Maria, regina României - Povestea vieţii mele (66)

"Cu plecarea din Malta, incepu in viata noastra o noua faza. Treptat, treptat, ne faceam mai mari si gradina raiului se stergea cu incetul, ramanand in urma; iar cei ce purtau, in acea vreme, sarcina educatiei noastre, avura darul sa arunce oarecare umbra peste ultimii ani ai vietii noastre de acasa.

Mi-am luat insarcinarea, destul de grea, de a fi in aceste pagini cat se poate de dreapta si de a incerca sa privesc orice lucru din toate punctele de vedere. Vreau sa impiedic orice patima si orice invrajbire sa intre in povestirea faptelor, si pentru a nu fi judecata, vreau sa prezint dotul cu cea mai desavarsita departinire; dar mai presus decat orice, trebuie sa pastrez nestirbit adevarul.
As dori sa nu vorbesc rau de nimeni, dar sunt doua fiinte care, in timpul sederii noastre la Coburg, au jucat in viata noastra un rol nu prea fericit; acestia sunt doctorul X, perceptorul Alfred, si fraulein, guvernanta noastra.

Amandoi se bucurau de mare inraurire in casa, mai ales pentru ca, in acea vreme, avand de urmat studiile mai cu temei, eram adesea despartite de parinti si lasate in grija lor. Nu mai aveam locuinta de tara in Anglia, deoarece se renuntase la Eastwell si de atunci am petrecut multa vreme la Coburg, unde se facea educatia lui Alfred. Pentru a nu ne desparti de fratele nostru, se lua hotararea ca de-aci incolo noi, surorile, sa ne facem studiile cu profesori germani si chiar sa primim confirmatia in religiunea lutherana in loc de cea anglicana. Mama, dupa cum am mai spus, nu se simtise nicioadata deplin fericita in Anglia. Coburgul era foarte placut; dar numai pentru viata simpla ce-o putea duce, in acel orasel, unde se punea mai mare pret pe traiul placut decat pe eleganta.

Mama, crescuta la cea mai stralucita Curte din Europa, avea totusi apucaturile cele mai simple si putea trai in caminul sau din Germania, cu totul dupa dorinta ei, nefiind supravegheata de bunica-regina, nici rau judecata de cei ce-i socoteau felul de a fi, ca strain si nepotrivit cu datinile britanice.
Cunoscand si eu intrucatva greutatile vietii traite intr-o tara straina la inceput, inteleg acum lucruri carora, in tinerete, eram gata sa le gasesc cusururi.

Mama afla la Coburg o deplina neatarnare; acolo hotara singura de soarta ei, si nu sta nici un sobor sa cantareasca tot ce facea sau lasa nefacut; acolo era stapana pe ea insasi; domnea intr-o tara mica, poate, dar unde vointa ei era suverana; nu primea de la nimeni porunca si traia asa cum voia.

Coburgul era un orasel mic, cu parti mai vechi, pline de pitoresc, iar pe deal, batrana cetate ce se putea zari din departare, privea in jos, spre el. Oras de burghezi simpli, plini de credinta si de ingaduire fata de suveran, care la acea vreme era batranul duce Ernest, frate cu printul consort al Angliei.
Unchiul Ernest avea ciudateniile lui, pe care vi le voi povesti mai jos, asa ca aceasta Curte era mai putin severa decat multe alte mici curti din Germania; totusi, era suverana asa cum erau, in vechile vremuri bune, pana si cele mai mici Curti germane.

In Coburg domnea o simplicitate batraneasca; obiceiurile si datinile erau ale micilor capitale germane care au avut mare insemnatate pentru propasirea intregii Germanii. Privind inapoi, pricep astazi cat era de senina viata acolo si cat de fericita ar fi fost, fara inraurirea celor doua fiinte care (poate fara sa stie) tulburara mult din armonia ei. Doctorul si Fraulein castigasera deplina incredere a mamei. Vorba lor ajunsese lege; pentru orice lucru se cerea parerea lor, toate insinuarile lor erau luate in sema, ironiile si dojenile lor primite fara impotrivire. Dr X era un om cat se poate de destept si castigase favoarea mamei, prin neasemanata lui eruditie. Mama, bucurandu-se de o cultura foarte intinsa si fiind mare cunoscatoare a multor literaturi, gasea in acel om iscusit un belsug de intelepciune si de invatatura. Avea insa cultura germana, in intelesul ei cel mai rau; era indraznet, dominator, voia sa porunceasca tuturor, lua in batjocura orice era bun, isi impunea vointa ca o lege, era neingaduitor, tiranic si, culmea, ura tot ce era britanic; acesta fu prilejul de vrajba in viata noastra.

Scopul lui era sa smulga in inimile noastre iubirea pentru Anglia si sa ne preschimbe in germane. Noi ne impotriveam din rasputeri, si-i infruntam vointa cu a noastra, plina de minunata vitejie a copiilor, cand se atinge cineva de zeii lor. Insa, pentru a fi dreapta, trebuie sa spun un lucru despre dr X: era uneori un tovaras fermecator."