Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intr-o postare pe blogul personal, fostul premier Adrian Nastase afirma ca "obiectivele reformei in justitie nu trebuie transformate in rafuieli politice" si isi revendica public dreptul moral de a se apara in conditiile incalcarii brutale a legii si a drepturilor civile de catre Directia Nationala Anticoruptie (DNA), atat in interiorul instantelor, cat si in afara lor. Redam integral textul publicat de Adrian Nastase:
"Oricine este ingrijorat de atitudinea mea publica recenta ar fi trebuit sa-si exprime ingrijorarea cu mult inainte, anume exact atunci cand seful DNA, Daniel Morar, respectiv fostul ministru al Justitiei, Monica Macovei, criticau public judecatorii pentru faptul ca nu «furnizau» suficiente decizii de condamnare.
Oricine este ingrijorat de increderea publicului in sistemul judiciar ar fi trebuit sa exprime o critica dura a tacticilor DNA, de inselare a instantelor, de santajare a martorilor si de falsificare a probelor prezentate judecatorilor – fapte dovedite deja fara putinta de tagada. (vezi www.codulzambaccian.ro).
Oricine este ingrijorat de increderea publicului in sistemul judiciar ar fi trebui sa se exprime si atunci cand judecatorii Ionut Matei si Ioana Bogdan au permis DNA sa aduca in instanta 970 de martori ai procurorilor, in timp ce mie mi-au permis audierea a doar 5 martori in aparare. Considera CSM ca aceasta conduita respecta accesul la un proces echitabil?! (vezi www.codulzambaccian.ro).
Cei preocupati acum de aspecte de prescriere a faptelor ar fi trebuit sa-i ceara explicatii procurorului sef al DNA pentru ca a permis o asemenea mascarada judiciara, prin trimiterea in instanta, pentru a fi audiati ca martori ai acuzarii, cele 970 de persoane, audiate pe «plutoane» de cate 30-50 de martori intr-o sedinta. Unde a fost CSM-ul atunci?
In aceste conditii, sunt greu de inteles afirmatiile recente care deplang faptul ca as fi «agitat la lumina zilei» datele unui proces, astfel incat publicul sa traga propriile concluzii, inainte ca instanta sa emita judecata sa finala. Este adevarat, am decis sa-mi spun public punctele de vedere in aceste ultime saptamani pentru a oferi celor indoctrinati, in acesti ani, de procurori ai DNA, prin calomnii, propria mea versiune asupra faptelor, dupa ce, timp de sase ani, DNA a facut publice datele dosarului, potrivit propriilor interpretari si interese.
Nu mai departe de joi, 17 mai 2012, fostul procuror Monica Macovei, intr-o emisiune tv, a nominalizat, a criticat public si a pus presiune directa asupra judecatorilor din completul care judeca, in aceste zile, recursul meu. Nu e rolul CSM sa protejeze judecatorii de un astfel de comportament? Exista cumva o autosesizare in aceasta chestiune?
Unde au fost aparatorii justitiei in ultimii sase ani, cand un ministru al Justitiei si procurori ai DNA au scurs in mod sistematic dezinformari catre presa, condamnandu-ma, in fapt, public, inainte ca instantele sa ajunga la vreo concluzie?
Timp de sase ani, am luptat pentru dreptatea mea doar in cadrul salii de judecata, in timp ce DNA era angajata intr-o campanie de demonizare si condamnare publica a mea, chiar inainte ca dosarul sa ajunga in instanta si audierile sa inceapa. Ce a facut CSM atunci? Altceva decat sa ignore complet plangerile pe care i le adresam privitor la aceasta conduita a DNA?!
Oricine era ingrijorat pentru prestigiul si reputatia sistemului judiciar ar fi trebuit sa se exprime si atunci cand judecatorii Ionut Matei si Ioana Bogdan au transformat procesul meu intr-un proces politic. Au facut acest lucru atunci cand cei doi judecatori au avut indrazneala sa scrie, in ceea ce ma priveste, ca «se impune eliminarea temporara din societate» (pagina 132 din motivarea sentintei) si «coruptia clasei politice din Romania, personificata cel putin la nivelul anului 2004 de inculpatul Adrian Nastase, reprezinta un fenomen care nu mai poate fi tolerat de catre societatea romaneasca …». Si au facut aceste afirmatii in timp ce, in acelasi document, au scris ca «…in acest caz nu exista nici o proba directa care sa incrimineze acuzatul …» (pag 117).
Motivarea politica a sentintei data, in prima instanta, de catre cei doi judectori a fost facuta publica, incalcandu-mi-se, prin afirmatii incalificabile, fara legatura cu dosarul, dreptul constitutional la propria imagine.
In ciuda faptului ca nu au existat niciun fel de probe care sa confirme in vre-un fel acuzatiile fabricate de DNA in acest proces, judecatorii Ionut Matei si Ioana Bogdan au ignorat acest lucru in totalitate si s-au lansat in afirmatii extrem de periculoase, care pot fi regasite doar in sentintele din procesele politice ale anilor ’50 si ’60.
Daca Consiliul Superior al Magistraturii considera ca nu am dreptul sa vorbesc liber, atunci imi voi apara dreptul de a protesta in scris si de a-mi exprima indignarea fata de aceste metode de hartuire a adversarilor politici. Consider ca liberatea cuvantului este esentiala atunci cand te confrunti cu o incalcare atat de brutala a legii si a drepturilor civile de catre DNA, atat in interiorul cat si in afara instantelor de judecata (vezi www.codulzambaccian.ro).
Este vremea ca CSM sa nu se mai ascunda in spatele unei astfel de retorici, tot asa cum este vremea sa iesim din starea de colonie judiciara, condusa de o capuchehaie cu sinecura la Bruxelles. Comportamentul si afirmatiile fostului ministru al Justitiei, Monica Macovei, si ale sefului DNA, Daniel Morar, au provocat mult mai multe daune increderii pe care publicul o poarta (sau nu) justitiei, decat comportamentul si afirmatiile oricarei alte persoane ce s-a exprimat pe aceleasi teme, inainte sau dupa ei.
Si nu in ultimul rand…
La 31 mai 2006, titlurile senzationaliste, de pe prima pagina a unui ziar, citau «surse judiciare», pentru a afirma ca proiectul Trofeul Calitatii ar fi fost folosit ca «metoda de colectat spaga pentru ridicarea casei lui Nastase», din Strada Zambaccian, Bucuresti. Mai tarziu s-a dovedit ca era vorba despre o gramada de minciuni (vezi www.codulzambaccian.ro).
Dar, la 19 iunie 2006, am adresat o plangere catre CSM, in care aratam ca nu am fost informat pe cai oficiale sa fi fost deschis un dosar penal impotriva mea, si ca aflasem despre caz din presa care cita «surse judiciare». Am cerut, la acel moment, CSM sa investigheze aceasta campanie, premeditata si bine orchestrata, de dezinformare indreptata impotriva mea de «sursele judiciare», ce scurgeau, in mod deliberat, informatii false catre presa. Dar aceasta plangere nu a fost luata in considerare de CSM, la fel ca multe altele pe care le-am adresat in decursul timpului.
Nu pot sa nu ma intreb ce anume a stat in spatele anuntului atat de surprinzator si partinitor pe care Consiliului Superior al Magistraturii (din care face parte – ca membru de drept – si un judecator din completul de recurs!) l-a facut in ceea ce priveste recenta mea atitudine publica, chiar inaintea judecarii recursului, afectand astfel independenta judecatorilor a caror independenta dorea sa o apere…
Nu am probe de nici un fel, dar ma intreb daca nu cumva aceasta atitudine a CSM are legatura cu faptul ca judecatorul Ioana Bogdan, care a fost implicata in dosarul meu, a ocupat, pana acum cativa ani, pozitia de sef al Serviciului de Inspectie Judiciara al CSM – organism care a emis, intr-un moment bine calculat, un raport partinitor, in baza caruia CSM si-a formulat afirmatiile la adresa mea.
Spre deosebire de alte persoane, eu am proprietatea cuvintelor, mi le asum si, daca va fi cazul, sunt gata sa ma prezint in fata reprezentantiilor CSM, pentru a-mi sustine punctul de vedere. Sigur, am inteles ca «celeritatea» poate justifica orice – lecturarea a 37.000 de pagini de catre completul de recurs in cateva zile, evaluarea si respingerea a 20 de exceptii referitoare la problemele mersului justitiei in mai putin de 20 de ore… Totusi, nu ar fi fost normal sa fie prezentate si argumentele mele inainte de luarea unei decizii? De vina sa fi fost lipsa de timp?
Mergand de 200 de ori la ICCJ, in ultimii trei ani, am ajuns la unele concluzii in legatura cu problemele legate de imbunatatirea starii de fapt in justitia din tara noastra si de conditiile realizarii unui proces echitabil. Prima concluzie, deocamdata: obiectivele reformei in justitie nu trebuie transformate in paravan pentru rafuieli politice."
