreaga gloata pe bord, caci n-aveam numai pasagerii ce vreau sa viziteze Constantinopole, ci si o echipa de jucatori de criket, care se duceau sa concureze cu colonia engleza.
Indata ce am ajuns, se infiinta toata elita turcilor pe bord in intampinarea ducelui, si apoi in uniforma de gala, ducele cu Keppel si patru-cinci ofiteri, porniram spre palatul Ildiz, unde veni pana la usa sultanul, ca sa primeasca pe duce si apoi il conduse intr-o camera mai mica, unde se asezara amandoi.
Sultanul intelege binisor limba franceza, dar nu vrea s-o vorbeasca, astfel incat totul se trateaza prin talmaci. Cea mai mare parte din persoanele oficiale ale Curtii stie frantuzeste sau englezeste, asa incat nu e nimic greu.
Sultanul prezenta ducelui pe toti turcii mai de seama, si noi furam prezentati sultanului, care ne stranse mana. In acea seara se oferi un pranz de gala cu toti ministrii si personalitatile curtii. Eu fusesem asezat intre grasul sef al politiei si directorul Instructiunii Publice.
Primul nu stia decat turceste, asa incat n-aveam ce face cu el; celalalt vorbea englezeste, insa mirosea atat de greu, incat era aproape sa-mi fie rau. Avea si o infatisare foarte nesanatoasa, totusi intrasem in vorba, eu multumindu-ma sa vorbesc de vremea de afara, iar el rostind nimicuri rau mirositoare.
Sper ca nu te-am jignit cu descrierea vecinului meu, dar a facut asupra mea o mare impresie. Deoarece parasisem flota la trei dimineata si nu avusesem de atunci o clipa de ragaz, e firesc ca la unsprezece si jumatate seara sa fi simtit mare bucurie cand se sfarsi audienta de dupa-masa si puturam si noi merge la culcare. Noi, insemneaza aci, mr. Keppel si cu mine.
Ducele propuse sa ramanem noptile pe bordul yachtului Surprise dar sultanul nu voi sa auda de asa ceva; asadar, ducele, cu bunatatea sa obisnuita, nu opri cu dansul pe Keppel si pe mine.
Furam gazduiti intr-o locuinta mai mica, langa palat, numita Ildiz Kiosk. Pot spune ca era destul de placut randuita, afara de faptul ca aveam un pat atat de scurt incat fui silit sa dorm de-a curmezisul, cu capul intr-un colt si picioarele in celalalt. Totusi, dormii bustean.
Toate acestea s-au intamplat miercuri; joi, pentru pacatele noastre, a trebuit sa organizam o regata.
Dimineata am colindat bazarurile, dar n-a fost nimic nostim caci, in pofida impotrivirii ducelui, eram urmati de doi aghiotanti in uniforma de gala, de o garda de soldati si de patru oameni cu bastoane groase, cu care imprastiau multimea. Multime pe care poti sa ti-o inchipui, caci eram urmati de palcuri de evrei, turci, eretici te toate felurile, de toate varstele, de toate sexele si de toate marimile.
Bineinteles, nu era chip sa cumparam nimic, cu toate ca n-am prea vazut ceva vrednic de cumparat; de altminteri, ar fi fost cu neputinta, deoarece preturile pe data se ridicasera pana la sume nemaipomenite. Dar nu prea aveam vreme de hoinarit, caci trebuia sa ne urcam de indata pe bordul yachtului sultanului, pentru a merge la Prinkipo, insula unde trebuia sa aiba loc regata.
Porniram la unsprezece si treizeci si luaram un foarte bun dejun. Yachtul e manat cu vasle si cred ca e mai degraba organizat pentru a bate la ochi decat pentru a fi bun de locuit; totusi, dejunul era ales. Bineinteles nu se putea calatori nici 10 mile intr-un vapor turcesc, fara sa se iveasca o catastrofa; asadar, cand eram abia la jumatatea drumului, se opri deodata masinaria, cu scartaieli, cu huruieli si pocnituri. Aflaram mai tarziu, cand totul reintra in ordine, ca uitasera sa unga masinile si astfel, bineinteles, s-au incins si am fost nevoiti sa stam pe loc. Deoarece toate regatele sunt de obicei foarte anoste, trebuie sa inscriu pe acesta ca pe una dintre cele mai anoste si chiar cred ca as putea sa o numesc anosta la superlativ.
Citește pe Antena3.ro
Timp de patru ceasuri, fara ragaz, am avut placerea sa privim la o seama de oameni muncindu-se si icnind, oameni pentru care nu simteam catusi de putin interes. Dupa catva timp debarcaram, iar ducele fu pe data impresurat de un falnic comitet al regatelor, si mi se pare ca pana si privelistea regatelor era mai putin plicticoasa decat obligatiunea de a sta de vorba cu locuitorii insulei, care ne faceau onorurile.
Ni se oferi mancare cu bautura, laolalta, si anume sampanie, in care se aflau ananas si fragi. Era ceva foarte neplacut, deoarece ananasul iesise din cutii de conserve, iar fragii erau foarte terciuiti si, ah, ah, ah! Fusesera adusi fara grija intr-un cosulet, desigur, murdar.
Trebuie sa marturisesc ca toate astea alcatuiau o foarte neplacuta petrecere de dupa pranz. In sfarsit, ne duse indarat yachtul turcesc si luaram masa in chioscul nostru si dupa masa sultanul trimise vorba ca ne astepta in micul sau juvaier de teatru, alipit palatului, ca sa asistam la reprezentatia unui scamator, ma rog! (...)
(fragment din scrisoarea lui Maurice A. Bourke)
Continuarea in numarul urmator
