Mihai Viteazul, rapus de securile tradarii

Decapitarea lui Mihai Viteazul, in august 1601, a fost mai mult decat o crima. A insemnat asasinarea sperantei poporului de a trai unit in una si aceeasi tara. Vestea uciderii celui dintai domn al tuturor romanilor a adus cu sine tulburari sociale si politice si, in plus, o asteptare de alte sute de ani pana la urmatoarea Unire.

Campia Turzii, in august 1601: "Dusmanii se repezira asupra lui ca niste dihanii salbatice, cu sabiile scoase. Ci unul dete cu sulita si-l lovi drept in inima, iar altul degrab ii tae capul. Si cazu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru ca nu stiuse, nici nu prilejise sabia lui cea iute in mana lui cea viteaza. Si ramasera crestinii, si mai vartos Tara Romaneasca, saraci de dansul". Asa este descrisa de cronicarii romani uciderea miseleasca a lui

Mihai Viteazul. Multi iubitori de istorie se intreaba insa de ce in litografia care infatiseaza uciderea lui Mihai, acesta este atacat atat din fata, cat si din spate. Nu cumva a fost tradat de insisi prietenii lui cei mai de incredere? Mihai Viteazul a fost domnitor al Tarii Romanesti (1593-1601), la care a alipit Transilvania (in 1599) si apoi Moldova (in 1600), devenind primul domnitor al celor trei tari romanesti unite. Principalele puteri ale vremii erau Imperiul German si cel Otoman. De-a lungul domniei sale, Mihai a urmarit unirea celor trei provincii romanesti si s-a folosit cu abilitate de aliatii, dar si de dusmanii sai. In 1599, dupa victoria zdrobitoare de la Selimbar (18 octombrie), unde a invins oastea principelui Andrei Bathory, care guverna Ardealul, Mihai uneste Transilvania cu Tara Romaneasca. Incurajat de succes, s-a luptat si cu armata lui Ieremia Movila, domnul Moldovei, pe care l-a invins. Mihai Viteazul a devenit,astfel, la 27 mai 1600, "domn al Tarii Romanesti, al Transilvaniei si a toata Tara Moldovei".

"Nu-mi las nimanui tara si mosia"

Aceasta mareata infaptuire a lui Mihai a starnit nemultumirea dusmanilor sai, externi si interni, care au pus la cale asasinarea lui. Caderea domnitorului era urmarita atat de habsburgi, care nu acceptau pretentia sa de a pastra Transilvania, de Movilesti, sprijiniti de Polonia, care nu voiau sa renunte la Moldova, cat si de nobilii maghiari. Spre sfarsitul anului 1600, lui Mihai i se cere sa paraseasca tara. Mihai Viteazul insusi avea sa scrie: "Cardinalul (A. Bathory) imi trimite sol (...) ca eu sa-mi parasesc tara, pentru ca nici el, nici moldovenii, nici chiar turcii nu erau multumiti si nici nu voiau sa raman in Tara Romaneasca. (...) Pana ce numi vor arunca pamant peste ochi, nu voi inceta sa lupt cu turcii (...). Nu-mi las nimanui tara si mosia pana ce nu ma vor smulge de acolo tarandu-ma de picioare ". In acel moment, Mihai era motiv de teama nu numai pentru dusmanii sai, ci si pentru aliati. Daca spada sa fusese de folos habsburgilor spre a redobandi Transilvania, era improbabil ca, dupa victorie, Mihai sa fi fost dispus sa le-o cedeze. Asasinarea lui raspundea perfect scopurilor imperiale. Nu de un egal caruia sa-i sporeasca puterea avea imparatul nevoie, ci de o unealta de care, dupa folosinta, sa te poti dispensa. La 16 august, la Campia Turzii, unde se afla Mihai, soseste si generalul Basta, a carui prezenta, potrivit planului de campanie, nu era prevazuta. Din aceasta pricina, intre cei doi ar fi avut loc neintelegeri, spune cronicarului Szamoskozy. Dupa ce Mihai hotaraste sa-si desparta oastea de cea a lui Basta, acesta din urma convoaca consiliul de comandanti si discuta arestarea lui Mihai.

I s-a taiat capul cu propria spada

La Campia Turzii, in dimineata zilei de 9/19 august 1601, o trupa de soldati germani si valoni a venit cu ordin de la Basta sa-l aresteze pe Mihai sau, in caz de nesupunere, sa-l ucida. Aflat in cortul sau, luat prin surprindere, Mihai s-a opus, iar in clipa in care a pus mana pe spada, a fost lovit mortal cu o halebarda de capitanul valon Raucigny (dupa altii, de comandantul valon Beauri), dupa care i s-a taiat capul cu propria spada. Se spune ca Basta ar fi ordonat ca trupul sau sa fie dat la caini. Cronicile povestesc ca "trei zile corpul decapitat si fara mana stanga a ramas in tarina, pana ce un roman milos l-a ingropat crestineste". Capul lui Mihai Viteazul, "retezat de securile miseliei si tradarii", a fost luat de catre fratii Buzesti si dus in Tara Romaneasca, la Manastirea Dealu, unde se afla si acum sub o lespede pe care este sapata o coroana din bronz cu inscriptia "Primului intregitor de neam glorie nemuritoare ". Radu Buzescu, unul dintre vestitii capitani ai lui Mihai, a asezat o piatra frumoasa pe acest mormant, cu epitaful: "Aici zace cinstitul si raposatul capul crestinului Mihail, marele voevod ce au fost domn Tarii Romanesti si Ardealului si Moldovei". Cronicarul George Brancovici spune ca trupul lui Mihai, cu ingaduinta lui Basta, a fost adus si inmormantat la Alba-Iulia in Mitropolia Balgradului. "Muri astfel cel mai mare dintre luptatorii nostri, in faptul unei zile de Duminica, la rasaritul soarelui, de mana acelor pe cari-i dusese abia la biruinta, din porunca unui oaspete pe care-l iertase de raul facut." (N. Iorga)

Unii istorici spun insa ca marele voievod a fost ucis de Basta: "Nelegiuitul Basta l-a ucis cu viclenie si pe neasteptate, fara nici un motiv. Numai din invidie profunda l-a ucis pe acest domn renumit, celebru, de care se temea insusi sultanul"

Tentativa de asasinare a lui Mihai, cand era Ban al Craiovei

Craiova administrata de Banul Mihai era infloritoare, iar "soarta cea blanda supt care se aflau locuitorii Banatului era pizmuita de locuitorii de dincoace de Olt". In acea vreme, domn al Tarii Romanesti era "crudul Alexandru-Voda", care nu s-a aratat defel bucuros de aceasta faima a lui Mihai si "vru sa-l piarza cu orice chip", trimitandu-si oamenii spre a-l prinde sau a-l ucide in taina. Mihai a descoperit cursa si a fugit spre Constantinopol, insa a fost prins si adus la Bucuresti, unde i s-a hotarat moartea. Nicolae Balcescu povesteste, in "Romanii supt Mihai Voievod-Viteazul", cum au decurs evenimentele: "Sosind in locul unde trebuia a primi moartea, gadea, cu satarul in mana, cu inima cruda, cu ochii sangerosi, se apropie de osandit. Dar cand atinteste ochii asupra jertfei sale, cand vede acel trup maret, acea cautatura salbatica si ingrozitoare, un tremur groaznic il apuca, ridica satarul, voieste a izbi, dar mana ii cade, puterile ii slabesc, groaza il stapaneste si, trantind la pamant satarul, fuge printre multimea adunata imprejur, strigand in gura mare ca el nu indrazneste a ucide pe acest om. (...) Nimeni nu se mai gasi care sa vrea a lua locul gadei. Multimea vazu in aceasta intamplare un semn ceresc, prin care Dumnezeu voia pastrarea acestui om, si un glas detunator de mila si iertare scapa din peptul acelii gloate. Boieri si popor, luara pe osandit in mijlocul lor si, inaintea voievodului, cerura iertare. Vrand-nevrand, domnul fu silit a-i darui viata".

CV

Mihai Viteazul, frate cu Petru Cercel si fiu al Theodorei si al lui Patrascu Voda cel Bun (domnitor al Tarii Romanesti intre anii 1554 - 1557), s-a nascut in 1557. In tinerete s-a indeletnicit cu negotul cu vite si "giuvaericale". Avea un scris frumos si stia sa vorbeasca greaca, turca, slavona si latina. La 30 de ani, Mihai era Banisor de Mehedinti, apoi Mare Stolnic; in 1591 a devenit Mare Postelnic, iar in 1593 era Mare Ban al Craiovei, in timpul lui Alexandru cel Rau. Prigonit de acesta, Mihai ajunge la Constantinopol, de unde obtine de la Poarta numirea ca domn al Tarii Romanesti si ocupa tronul pe 11 octombrie 1593. In 1599, in urma victoriei de la Selimbar, uneste Transilvania cu Tara Romaneasca. Dupa doar cateva luni, Mihai castiga batalia pentru Moldova, iar la 27 mai 1600 emite un hrisov din Iasi, in care se intituleaza "Io, Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Tarii Romanesti, al Ardealului si a toata Tara Moldovei". Mihai Viteazul moare la Campia Turzii, in dimineata zilei de 9/19 august 1601, ucis din ordinul generalului Basta, cu acordul austriecilor.

Tatal voievodului a murit otravit

Patrascu Voda si-a pierdut si el viata in urma unui complot, in care rolul principal i-a revenit vornicului Socol, unul dintre sfetnicii de taina ai domnitorului. Cronicarii vremii povestesc ca la 22 decembrie 1557, Patrascu abia se stabilise la Bucuresti si "din bun si sanatos ca un tun cum era, cazu fara de veste greu bolnav de crampe la stomah si in ziua de 24 decembrie muri in cele mai cumplite chinuri, dand semnele cele mai vadite de otravire", dupa ce a baut dintr-o cupa cu apa adusa de Socol. (TATIANA DABIJA )

CONTINUARE: Tudor Vladimirescu a fost omorat de aliati