Memoria lui 1848, profanată în Capitală

DISPREŢ ● Cine suportă nota de plată a reclamei Vuitton?
Luna aceasta s-au împlinit 160 de ani de la citirea Proclamaţiei de la Islaz – punctul de pornire al revoluţiei paşoptiste din Ţara Românească. Autorităţile statului au găsit nimerit să marcheze momentul acoperind monumentul din Calea 13 Septembrie, ridicat în cinstea pompierilor, care au apărat revoluţia de invazia otomană cu reclama unei firme de lux.

DISPREŢ ● Cine suportă nota de plată a reclamei Vuitton?
Luna aceasta s-au împlinit 160 de ani de la citirea Proclamaţiei de la Islaz – punctul de pornire al revoluţiei paşoptiste din Ţara Românească. Autorităţile statului au găsit nimerit să marcheze momentul acoperind monumentul din Calea 13 Septembrie, ridicat în cinstea pompierilor, care au apărat revoluţia de invazia otomană cu reclama unei firme de lux.

În zilele din urmă, pe lîngă alegerile pentru "locale" şi aventura naţionalei de fotbal la Campionatul European, un nou scandal a ţinut capul de afiş: Monumetul Pompierilor din Calea 13 Septembrie a fost acoperit mai multe zile cu o coşcogea valiză Luis Vuitton (LV). Ce-or fi ştiut ei despre piaţa din România? Om fi precum republicile bananiere, unde cîrduri de băştinaşi subnutriţi se ţin scai de turişti şi încearcă să le vîndă un nasture, o banană, un os de colibri sau ce s-o mai găsi, doar-doar vor cîştiga un ban care le ajunge cît să mai trăiască o zi? Vii tu, firmă de lux, la Bucureşti? Fii binevenită! Vrei să-ţi faci reclamă profanînd monumente istorice? Păi, bugetul e sărac, "renumeraţia" funcţionarilor – după buget, un ban în plus nu strică, n-are a face de unde vine şi pentru ce. Presa a scris, cetăţenii au protestat, autorităţile – care tot ele aprobaseră punerea în practică a năstruşnicii idei publicitare – s-au mirat cum o fi fost posibil. În faţa scandalului, şi intuind, probabil, consecinţele unui asemenea gest într-un stat civilizat, creativii reprezentanţi ai firmei de lux au anunţat că dau jos valiza de pe statuie. Şi s-au scuzat pentru maniera în care au ales să marcheze deschiderea primului lor magazin din România, care "a deranjat anumite grupuri de persoane".

PLECAT FĂRĂ ADRESĂ. Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, instituţie aflată în subordinea Consiliului Local al Municipiului Bucureşti care, teoretic, "pune în valoare monumentele de for public", este cea care a aprobat profanarea unui monument istoric, într-o capitală care-şi zice "europeană". Căci monumentul Pompierilor este unul dintre puţinele dedicate revoluţiei de la 1848. Şi, conform DEX, "a profana" înseamnă a trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte; a pîngări; a batjocori, a necinsti, a terfeli. A pune o valiză în creştetul unei statui care comemorează un fapt istoric, ce poate fi altceva decît o profanare? Florin Necula, directorul Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic (ADMP) a lipsit zilele acestea din instituţie, astfel că nu ne-a putut clarifica împrejurările şi raţiunile care au condus la comiterea iresponsabilului act. În lipsa directorului, ADMP ne-a trimis la Biroul de Presă al Primăriei Capitalei. Numai că Biroul de Presă se informează tot de la directorul ADMP, care dacă lipseşte, va să zică nu e, deci nu poate să răspundă. Între timp, Florin Necula a revenit din concediu, însă nu a putut fi contactat pentru clarificări. La începutul anului, tot directorul ADMP aproba amplasarea de afişe publicitare pe Arcul de Triumf.

"ACT DE CULTURĂ". Deoarece ineditul "spaţiu publicitar" este monument istoric, a fost nevoie şi de avizul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti, structură subordonată Ministerului Culturii şi Cultelor. S-a cerut, s-a primit. În faţa valului de proteste, Inspectoratul de Stat pentru Situaţii de Urgenţă a cerut prefectului Capitalei şi Ministerului Culturii să verifice legalitatea transformării unui monumet istoric în spaţiu publicitar. Ministrul Adrian Iorgulescu a considerat că Ştefan Damian, directorul Direcţiei amintite, a acţionat în limitele legii şi nu va fi sancţionat. L-a dat, are acoperire legală! Ce mai contează că directorul Damian era pus acolo tocmai să apere monumentele istorice, şi nu să le vîndă pe post de spaţiu publicitar? Dar la ce să te aştepţi de la responsabilii cu protejarea patrimoniului cultural naţional, atîta vreme cît şi noul sediul al Bibliotecii Naţionale zace de ani buni în părăsire şi este folosit tot ca suport pentru panouri publicitare la şampoane, ansambluri rezidenţiale şi altele asemenea? Sau cînd Ministerul Culturii a "pierdut" un sfert din arhiva proprie, parte a tezaurului simbolic al unui stat, sub oblăduirea aceluiaşi întreprinzător ministru?

INFRACŢIUNE. În condiţiile cînd instituţiile în drept se acuză una pe cealaltă şi nimeni nu este sancţionat în nici un fel, cine garantează că pe viitor astfel de situaţii nu se vor repeta? Jurnalele de ştiri au prezentat adeseori grupuri de tineri bezmetici, adunaţi noaptea prin cimitire ca să se distreze desenînd pe cruci. Dacă un gest reprobabil, săvîrşit asupra monumentelor funerare ale unor oameni obişnuiţi, se consideră profanare şi se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la trei ani, cam cum ar trebui să fie calificată din punct de vedere juridic mutilarea temporară a unui monument istoric şi în ce articol al legii penale ar trebui încadraţi cei care au permis aşa ceva? Conform Legii privind protejarea monumetelor istorice, "Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea monumentelor istorice sînt interzise şi se sancţionează conform legii". Iar "Desfiinţarea neautorizată, distrugerea parţială sau totală, exproprierea fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, degradarea, precum şi profanarea monumentelor istorice constituie infracţiuni şi se sancţionează conform legii".

MONUMENTUL PROFANAT. Bătălia eroică din Dealul Spirii a fost cîntecul de lebădă al revoluţiei. În septembrie 1848, pompierii conduşi de Pavel Zăgănescu au luptat cu trupele otomane conduse de Kerim-Paşa, sosite să ocupe Bucureştiul, să demită Locotenenţa Domnească, care asigura conducerea interimară după fuga din ţară a domnitorului Gheorghe Bibescu şi să pună astfel capăt revoluţiei muntene. În Dealul Spirii, cei 20.000 de soldaţi otomani au întîmpinat o rezistenţă înverşunată din partea brigăzii de pompieri a oraşului şi a unui batalion de infanterie. Sacrificiul pompierilor n-a fost de ajuns pentru a opri cucerirea oraşului, dar a rămas înscris în istoria revoluţiei paşoptiste. Iar revoluţia paşoptistă este un pas spre construcţia statului român modern. Multe dintre ideile paşoptiştilor şi-au văzut încununarea în 1859, o dată cu Unirea cea mică, iar mai apoi s-au regăsit în prima Constituţie. Pentru a le cinsti memoria, în 1901, pe locul bătăliei din Dealul Spirii (actuala Cale 13 Septembrie) a fost ridicat Monumetul Pompierilor. Operă a sculptorului W. Hegel, care a mai realizat şi statuile lui Vasile Alecsandri din faţa Teatrului Naţional din Iaşi şi cea a lui Mihail Kogălniceanu din faţa Universităţii ieşene. Face memoria lui 1848, domnule ministru, cît o valiză Luis Vuitton?

Societatea civilă protestează

Nu se ştie cine va plăti pentru profanarea Monumentului Pompierilor dintre cei responsabili. Intrarea "spectaculoasă" pe piaţa românească n-a fost însă nici pe placul unor clienţi ai firmei. "Sînt un locuitor al Bucureştiului, scrie Corina Ionescu conducerii din Franţa a firmei, unde compania dumneavoastră şi-a deschis de curînd primul magazin. Conducerea din România a găsit nimerit să-şi facă publicitate amplasînd o piesă uriaşă LUIS VUITTON deasupra unei statui, monument istoric, pe care l-a batjocorit astfel. Desigur, au cerut toate aprobările de la autorităţile locale. Deoarece competenţa autorităţilor locale iese din discuţie, trimit această scrisoare pentru a mă plînge de competenţa reprezentanţilor firmei dumneavoastră la Bucureşti care, atunci cînd cetăţenii au protestat împotriva dispariţiei statuii, au dat un răspuns arogant şi insensibil, spunînd pe fond că LUIS VUITTON este o firmă importantă, care îşi permite orice. Şi că noi, cetăţenii, trebuie să acceptăm situaţia. Nu cred că o astfel de atitudine serveşte intereselor firmei LUIS VUITTON. Am cumpărat o poşetă de la magazinul firmei dumneavoastră din Florenţa, unde nu cred că staff-ului local i-ar fi trecut prin minte să mutileze statuia lui David sau Poarta Paradisului cu reclame LUIS VUITTON. Trebuie să recunosc că acum mă gîndesc de două ori înainte să port acea poşetă, pentru că, în calitate de client al firmei dumneavoastră, nu vreau să fiu asociată cu aroganţa şi insensibilitatea de care LUIS VUITTON a dat dovadă în acest caz."