x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Memorie - Un nobil roman uitat

Memorie - Un nobil roman uitat

de Toma Roman Jr    |    07 Feb 2006   •   00:00
Memorie - Un nobil roman uitat

In Transilvania au existat si romani care au fost innobilati de imparatul Austro-Ungariei. Unul dintre ei a fost colonelul baron David von Urs de Marginea.

In Transilvania au existat si destui romani innobilati de imparatul Austro-Ungariei. Unul a fost colonelul baron David von Urs de Marginea, personaj cu o biografie spectaculoasa. Urma lui e pe cale de disparitie.

Am incercat sa cercetam destinul colonelului. Noroc (sau ghinion, pentru patrimoniul national) am descoperit, inainte de distrugere, ultimele urme ale baronului. Pe una am reusit sa o salvam.

L-A SCAPAT PE BARNUTIU. Viitorul baron s-a nascut in 1816 in comuna Margineni de langa Fagaras, intr-o familie de tarani romani instariti. A studiat la Scoala centrala Regimentul 1 de Granita din Orlat si la Liceul Regimentului 2 granita din Nasaud. Regimentele de graniceri sus-numite erau formate in general din romani recrutati din zona Fagarasului si a Sibiului. De la simplu soldat in 1834 a ajuns in 1841 sublocotenent si a fost detasat comandant de pluton la compania de graniceri din Racovita, langa Sibiu. Revolutia de la 1848 l-a prins drept comandant al companiei. A participat la Adunarea Nationala de la Blaj si s-a aliat cu Avram Iancu impotriva revolutionarilor unguri. I-a ascuns si protejat in casa sa din Racovita pe vicepresedintele Consiliului National Roman, Simeon Barnutiu si pe mai multi preoti greco-catolici vanati de autoritatile unguresti.

I-A BATUT PE ITALIENI. Dupa ce s-a terminat revolutia a fost inaintat la gradul de maior, a fost decorat cu mai multe ordine austriece si rusesti si a primit comanda unui batalion de infanterie cu garnizoana la Kosice, in actuala Slovacie. A participat cu unitatea sa la luptele de la Solferino si Medola din razboiul austro-franco-italian. In urma acestor lupte a primit Ordinul Maria Tereza, cea mai mare decoratie de razboi austriaca, si a fost, in 1860, innobilat de imparatul Franz-Joseph cu titlul de baron de Marginea. Dupa ce o perioada a comandat un regiment cu baza la Deva, a fost inaintat la gradul de colonel. Cea mai mare victorie militara insa a obtinut-o in 1866, in timpul bataliei de la Lissa. Flota italiana, sustinuta de trupe de desant, a asediat insula fortificata Lissa din Marea Adriatica, a carei garnizoana era comandata de baronul Urs. Romanul a rezistat, in ciuda superioritatii italienilor, pana cand a aparut flota austriaca si a despresurat insula. Dupa batalie, Urs a ajuns, drept erou, pe paginile tuturor ziarelor austriece. S-a folosit de influenta pe care o capatase pentru ca veteranii romani ai luptei de la Lissa sa primeasca loturi de teren in proprietate. Pamanturile au fost date in aceeasi zona. Asa a aparut comuna natala a lui Octavian Paler, Lisa, de langa Fagaras.

BARONUL. Am reusit sa recuperam poza de la inmormantarea lui David Urs

BARONUL UITAT. Pana in 1950, o strada din Sibiu a purtat numele lui Urs. Apoi, comunistii l-au scos pe baron din istorie. Un nobil, ofiter superior austriac si greco-catolic pe deasupra, nu convenea autoritatilor rosii nou-instalate.

Am pornit pe urmele lui, la Racovita. In sat, in afara de agentul agricol Nicolae Balea, un om pasionat de istorie, nimeni nu mai stia ceva despre cine a fost de fapt David Urs.

EXCAVATOR SAU DINAMITA? Am incercat sa vedem daca se verifica povestea cu copilul nelegitim. Am aflat ca in sat a existat pana prin anii ’80 un tapiter batran caruia i se spunea "Baronu’" sau "Ursu’". A murit fara urmasi.

Am gasit conacul baronului (construit prin 1830) chiar inainte de disparitie. Imobilul care i-a adapostit pe Barnutiu si pe ceilalti revolutionari romani a trecut, dupa moartea colonelului Urs, din proprietar in proprietar. In ultimii ani, dupa ce s-a dus pe lumea cealalta si o pereche de batrani care locuisera-n ea, cladirea s-a darapanat din ce in ce mai tare. Acum, a cumparat-o un fermier, Mircea Limbasan, care vrea sa o demoleze fiindca are nevoie de teren, pentru un gater. Inca se gandeste daca sa foloseasca un excavator sau sa dinamiteze constructia, cum a vazut la televizor ca se intampla in America.

ULTIMA FOTOGRAFIE. In interiorul casei mari, cu ziduri groase, totul arata ca dupa un razboi atomic. Grinzile din tavan stau sa se prabuseasca, peretii sunt crapati, e mizerie si praf peste tot. Pe o usa de fier se vede un blazon in forma de scut de baron, acoperit cu vopsea verde praz. Un pat albastru, din secolul al XlX-lea, zacea in centrul unei camere mari.

In aceeasi camera, intr-un colt, ni s-a parut ca sclipeste ceva. Am dat peste o rama aurie, destul de crapata. Inauntrul ei, am vazut dupa ce am iesit la lumina, o fotografie ingalbenita. Era vorba despre imaginea unui cosciug inconjurat de o garda de onoare formata din soldati austrieci in uniforme albe de gala si de tarani romani in port national. Este ultima poza a baronului Urs, facuta la inmormantarea de la 10 septembrie 1897, desfasurata in curtea catedralei greco-catolice din Marginimea Sibiului. Am plecat cu fotografia. La carciuma din sat, unde am ramas sa mancam, un nene, "consumator profesionist", s-a uitat atent la poza si ne-a intrebat: "Ii mortu’ matale?! No, da sa beu o rachie de sufletu’ lui, ca imi pare ca o fost om important, ase, cu catanele langa groapa". Am contribuit cu 7.000 de lei, cat facea 100 ml de tarie neidentificabila la pomenirea memoriei baronului.

AMINTIRI
"Nu mai stie multa lume despre baron. Poate mai are ceva rude prin partile Orlatului, dar nu am date precise. Acum, ca i se duce si conacul, o sa fie uitat de tot. Pe mine m-a pasionat istoria comunei si de aia imi mai aduc aminte de David Urs, ba chiar ii aprind o lumanare." - Nicolae Balea, agent agricol

ETERN INDEZIRABIL
A fost trecut in rezerva in 1867, anul in care s-a format monarhia duala austro-ungara. Membru activ in asociatiile culturale romanesti din Ardeal (inclusiv cunoscuta Astra de la Sibiu), posesor al unei mari averi si mai ales al unui prestigiu considerabil, romanul decorat cu cele mai importante medalii de razboi austriece era considerat periculos de autoritatile maghiare. S-a implicat in razboiul surd dus de comunitatea romaneasca cu autoritatile care voiau sa introduca limba maghiara ca limba de predare in scolile romanesti. A donat bani pentru armata romana in timpul Razboiului de Independenta. A murit in 1897, la 81 de ani, lasand mostenire imensa, de aproape 60.000 de florini, Mitropoliei Greco-Catolice Romanesti de la Blaj, pentru acordarea de burse de studii tinerilor intelectuali. Oficial nu a avut urmasi, dar se zvoneste ca ar fi avut totusi un fiu nelegitim la Racovita.
×
Subiecte în articol: special