Vasile Milea a devenit, dupa 15 ani de la disparitie, o simpla imagine imortalizata in fotografii. Dar cine era el, cu adevarat? Cum a gandit si ce a simtit ultimul sef comunist al Armatei romane, in decembrie ’89? Singurii oameni care mai pot raspunde la aceste intrebari sunt cei care s-au aflat atunci langa el.

La scurt timp dupa fuga cuplului Ceausescu, puterea nou instalata la Bucuresti l-a declarat erou pe generalul Vasile Milea. Iar in primele zile s-a spus chiar ca el ar fi fost asasinat din ordinul "odioasei dictaturi". Ceva mai tarziu, in loc sa clarifice lucrurile, superficialitatea primei anchete, care a lasat "descoperite" cateva detalii ale acelei intamplari dramatice, a intarit suspiciunile. Acum, la peste 15 ani de la moartea fostului ministru, audierea unora dintre oamenii care i-au fost apropiati a scos la lumina o alta imagine a generalului, pe care altfel nu aveam cum sa o cunoastem. Este vorba de colegi, subordonati, ori membri ai familiei, a caror marturie ajunge acum pentru prima data la cunostinta publicului. Iar personajul contradictoriu, care prinde astfel contur, renascut din amintirile acestor martori inediti, nu este chiar un modelul a ceea ce se intelege, in mod obisnuit, printr-un erou. Insa oricum ar fi: "Despre morti, numai de bine!"

CU CEAUSESCU IN SUFRAGERIE. Unul dintre audiati in premiera dupa redeschiderea acestei anchete a fost gen. V.A. Stanculescu care, in Decembrie ’89, era unul dintre adjunctii lui Milea. In declaratia sa, "General de gips" ii face fostului sef un portret succinct, ale carui trasaturi se vor regasi si in alte marturii: "Il cunosc pe fostul ministru al Apararii Nationale din primii ani de cariera militara, fiind coleg cu acesta atat la scoala de ofiteri cat si la Academie. Era o persoana foarte sensibila, dedicat in totalitate lui Ceausescu. Avea chiar un cult pentru acesta, motiv pentru care avea in sufrageria locuintei un portret (pictura) al fostului conducator al statului. Probabil ca acuzatiile venite din partea acestuia au determinat gestul de suicid. Consider ca gen. Milea s-a simtit lovit in soarta, in credinta sa si nu a acceptat calificarea de tradator care i-a fost atribuita de Ceausescu".

UN BUN EXECUTANT. Un alt fost coleg de studii al lui Vasile Milea a fost generalul Nicolae Eftimescu, fost sef al Directiei Operatii din MStM. Audiat si el pentru prima data in 2005, gen. Eftimescu a declarat in fata procurorilor militari: "In ceea ce-l priveste pe fostul ministru, cu care am fost coleg de scoala militara, stiu ca era un om echilibrat, stapan pe sine, un bun executant al ordinelor primite. Stiu ca era un om meticulos si permanent avea asupra sa un carnet de insemnari in care isi nota cu minutiozitate ordinele primite precum si pe cele pe care le dadea si masurile pe care le lua". Este vorba de carnetele personale, despre care se spune ca ar contine informatii concrete ce pot sa clarifice majoritatea "misterelor Revolutiei" si sa raspunda la obsedanta intrebare: "Cine a tras in noi, 16-22?". Cu toate ca este aproape sigur ca se afla si acum in arhivele Armatei, "agendele lui Milea" nu au mai fost regasite niciodata.

"IL STIAM UN BARBAT PUTERNIC". Tot pentru prima data a fost audiat si Nicolae Dan Predoiu, fostul ginere al ministrului Vasile Milea. El a aflat despre moartea fostului sau socru de la radio. "La scurta vreme dupa ce am plecat din Bucuresti, la radioul din autoturism s-a transmis comunicatul, potrivit caruia gen. Vasile Milea s-a sinucis, fiind declarat tradator de catre Ceausescu. Aceasta veste a afectat-o profund atat pe sotia mea, cat si pe mine. Mi-a fost forte greu sa accept ca socrul meu isi pusese capat zilelor. Il stiam un barbat puternic, un luptator care stia sa-si asume responsabilitatile, cu un deosebit simt al datoriei. Dar, in conditiile date, pe baza unui rationament cat mai lucid, am acceptat insa si aceasta varianta dat fiind contextul in care se produsese si neavand elemente obiective care sa ma convinga ca nu ar fi vorba despre o sinucidere".

"MILEA SE IMPLICA NEMIJLOCIT". Audiat, (tot pentru prima data), in februarie 2005, gen.(r) Iulian Vlad, fostul sef al Departamentului Securitatii Statului a descris mult mai amanuntit personalitatea lui Milea, precum si activitatea acestuia, dar si pe a lui, din noaptea de 21/22 decembrie ’89. "Ma aflam la sediul MI, cand Milea mi-a spus ca are nevoie de mine, pentru instalarea unor telefoane necesare la coordonarea activitatilor. Am dat ordine pentru montarea acelor aparate, apoi m-am dus la CC. M-am intalnit cu Milea in biroul de la et.1, destinat grupei operative a MApN, unde se mai aflau gen. Eftimescu, gen. Hortopan, gen. Voinea si alti ofiteri superiori. Cand am ajuns acolo, dinspre Inter se auzeau focuri de arme si zgomot de blindate". In jurul orei 22:00, Vlad s-a dus si el, alaturi de celelalte capetenii militare, in zona str. Onesti, catre Galeriile Orizont. Acolo a vazut "baricada" de la Inter, dar si efectivele militare amplasate in apropiere. Fostul sef al Securitatii a mai relatat ca, la "baricada" l-a vazut pe gen. Milea, cu gen. Hortopan si alti ofiteri superiori. "Din gesturile facute, era evident ca Milea se implica nemijlocit in coordonarea actiunilor trupelor". Iulian Vlad mai spune ca Milea a revenit in sediul CC dupa miezul noptii, cand ei s-au reintalnit in fata intrarii "B" a CC: "Milea era deosebit de afectat, desfigurat si luan- du-ma in brate m-a intrebat repetat unde fusesem, ca avusese nevoie de mine. Mi-a spus, intre altele, ca «Acum este prea tarziu». Am ramas surprins de aceasta reactie a gen. Milea". Privitor la calitatile personale ale lui Milea, Iulian Vlad afirma: "Era un militar desavarsit, cu vaste cunostinte, cu o stima si un respect deosebit fata de Ceausescu. Era un executant neconditionat al ordinelor primite de la comandantul suprem. Ca om am sesizat ca era un sentimental, in ciuda aparentelor de duritate".

O COOPERARE RATATA? In continuarea declaratiei sale, Iulian Vlad relateaza un episod deosebit de straniu. Un episod care, daca este real, scoate la iveala un "scenariu" care, daca ar fi ajuns sa fie pus in practica, ar fi grabit "caderea" lui Ceausescu printr-o "alianta" incheiata intre Securitate si Armata. Concret, intre capeteniile acestor puternice institutii. "Impreuna cu gen. Milea am intrat in sediul CC, am urcat la Et.1, unde am luat loc pe niste fotolii, in hol. Acolo, fostul ministru a izbucnit in plans si punandu-si capul pe pieptul meu, mi-a spus ca este un om nenorocit, precum si alte cuvinte grele care ii apasau constiinta. Parea ca are remuscari pentru ce se intamplase in strada: «Uite unde am ajuns, uite ce am fost pus sa fac». In acelasi registru a continuat si m-a rugat sa transmit familiei ca el nu a fost criminal. Realizand ce se intamplase in strada si remuscarile pe care le arata Milea, l-am intrebat, la randul meu, daca mai putem face ceva sau nu. Eu nu mi-am dus gandul pana la capat si nu m-am exprimat in mod clar, gen. Milea intelegand in mod sigur, ca ii propuneam o actiune de inlaturare cu forta a lui Ceausescu. Mi-a raspuns ca in aceste momente nu mai poate face nimic, ca nu mai este in stare de nimic". In caz ca aceasta scena a avut cu adevarat loc, se naste o intrebare tulburatoare: oare ce s-ar fi intamplat daca Milea accepta propunerea lui Vlad? Intrebare desigur pur retorica, pentru ca istoria nu se face niciodata pe baza a ceea "ce s-ar fi putut intimpla daca…"

DOI CAMARAZI. Iulian Vlad (dreapta), fost sef al Securitatii si prieten al ministrului Milea

OBEDIENT FATA DE CEAUSESCU. Alexandru Barbu este alt martor care, desi a fost mult timp aproape de Milea, nu a fost niciodata audiat de vreun anchetator. In decembrie 1989, Barbu era aghiotantul ministrului Apararii Nationale, functie in care fusese numit inca din primavara acelui an. In declaratia data in fata procurorilor, dupa redeschiderea "Dosarului Milea", Barbu afirma ca l-a cunoscut foarte bine pe general: "Pentru mine a ramas un om integru, devotat familiei si un excelent militar". Fapt care nu-l impiedica totusi pe fostul aghiotant sa aiba si o viziune critica asupra altor aspecte ale personalitatii sefului: "Cu toate aceste calitati nu pot sa nu remarc obedienta pe care o avea fata de conducatorii acelei vremi, indeosebi fata de Nicolae Ceausescu. Era un bun executant al ordinelor primite de la comandantul suprem si pot spune chiar devotat acestuia. Nu de putine ori l-am simtit ca avand o frica aproape atavica fata de Nicolae Ceausescu. Frica manifestata, de exemplu, in cazurile vizitelor acestuia prin Capitala, la Centrul Civic, unde gen. Milea era chemat si trebuia sa participe". Desi spune ca era foarte apropiat de Milea, iar sarcinile sale de serviciu il obligau sa cunoasca absolut tot ceea ce facea seful sau, fostul aghiotant sustine ca nu stie ce a facut gen. Milea pana la 21 decembrie 1989. "Stiu doar ca, urmare a manifestatiilor de la Timisoara, ministrul ordonase interventia armatei si folosirea armelor de foc impotriva manifestantilor". In schimb, Barbu da ceva mai multe amanunte despre ultimele clipe de viata ale ministrului: "In dimineata de 22 decembrie 1989, pe la ora 09:15, ofiterul de serviciu de la MApN mi-a spus ca gen. Milea ma cautase la telefon si ceruse sa-l sun la CC al PCR. In foarte scurt timp l-am sunat pe firul scurt, iar el mi-a raspuns personal. Dupa ce l-am salutat regulamentar, gen. Milea m-a intrebat de ce nu sunt cu el. Oarecum surprins, i-am raportat ca el fusese cel care, noaptea trecuta, imi spusese sa revin la minister si sa raman acolo. I-am raportat acest lucru, iar el mi-a raspuns: «Stiu, mai copile, dar ar fi trebuit sa fii aici cu mine». I-am precizat ca, daca este necesar, vin urgent. Mi-a raspuns «Lasa, nu mai este nevoie». Parea deprimat, vocea lui fiind a unui om sfarsit. M-a surprins chiar folosirea cuvantului «copile», intrucat fata de subordonati, inclusiv fata de mine, nu-l folosise niciodata". Dincolo de ineditul sau, aceasta marturie atrage atentia asupra unui detaliu "cronologic" destul de ciudat. In general se accepta ca Milea s-ar fi sinucis intre 9:20 si 9:30. Ori, pentru a respecta acest reper temporar, inseamna ca Barbu este ultimul om cu care a vorbit Milea, si ca ministrul a apasat pe tragaci imediat dupa ce a pus telefonul in furca. Oricum ar fi, si aghiotantul Barbu crede ca fostul ministru s-a sinucis: "Personal, am convingerea ca generalul Milea s-a sinucis. Consider ca isi daduse seama de consecintele ordinului de reprimare a manifestatiilor prin folosirea fortei armate si a armelor de foc, cat si a faptului ca in Capitala incercase sa evite, pe cat posibil, o actiune energica a Armatei. Motiv pentru care s-a simtit prins intr-o capcana din care nu a putut sa iasa decat prin acest gest".

ERA MILEA UN OM BOGAT?

Dat fiind ca detinea functia de ministru al Apararii Nationale, generalul Vasile Milea facea parte, incontestabil, din inalta ierarhie a nomenclaturii comuniste. In acest context, ne putem intreba daca el era un om bogat. Un raspuns partial al acestei intrebari poate fi gasit intr-un document inclus in "Dosarul Milea", document a carui prezentare este o premiera post-decembrista. Este vorba despre procesul-verbal intocmit la 28 decembrie 1989 cu ocazia deschiderii si inventarierii obiectelor aflate in fisetul aflat in cabinetul ministrului de la sediul MApN. In prima parte a acestui document sunt mentionate 29 de "Documente importante", emise intre 1985 si 1987. In mod ciudat, ministrul nu tinea acolo nici un act emis in 1988 sau 1989. In partea a doua a inventarului exista un capitol intitulat "Materiale", in care sunt enumerate: doua sticle de whisky, doua sapunuri FA, o placheta, un portmoneu vechi, patru truse stilou-pix, trei flacoane apa de colonie barbateasca, un cartus de tigari Kent, patru pachete de cafea a cate 250 gr. fiecare si doua pachete de cafea de cate un kg. Strict financiar sunt mentionate: "Bani lichizi": 5.280 lei plus patru plicuri in care se aflau cate 10.000 de lei. Total 45.280 lei. Tot la acest capitol sunt enumerate si trei librete CEC: unul cu 100.000 lei, unul cu 31.400 lei si un al treilea cu 84.530,95 lei. Asadar, in momentul mortii sale, Milea avea pusi "la pastrare" in fisetul personal suma totala de 261.210, 95 lei. Este desigur vorba despre plicurile si libretele CEC pe care el le-a cerut celor apropiati sa le remita familiei. Atat obiectele, cat si banii au fost predati doamnei Nicoleta Milea, sotia ministrului. Bineinteles ca aceasta suma de bani era doar o parte din averea fostului ministru. Pentru acea perioada in care salariul mediu era undeva, in jurul a 2.800 de lei lunar, iar cursul oficial al dolarului era de 11-12 lei, suma gasita in fisetul lui Milea era, pentru un om obisnuit, o avere considerabila. Raportata insa la averile actualilor magnati, aceasta suma abia ar putea egala "banii de buzunar" de care beneficiaza orice odrasla de milionar post-decembrist.

Sergiu Nicolaescu: "Milea era un ceausist"

ANCHETA POST-MORTEM. Sergiu Nicolaescu, regizorul-senator care a cercetat atat Revolutia, cat si imprejurarile mortii lui Milea

La sfarsitul anului trecut, senatorul Sergiu Nicolaescu ne-a acordat un amplu interviu referitor la implicarea sa in Revolutia din Decembrie ’89. In cadrul acestuia am atins si "problema" Milea.