Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Povesti fascinante, povesti pe care n-ati avut timp niciodata sa le cititi, povesti pe care nu le-ati auzit pana acum. Jurnalul de duminica va ofera sansa de a descoperi ceea ce inima a lasat sa vorbeasca si sa dicteze, dand valoare scrisului, prin sinceritatea, claritatea si profunzimea sentimentelor celei care a fost Regina Tuturor Romanilor.
Acum am sa va dau seama, pe scurt, de fiecare zi petrecuta aici. Am plecat din Alicante luni dupa-amiaza, dupa ce sosiseram acolo dimineata, venind din Malaga. Societatea noatra era compusa din duce si ducesa, printul George, lady Mary, Mr. Keppel s eu. Se adaugasera la tren doua vagoane salon, foarte incapatoare, si ducesa cu lady Mary ocupau unul din vagoane, iar toti ceilalti eram in al doilea. Luaseram cu noi cosuri cu mancare, precum si fripturi si de-ale bauturii, pentru mai tarziu.
Ne-am oprit la o mica gara, la Encina, la vreo 6:30, unde cam tot atatea minute ne-am indesat pe gat cinci mancaruri calde, precum si paine cu branza. Nu m-am putut impaca cu acest pranz, alcatuit din carne tare cu prea mult usturoi, gatita in cinci feluri deosebite. Dar imi lasai portiile pe farfurii si-mi inchipui ca s-a gasit cineva sa le manance in locul meu. Sa le fie de bine, caci sunt sigur ca acela sau aceea a trebuit sa miroasa ingrozitor, timp de o saptamana.
Dar trebuie sa ma grabesc cu povestea, caci trenul porneste spre Madrid si ar fi ceva grozav daca as ramane de caruta. Peste putin, pe la ora 10:00, s-a cerut valetului Horton sa aduca pentru ducesa putina apa calda, dar n-a fost cu putinta sa-l gasim. Servitorul meu stia ca Horton coborase din tren si ca nu se mai urcase. Aflaram mai tarziu ca se suise in alt vagon, dar noi credeam ca l-am pierdut in gara. Cand insa se ivi iarasi, am ramas toti cu ideea ca el in adevar pierduse trenul, care insa mergea atat de incet, incat Horton fusese in stare sa fuga dupa el, sa-l prinda. Am terminat cu Horton.
La 8:45 am sosit la Madrid, unde am fost primiti de garda si de oficialitati. La gara era si infanta Isabela. A trebuit sa ne imbracam in tren, unde, bineinteles, nu era baie, unde, pentru toti era numai un lighean foarte mic, cu foarte putina apa, care se facuse neagra de tot cand am fost toti gata. Totusi, cu ajutorul celor mai bune ce aveam, izbutiseram sa fim destul de cuviinciosi in ceea ce privea obrazul si mainile.
Dupa amiaza de marti am petrecut-o in muzeele de pictura. Asta e colectie, nu gluma!... E cel mai minunat lucru din lume... Sunt peste 2000 de tablouri in acest muzeu si, comparandu-l cu altele, nu cuprinde aproape nimic fara valoare.
Colectiunea de tablouride Velasquez e, bineinteles, fara pereche, caci Filip al IV-lea al Spaniei il sili sa picteze aproape numai si numai pentru dansul. De fapt, el traia in palat si facea parte din Casa Regala. N-am stat in muzeu decat vreo doua sau trei ceasuri si, bineinteles, n-am vazut in amanunt decat ceea ce era mai de seama.
Astfel, marti seara ne culcaram devreme, cu gand sa ne pregatim pentru plecarea la Toledo, a doua zi. Am plecat la Madrid la zece, in vagoanele speciale ale trenului regal. Luaram in tren un dejun cat de poate de bun si ajunseram la amiaza in Toledo. Acolo am gasit doua trasuri, fiecare cu cate patru catari; indata ce ajung la un deal, o iau la galop. Printre alte privelisti minunate si ramasite de la maurii de demult, trebuie sa pomenesc de fabrica de arme din Toledo si de biserica cladita in cel mai desavarsit si curat stil gotic sub Ferdinand si Isabela care, dupa cum stii, sunt cuceritorii Granadei, ultima cetate a maurilor din Spania.
In fabrica de arme, vestita de multe veacuri pentru neasemanatul otel al pumnalelor si al spadelor sale, am vazut toate sectiunile in plin lucru, si cum sculptau lucratorii otelul si-l incrustau cu argint si aur. Ne dadu fiecaruia cate o bucata. Eu am capatat un cutit foarte frumos si mare, care imi va servi de minune drept cutit de vanatoare, daca va veni prilejul, si-i ascutit de pe acum. Ducesa a primit o multime de lucrusoare incrustate, pe care le veti vedea cand va sosi la Coburg. Aghiotantul ducelui aici e marchizul de Serra Bullones, care a fost in Anglia in timpul jubileului reginei; facea parte din suita infantei Eulalia.
Citește pe Antena3.ro
Acest om curtenitor starui sa daruiasca ducelui o sabie pe care acesta o admira. E copiata dupa sabia lui Don Fernand de Gonzalo de Cordoba, cunoscut sub numele Il Grand Capitan S-a dovedit mare capitan in cucerirea Granadei.
Dupa aceasta am asitat la defilarea scolii militare a studentilor care fac parte din Academia instalata in vechiul palat regal, o minunata cladire din timpul domniei lui Carlos al III-lea al Spaniei. Din nenorocire, a fost in doua randuri prada unui incendiu si trebuie, acum, sa fie din nou restaurata.
(fragment din scrisoarea lui Maurice A. Bourke)
• Continuarea in numarul urmator
