"Simplul fapt ca romanii pot protesta fara teama de a fi impuscati de pe acoperisuri e un progres", a afirmat, apreciind pozitiv starea democratiei in Romania, ambasadorul SUA la Bucuresti, Excelenta Sa domnul Mark H. Gitenstein intr-un discurs rostit cu ocazia Galei "Personalitatile Anului 2011".
Cei care manifesta in Piata Universitatii de mai bine de trei saptamani au tinut sa exprime public, prin intermediul Jurnalului National, ideile lor fata de acest discurs.
Scrisoare catre Excelenta Sa, domnul Mark Gitenstein, ambasadorul SUA in Romania
Dupa 45 de ani in care parintii si bunicii nostri isi puneau sperantele intr-o intoarcere a Statelor Unite cu fata catre tarile din spatele cortinei de fier. Dupa Revolutia din decembrie ’89, dupa mineriade, dupa 22 de ani de haos la nivel social, politic si economic, drepturile constitutionale au devenit un lux in Romania de azi. Cel putin asta este parerea domnului ambasador SUA la Bucuresti.
Suntem in anul de gratie 2012, suntem o tara ce face parte din Uniunea Europeana. Suntem un Stat Constitutional de Drept. Cu toate astea, suntem comparati cu Siria ca nivel al democratiei. De catre cine?! De catre trimisul diplomatic numarul unu al celui mai democratic (teoretic) sistem din lume, Statele Unite ale Americii, tara al carei simbol este Statuia Libertatii.
Este acesta un semnal de alarma? Sa ne temem pentru vietile noastre sau sa fim in continuare amuzati de retorica unui diplomat lipsit de tact si de inspiratie?
Este adevarat. In Siria protestatarii sunt impuscati, in timp ce in Romania sunt doar batuti, gazati, supusi abuzurilor fortelor de ordine, urmariti si amenintati. In Romania serviciile secrete asculta telefoanele ultrasilor, in timp ce clanurile de interlopi isi fac afacerile nestingherite. In Romania dreptul la libera exprimare si libera circulatie este incalcat vadit. Deci, sa ne bucuram si sa apreciem ca inca ne mai simtim oasele rupte si stomacul gol. E un semn ca inca suntem in viata.
Cu toate ca mi-as dori sa tin cont de sfatul distinsului diplomat american, anume sa ma bucur ca inca mai traiesc dupa atatea zile de protest, un singur lucru imi ramane neclar... Cui sa-i multumesc pentru acest favor?
Alexandru Tofan,
Membru fondator al Asociatiei Suporterilor Romani
Licentiat in Drept, director regional vanzari companie multinationala
Tinerii "de la Fantana" saluta cu mult entuziasm recentele declaratii ale Excelentei Sale, Ambasadorul SUA la Bucuresti, Mark H. Gitenstein cu privire la protestele din tara si din Capitala.
Fara sa fie direct afirmata, aceasta solidaritate de principiu ne accentueaza convingerea ca actiunile de protest pasnic tin de normalitatea unei democratii, de sanatatea unei societati contemporane.
Rostit cu ocazia Galei "Personalitatile Anului 2011", discursul Ambasadorului Mark H. Gitenstein contine un mesaj de incredere acordata generatiei noastre, tineri ce cred in sansa si dreptul lor de a proiecta o schimbare profunda si pozitiva a Romaniei. Da, dincolo de ignoranta ori chiar dispretul formulat de diversi actori ai scenei politice actuale, dincolo de obositoarele clisee cu care majoritatea presei locale sau nationale expediaza in vulgar aceste actiuni de protest in strada, dincolo de multe alte motive de descurajare si, nu in ultimul rand, in ciuda gerului din aceste zile, acesti tineri din Bucuresti, Cluj ori alte orase ale Romaniei insista in incercarea lor de a se face macar auziti!
Suntem de acord, a-ti exercita dreptul fara teama de a fi impuscat de pe acoperisuri este un semn al progresului! Noi tinerii ne dorim insa ceva mai mult! Ne dorim o noua articulare a societatii civile. Ne dorim consultare in luarea deciziilor care ne privesc direct. Ne dorim participare!
Oana Tanase, 36 de ani, critic de arta
Noua Europa, care ii este atat de mult indatorata Statelor Unite, are nevoie de propria ei primavara a democratiei. Este primavara care trebuie sa continue si sa desavarseasca Revolutiile din ’89. Dupa 20 de ani de tranzitie nu ne-am gasit inca drumul, nu avem incredere in institutiile noastre democratice si, mai ales, nu mai avem incredere unii in altii.
Statele Unite ale Americii si-au asumat rolul istoric de a apara democratia si drepturile. Acum, cand dusmanul nu mai este comunismul, acestea si-au pierdut forta si viziunea. America a obosit. Declaratia Excelentei Sale Mark Gittenstein este o dovada graitoare in acest sens. America face greseala de a considera democratia inevitabila si sigura. Mai face greseala de a cere partenerilor prea putina democratie atunci cand de fapt trebuie sa ceara mai multa.
Dupa integrarea in UE din 2004/2007, elitele s-au indepartat si mai mult de cetateni, iar institutiile
si-au agravat scleroza. Democratia in Romania este in pericol pentru ca aproape nimeni nu mai crede in ea. A fost abuzata de politicieni, corupta de interese private si, in cele din urma, refuzata de cetateni. Ne aflam acum intr-un moment de cotitura. Am putea sa ne lasam prada iluziei ca suntem o tara democratica si europeana. Dar nu suntem. Nu inca si prea putin. Nu absenta gloantelor trebuie sa ne ingrijoreze, ci absenta cetatenilor care ar fi dispusi sa se puna in calea lor pentru a apara libertatea si democratia.
Ce se presupune ca ar trebui sa facem noi? Sa emigram? Sa ne refugiem in viata profesionala si consumism? Sa mimam participarea si caritatea? Nu. Nu e de ajuns. E posibil sa para ca actiunile noastre destabilizeaza tara. Dimpotriva. O tara aliniata de frica sau ignoranta la picioarele unui conducator autoritar nu este o tara stabila. O tara saracita si fracturata nu este o tara stabila. O tara stabila este o tara nu neaparat bogata, ci solidara. O tara stabila este una in care am inlocuit teama cu increderea si ignoranta cu implicarea. Generatia noastra are nevoie de o lupta, si poate e momentul pentru ea. Din fericire, este o lupta pentru democratie, si nu impotriva ei.
America, daca ai incetat sa mai visezi, macar lasa-ne pe noi sa o facem!
Claudiu Craciun protestatar, lector universitar
Participarea cetatenilor este vitala intr-o democratie. Iar participare civica este ceea ce noi facem in Piata Universitatii. Am protestat pasnic, nonviolent inca de la inceput. Nu ma multumeste faptul ca pot sa potestez fara sa fiu impuscata in strada. Democratia presupune infinit mai mult, presupune o agenda publica si politica in care interesele si vocile cetatenilor, fie ei barbati sau femei, sa fie prezente, presupune dialog si dezbatere asupra proiectelor esentiale care afecteaza vietile cetatenilor, de exemplu o lege a sanatatii, o lege a educatiei.
Atunci cand contractul social este incalcat este dreptul cetatenilor sa protesteze. Noi am iesit in strada pentru a apara democratia, pentru a ne apara drepturile, de pilda dreptul la libertate de exprimare, dreptul de a avea alegeri libere. Un "ABC al democratiei" presupune infinit mai mult decat faptul ca nu sunt impuscati cetatenii de catre reprezentanti ai institutiilor statului. Imi displace ca nu se insista suficient asupra caracterului pasnic al protestelor. Insa, daca tot sunt subliniate violentele din primele zile ale protestului, investigarea abuzurilor savarsite de jandarmi si sanctionarea celor vinovati ar fi fost un progres. Modul in care institutiile statului se raporteaza la cetateni este un indicator al gradului de democratizare.
Oana Baluta, Lector universitar Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea din Bucuresti.
Multi considera SUA un fel de leagan al libertatilor absolute, un loc unde, vorba aia, poti sta si-n cap si nimeni nu-ti face nimic. Demult, insa, aceasta imagine idilica, a unui paradis al exprimarii libere, nu mai constituie o realitate a Americii. Ultimele luni de proteste tip "occupy" au aratat cat de departe se afla Administratia americana de sintagma "land of the free". In acest context, exprimarea ambasadorului american nu ma mira. Cu atat mai mult cu cat, dupa ce ne indeamna sa zicem mersi ca nu ne impusca nimeni, vorbeste despre "tinerii educati si sofisticati" din piata. In viziunea sa, probabil ca acesti tineri sunt indeajuns de buni incat sa nu fie impuscati, dar nu indeajuns de buni incat sa constituie noua societate civila, alta decat cea expirata, pe care mister Basescu o asteapta sa-i apere poalele mantiei de salvator al natiunii.
Nu ne mai mira demult ceea ce spun politicienii, fie straini, fie locali. Si asta ar trebui sa-i ingrijoreze cel mai mult. Daca nu ne mai miram, inseamna ca nu mai e loc de negociat, in mintile noastre. Inseamna ca ne radicalizam. Sunteti sigur ca asta vreti, domnilor politicieni? Sunteti siguri ca sunteti pregatiti?...
Mihnea Blidariu, Artist si activist civic, Cluj