Micile bizarerii ale Elefantului

Nicu Alifantis inaugurează împreună cu Jurnalul Naţional un nou concept de promovare a unui artist: lansarea albumelor muzicale. "Cântece de şemineu": marfă 100% naturală, produsă integral de Grec în laboratorul experimentatului Victor Panfilov, nu conţine sulfiţi, ci piese nou-nouţe, nemaiauzite până acum de public.

Aşa cum v-am obişnuit deja, Nicu Alifantis ne prezintă "naşterea" fiecărui cântec de şemineu în parte. Astăzi, le-a venit sorocul pieselor 7, 9, 11 şi 15 de pe noul album, respectiv: "Cântec de chemare", "Cântec cu căluţ de mare", "Cântec de floare albastră", "Cântec cu licorn". Sunt patru cântece scurte. "Când spun scurte, păi sunt foarte scurte, adică, 9, 15, 18 şi 23 de secunde. De ce? Pentru că mi-au plăcut poveştile spuse în cele 4 pastile de Dumitru Radu Popescu, pentru că au umor şi pentru că mi s-a părut foarte excitant să te poţi exprima coerent muzical într-o frază atât de scurtă. Nu ştiu dacă am reuşit acest lucru, dar măcar pot spune că am încercat. Aceste poezele sunt extrase din textul unei piese de teatru, «Mireasa cu gene false», de Dumitru Radu Popescu. Spectacolul urma să fie montat de Cătălina Buzoianu la Teatrum Mundi - Bucureşti, actualul Teatru Metropolis, în 1996, iar eu trebuia să fac muzica. Din diverse motive nu ne-am mai apucat de treabă şi totul a rămas la stadiul de proiect cu câteva lecturi la masă. Îmi amintesc că m-au amuzat foarte tare textele, aveau foarte mult haz. În toamna anului trecut, când m-am apucat de lucru la acest album şi am ales poeziile ce urmau să devină cântece, dând peste un volum de poezie al lui D.R. Popescu, mi-am amintit de textul «Mireasa cu gene false» şi mi-au revenit în minte poezioarele de care vă vorbeam. Tot din această sursă am extras şi textul «Cântecului cu Marinar», despre care vă voi vorbi zilele următoare. Am realizat că aceste inserturi dau foarte bine în contextul general al cântecelor albumului şi creează fie legături, fie treceri binevenite dintr-o stare în alta în economia întregului material de pe disc. Grea misiune îmi revenea de a face nişte cântecele cu haz sau măcar logice".

"ÎMI PLEC FRUNTEA ÎN SEMN DE RESPECT"
"De fapt, pentru Ianţu a fost cel mai greu examen, pe care, zic eu, l-a trecut cu brio. Eu, de bine, de rău, am făcut cântecelele şi gata, mă jucasem destul, dar el avea de construit o întreagă polifonie pe o ofertă muzicală nu foarte generoasă din parte-mi. Rezultatul a fost extraordinar, zic eu, şi cred că lumea se va amuza ascultând aceste mici bizarerii. Şi, pentru că am promis, mă voi referi şi la echipa lui Virgil, nişte artişti deosebiţi.

În primul rând, toţi sunt foarte, foarte talentaţi, apoi au foarte mult umor, fără de care nu cred că am fi reuşit să ne atingem scopul. Apoi a mai fost ceva foarte important: mai cântaseră împreună şi asta contează enorm. Lucrând cu ei am mai descoperit că sunt şi nişte oameni deosebiţi, cooperanţi, săritori, muncitori, deschişi la orice, disciplinaţi şi cu o mare plăcere de a munci. Mare lucru, cel puţin pentru mine, să pot lucra cu astfel de oameni. Şi când spun Virgil Ianţu, Bogdan Tudor, Mediana Vlad şi Mircea Ciurez, îmi plec fruntea în semn de respect şi le mulţumesc din toată inima!"