x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Misteriosul Michelangelo de România

0
Autor: Roxana Roseti Vlad Teodorescu 27 Feb 2010 - 00:00
Misteriosul Michelangelo de România
Vezi galeria foto




Într-o curte din zona Pipera, Bucureşti, se află o statuie în spatele căreia se află o poveste lungă şi stranie. Am numit de la început statuia "Misteriosul Michelangelo", deoarece ase­mă­na­rea chipului ei cu cel al celebrului artist este evidentă şi, se pare, deloc întâmplătoare.

Modul în care am aflat despre existenţa statuii a fost misterios. Plecată din Roma în urmă cu două secole şi ajunsă la marginea Bucureştilor, statuia aşteaptă să-şi împlinească destinul... La redacţie soseşte un plic ce conţine două fotografii şi următorul mesaj (căci scrisoare nu-i putem spune): "Aceste două fotografii au fost făcute, cândva înainte de Revoluţie, în curtea unei case din Str. Ştefan Furtună din Bucureşti, fosta Strada Sculpturii, azi Mircea Vulcănescu nr. 47. Nu se mai ştie unde se află statuia din fotografii. Trebuie cercetat ca lumea.

Iată puţinele date: pe la 1848, un pietrar ita­lian - Oliva, primise comandă de la Gheorghe Bibescu Vodă să procure statui din Italia, pentru palatul său care se construia dincolo de actuala gară regală Mogoşoaia, până în lacul Herăstrau (prin 1947-'50 ruinele palatului domnesc rămas neterminat, au fost înlăturate). Piesa, reprezentându-l pe Neptun - zeul mării în mitologia romană - a fost cumpărată de la un nobil scăpătat din Roma şi a ajuns la sfârşitul lui 1847, la Istanbul. De acolo la Brăila, iar apoi, la Bucureşti. Statuia cântărea tone, neputând fi mişcată uşor. S-a delirat şi că ar fi chiar o sculptură de Michelangelo... Cred că merită să faceţi o investigaţie minuţioasă. Salutări cordiale!". Mesajul nu e semnat, dar nu-l putem ignora, deoarece e incitant. Începem întâi scotoceala prin arhive uitate de vreme.


DESTINUL
Personaj parcă de roman, pietrarul Oliva, însărcinat cu greaua corvoadă a găsirii şi aducerii statuii de  Bibescu Vodă, servise în artileria Gărzii imperiale napoleoniene, conform unui act de lăsare la vatră din armata franceză, cu data de 4 iulie 1814, privind pe numitul Jacques Philippe Oliva, născut în 1788 şi originar din San Remo. Cam după anul 1834 s-a stabilit în Bucureşti colonia italiană, prin urmare şi Oliva.

Destinul românesc al statuii a început într-o dimineaţă de primăvară a anului 1848. Bibescu Vodă, care îşi construia încă un conac în Bucureşti, la o aruncătură de băţ de Gara Băneasa, a hotărât că e cazul să aducă în grădina sa o statuie de care să se mire oaspeţii. Auzise de un anume Oliva - pietrar ita­lian recunoscut nu numai pentru talentul său, dar şi pentru cinstea şi seriozitatea de care dădea dovadă. Aşa a decis să îl trimită în Italia spre a cumpăra o operă de artă. Frumoasă şi... devreme acasă! Şi să nu fie nici scumpă. După mai multe căutari, Oliva găseşte ceea ce i-ar fi plăcut domnitorului să aibă în grădină. O ditamai statuia din marmură reprezentându-l pe zeul mării la romani, Neptun. Proprietate a unui nobil scăpătat. Tranzacţia are loc la Paris, unde se convine ca plata să fie şase şlepuri cu grâu, cerealele româneşti fiind la acea dată valuta forte în Europa. Astfel statuia este îmbarcată pe vas, cu destinaţia Constanţa.

Din păcate, însoţitorul ei moare la bordul navei răpus de o epidemie de ciumă izbucnită în dreptul portului Constantinopole. Astfel că Neptun ajunge singur în Constanţa. De aici la Brăila, de unde, cu ajutorul unui car tras de şase boi, este trimis spre Bucureşti. Aici însă, alt ghinion. Revoluţia română (doar suntem în 1848) era în plină desfăşurare, astfel că Bibescu Vodă fuge şi statuia rămâne fără destinatar şi fără însoţitor. Existau unele mărturii ale vremii care spun că, în acea situaţie, "Omul de Piatră" a fost dus de primărie pe o alee din Cişmigiu, unde ar fi stat peste 50  de ani. Apoi, în urma petiţiilor adresate de "cetăţenele" înfricoşate să-şi plimbe câinii, copiii sau iubiţii prin faţa statuii cu privire fioroasă s-a hotărât ca opera de artă să-şi găsească adăpost în curtea urmaşilor pietrarului Oliva. Aşa a ajuns pe Strada Ştefan Furtună.

În anii '70 deja faima statuii ce privea ameninţător de lângă cişmeaua casei din Ştefan Furtună 47 ajunsese la apogeu. Varianta legăturii dintre Neptun şi Michelangelo - marele sculptor italian, depăşise cu mult graniţele cartierului. Şi faima nu o dusese doar bârfa de la colţul străzii, ci şi oameni cu carte-, cum se spune. Profesorul universitar doctor în biologie Constantin Mota - (maestru emerit al artei Oscar Han), arhitectul Horia Teodoru, dr. docent Traian Orghidan (la acea vreme directorul Institutului de Speologie din Bucureşti) sunt numai câţiva dintre cei care s-au interesat de istoria statuii şi au făcut demersuri pentru a rezolva misterul ce o învăluia.

Pe baza acestui interes, în 1970, cunoscutul realizator tv Aristide Buhoiu a hotărât să facă o emisiune pe acest subiect, chiar acolo, pe Ştefan Furtună 47, lângă cişmeaua care părea a susţine cele câteva tone de marmură albă de Carrara. Discuţiile au fost aprinse, au luat cuvântul nu numai cei menţionaţi mai sus dar şi scriitorul Simion Săveanu - "doctor" în materie de "Omul de piatră", profesoara Adina Nanu (Universitatea Naţională de Arte) şi... tovarăşul Virgil Brădeşeanu, responsabil la municipalitate cu cultura. Nu numai atât, emisiunea a fost animată şi de intervenţiile vecinilor, care nu s-au sfiit să-şi dea cu părerea cu privire la epoca renascentistă, în opoziţie cu cea barocă! Deşi a avut un ecou puternic (în perioada aceea, la începutul anilor '70, noţiunea de rating nu era o nebuloasă) şi s-au promis dezvăluiri spectaculoase în următoarea emisiune, aceasta nu a mai avut loc niciodată.
BALADĂ POPULARĂ
Pe fosta Stradă Ştefan Furtună toată lumea ştie de statuie. Ori a văzut-o ori a auzit de ea, povestea "Omului de piatră" fiind lăsată de la o generaţie la alta, precum baladele populare. "Daaa, sigur că o ştiu, mă jucam cu ea când eram mic" spune  vecinul de peste drum deşi cu greu ţi-l poţi imagina copil. În schimbul unui pachet de ţigări ne dezvăluie taina tainelor: "Statuia a fost uite aici, în curtea cu gard mare şi roşu. Întrebaţi de domnu' Liviu, a lui a fost. Eu mă agăţam de ea, o stropeam cu apă şi mă piteam în spatele ei de' nu mă găsea nimeni cu orele".

Domnul Liviu acum este patronul localului în care e transformată proprie­tatea de la numărul 47. "Desigur că îmi aduc aminte. Mi-a marcat copilăria şi adolescenţa. Când au cumpărat părinţii mei casa de la familia Oliva, statuia era în curte, aici, lângă cişmea. Ştiu că era acolo de zeci de ani. Cine să clintească cele patru-cinci tone de marmură albă? Copii fiind ne jucam cu Neptun, vara îl stropeam cu apă să se răcorească, iarna îl protejam de zăpadă să nu răcească... Îmi aduc aminte că bucuria mea era să prind gângăniile care se ascundeau în faldurile sale. Ştiu că se spunea că ar putea fi o lucrare foarte valoroasă, chiar un Michelangelo, ceva." Totul a fost minunat până în ziua în care prin '87-'88 s-au trezit la poartă cu un camion cu remorca plină cu nisip şi cu o automacara. Erau însoţite de un "tovarăş" despre care au aflat mai târziu că ar fi fost secretarul de partid de la ITB, instituţie aflată la câteva străzi mai sus. "Să trăiţi! Sunt vecinu', am venit să luăm statuia!" a spus tovarăşul peste gard, dezvăluind misterul desfăşurării de forţe din faţa casei. "Nu au intrat în curte, îşi aduce aminte domnul Liviu, doar au săltat braţul macaralei peste gard. Încercând să ridice statuia, utilajul a cedat fiind gata-gata să-l scape pe Neptun peste muncitorii veniţi să ajute. Ar fi fost o tragedie... De atunci nu mai ştiu mare lucru despre ea, doar că ar fi ajuns la un doctor renumit, parcă Târgovişte îl cheamă".

Cum de a plecat "Michelangelo" de acolo, fără nici o opoziţie din partea propieta­rilor casei? "E simplu. Noi nu aveam acte de proprie-tate asupra statuii. De altfel, cred că nimeni nu are. Aşa am cumpărat casa. Cu statuie cu tot. În plus, era vremea demolărilor masive în Bucureşti şi părinţii mei chiar au dorit să nu îi calce vreo ...sistematizare atrăgând atenţia asupra lor". Aşa se face că, după ce a venit de peste mări şi ţări, după ce a speriat ordonanţele şi cameristele în Cişmigiu, Neptun a părăsit demn, dar culcat într-o rână Strada Sculpturii (unii zicându-i chiar Strada Statuii!) alias Ştefan Furtună.


ÎNTÂLNIREA
Bineînţeles că năvălim peste prof. dr. Constantin Ionescu-Târgovişte (Institutul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice "Nicolae Păulescu"), chiar în zi de lu­cru, la cabinet. Domnul doctor ne răspunde foarte senin că da, statuia e la dânsul! În curtea casei pă­rin­teşti din Pipera. Abia după seninătate ne întreabă de unde ştim, îi arătăm misteriosul plic, cade pe gânduri, nu comentează şi, în final stabilim data întâlnirii cu... statuia!

Nimerim într-o dimineaţă cu ninsoare şi tro­iene. Statuia stă stingheră lângă fântâna bă­trâ­neas­că, acoperită de zăpadă. Privită din unghiuri di­fe­rite are trei expresii ale feţei. Dintr-o parte are chip de luptător. Din cealaltă are un chip mirat, deşi nu credem că o mai poate mira nimic, trecută fiind prin atâ­tea aventuri şi ajunsă până în vremurile de criză. Nici măcar lopata albastră cu care dăm zăpada  din ju­rul ei şi nici ciudata măturică-perie cu ţepi albaştri şi verzi cu care o curăţăm nu-i mai lezează demnitatea ma­sivităţii. Din faţă  exprimă chin şi agonie. Această din urmă expresie izbeşte, asemănarea cu chipul lui Michelangelo cel îmbătrânit prematur, obosit şi chinuit de propriile provocări fiind izbitoare.  "Măi Michelangelo măi, ce mai faci? Te-au ajuns vremuri grele!", încheagă domnul doctor un dialog ireal, în timp ce dă la lopată. "E marmură de Carrara. Se vede". Nu putem aproba dacă este de Carrara sau nu, nu suntem specialişti, dar piciorul stâng al statuii dez­vă­luie o frumuseţe nepământeană, străbătută de vinişoare roz, şi având în vedere prin ce a trecut, numai o marmură de calitate ar fi putut rezista. "Mâna dreaptă e ruptă, trebuie curăţată. În mâna dreaptă avea tridentul. La război a dispărut mâna aia cu tridentul".
CARRARA
"Prin anii '80-'85, profesorul Radu Păun m-a rugat să-l văd pe Alexian ( istoric de artă, stătea pe undeva pe lângă spitalul Cantacuzino), pentru că avea o du­re­re puternică intercostală. Evident că m-am dus. Stă­tea într-o căsuţă mică, veche, de pe la 1790. A scris o carte pe care o am undeva la mine acasă «Acest ev mediu românesc» (n.red.- în care apar referiri la statuie). Era suferind şi nu ştia cum să mă răsplătească pen­tru faptul că m-am dus de mai multe ori să-l tra­tez. Şi nu numai, îmi plăcea să-l ascult cu plăcere, deoa­rece era o persoană cu un dialog extraordinar şi un bun povestitor al...unor lucruri!

La un moment dat m-a rugat aşa: «Domnule doctor, uite, se află în Bu­cureşti  o statuie care se găseşte pe Str. Sculpturii (mai târziu Ştefan Furtună), o statuie care eu cred că este ori o creaţie a lui Michelangelo ori o creaţie a ele­vi­lor săi întrucât dacă ar fi făcută de el, ar fi un au­to­por­tret! Dacă ar fi făcută de elevii lui, ar fi un portret al maestrului lor. Statuia are dimensiunile statuilor lui Michelangelo, iar marmura este de Carrara. Michelangelo a lucrat într-o vreme la Carrara. Arhitectul Giorgio Vassari povesteşte despre o perioadă în care Mi­che­langelo s-a retras cu elevii lui pe muntele de la Carrara unde era şi marmura pe care o foloseau pentru statui şi unde a stat o vreme  destul de lungă. Poate că atunci s-a conceput această statuie care, de fapt, face parte dintr-un  complex mai mare: Neptun cu două nimfe». "

Cronicarii vremii lui Michelangelo au notat că, pe când era la Carrara, se gândise să dăltuiască un întreg pisc de marmură, ca să călăuzească marinarii de pe Marea Tireniană. Alexian a continuat să-i vorbească pe aceaşi temă doctorului Târgovişte: "Acest Neptun este de fapt Michelangelo! Dacă se pune portretul lui alături de chipul statuii se poate vedea că asemănarea e mare. Astfel încât nu poţi  să te abţii de la presupunerea că este vorba despre un portret făcut de elevii lui Michelangelo. Sugestia mea ar fi să vorbiţi cu domnul Oliva, strănepotul arhitectului care a adus această statuie din Italia, pentru că este un om aflat la strâmtorare, este în vârstă, are vreo 80 de ani şi ar dori să vândă statuia".

Doctorul Târgovişte nu a ezitat şi a cumpărat statuia, la preţul de 20.000 de lei (bani, nu glumă pentru acele vremuri) gândind că pe de-o parte face o faptă bună ajutând familia aflată în criză de bani şi, pe altă parte, va putea reda statuia circuitului public. Au fă­cut o hârtie de mână, singurul act posibil la acea da­tă. Apoi, a mai trecut ceva timp până când, un alt pa­cient s-a oferit să transporte el statuia din Strada Ştefan Furtună la orice adresă doreşte doc­torul. Astfel a ajuns Neptun la marginea Bu­cu­reş­tiului, în Pipera, zonă care pe vremea aceea nici nu visa la fişe.


ATRACŢIE

"Un «Michelangelo»  în România ar fi un lucru de mare interes şi o atracţie turistică", se entuziasmează doctorul Târgovişte. Da, domnule profesor, dar statuia trebuie testată cu carbon, asta durează, plus birocraţia binecunoscută, chiar dumneavoastră recunoscând că, de-a lungul timpului, mulţi au refuzat să cerceteze cazul, mergând pe ideea de fals. Dar, până şi   un "fals" trebuie studiat, mai ales unul care duce în spate o întreagă istorie, plus un document semnat de aghiotanţii lui Napoleon al III-lea.

Plus că mai avem...o problemă. Se pare că există şi cele două nimfe şi că ar fi îngropate pe terenul de lângă Muzeul Antipa. Înainte de a fi construit Muzeul Antipa, aici era marginea Bucureştiului. Colonia ita­liană (zidari şi pietrari) se aciuise pe locul insalubru al unor foste cărămidării şi nisipării, numită semnificativ "Gropile lui Neptun", mărginite între Uliţa Târgoviştii (Calea Griviţei), Podul de Pământ (Calea Plevnei) şi Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei), cuprinzând de-a curmezişul, viitoarea stradă a Sculpturii (apoi Ştefan Furtună, azi - Mircea Vulcănescu).  

Ca în orice investigaţie dificilă şi cu multe semne de întrebare, dosarul rămâne deschis. Continuăm, deoarece mai avem file de adăugat şi, vorba lui Michelangelo însuşi, "sculptura e bună pentru salahori", iar nouă ne place să fim salahorii lui, direct, ori indirect!


PATIMILE LUI NEPTUN
De la bun început ni s-a spus să avem grijă de noi dacă vrem să scriem despre "Omul de pia­tră". Nu de alta, dar cam toţi cei care au vizat într-un fel schim­ba­rea destinului acestui colos din presupusă marmură de Carrara au avut probleme. Coincidenţă sau nu, fostul soldat napoleo­nian Oliva scapă teafăr după băt­ă­liile purtate în slujba "imperatorului", dar moare răpus de ciumă, însoţind statuia spre ţară. Se mai spune că nobilul de la care a fost cumpărată nu a mai apucat să se bucure de cele şase şlepuri cu grâu românesc primite la schimb, despre el nemaiauzindu-se nimic, niciodată. Necazurile nu au ocolit chiar statuia "în persoană". În timpul bombardamentului care a zgu­du­it Bucureştiul în 1944, Neptun a rămas fără braţul drept şi tridentul aferent.


PITICUL DE GRĂDINĂ

"Chiar nu are nici o valoare, e totuşi marmură de Carrara?" este întrebarea la care nu ne mai săturăm a primi răspuns, întrebare pe care i-o adresăm şi pro­fesorului Răz­van Theodorescu.
"Are valoarea pe care i-o aduce acuma timpul pentru o piesă de secol al XIX-lea. Cu un autor ne­cu­noscut sau prezumat. Este o piesă, până la urmă, de o ma­re (nu aţi ghi­cit, cuvântul nu este"valoare" - n.r.) banalitate, în sensul bun, desi­gur. E o piesă oa­r­ecare de felul ce­lor care se făceau cum se fac astăzi piticii aceia din ipsos... Se făceau atunci, sigur că da, din materiale nobile, pentru oameni bogaţi... " spune profesorul Răzvan Theodorescu. "Dar faptul că aduce cu Michelangelo, chiar nu înseamnă nimic?", încercăm o ultimă posibilitate. "Arta italiană de după Michelangelo nu a făcut decât să îl imite pe Michelangelo. A fost obsesia tuturor ma­rilor sau micilor artişti. Manierismul nu a făcut altceva decât să imite patetismul michelangelesc. Într-un cuvânt, statuia dumneavoastră nu are absolut nimic cu Michelangelo" ne-a liniştit profesorul de Istoria artei al cărui umor inconfundabil a împachetat crudul dar pertinentul adevăr.
Citeşte mai multe despre:   special

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Partidul incoruptibililor și poveștile sale de pușcărie

Partidul incoruptibililor și poveștile sale de pușcărie
Galerie Foto După Adrian Năstase și Liviu Dragnea, foști președinți ai Camerei Deputaților, și Bogdan Olteanu, care a deținut aceeași funcție, a fost condamnat definitiv la închisoare, într-un dosar instrumentat de DNA....

Securitatea aprovizionării cu gaze naturale, dependentă de dezvoltarea resurselor interne 

Securitatea aprovizionării cu gaze naturale, dependentă de dezvoltarea resurselor interne 
Galerie Foto  În ultimii ani, piaţa gazelor naturale a fost bruscată printr-o serie de iniţiative legislative care au avut un efect negativ atât asupra producătorilor, cât şi a consumatorilor. Măsurile impuse din...

Magie: cum dispar 307,5 milioane de euro în 4 minute

Magie: cum dispar 307,5 milioane de euro în 4 minute
Mai mulți patroni care nu vor primi ajutorul din bani europeni, promis de Guvernul României, se pregătesc să depună plângere penală pentru a se ancheta modul în care a fost organizată operațiunea pentru...

Fiul lui „Corruption! Corruption!”, protector al coruptului din Băneasa

Fiul lui „Corruption! Corruption!”, protector al coruptului din Băneasa
Galerie Foto Presa americană a dat publicității un plan de afaceri, promovat de fiul fostului vicepreședinte al SUA Joe Biden, Hunter Biden, în sprijinul unui megaconcern chinez care dorea să dezvolte business-uri majore în ma...

Dr. Elena Ciupercă: În 60% din cazuri, medicamentele antisecretorii sunt folosite nejustificat

Dr. Elena Ciupercă: În 60% din cazuri, medicamentele antisecretorii sunt folosite nejustificat
Galerie Foto Medicamentele de tipul Omez/Omeran/Controloc sunt foarte populare, iar mulți oameni le consideră un fel de panaceu pentru orice fel de problemă a stomacului. Fie că sunt prescrise de medic, recomandate de farmacist...

Cu masca pe față, călcând pe Dealul Mitropoliei. „Am ajuns să-mi fie frică că mă îmbolnăvesc sfinții?”

Cu masca pe față, călcând pe Dealul Mitropoliei. „Am ajuns să-mi fie frică că mă îmbolnăvesc sfinții?”
Galerie Foto La Sfântul Dimitrie s-a mers ca la secţia de votare. Cu buletinul la vedere şi recitând CNP-ul. Jandarmii au fost mulţumiti: nu au existat fraude. Dar au existat bătrâni triști: erau sub...

Fractura de claviculă nu se repară cu ghips

Fractura de claviculă nu se repară cu ghips
Fost preşedinte al României, profesorul doctor Emil Constantinescu a căzut în casă pe o podea spălată şi udă. S-a ales cu un traumatism nu de mare violenţă, dar totuşi i s-au fracturat glezna şi clavicula,...

Afacerile „greilor” sistemului. Coldea și-a deschis firmă de consultanță. Foștii săi adjuncți fac profituri pe piața privată

Afacerile „greilor” sistemului. Coldea și-a deschis firmă de consultanță. Foștii săi adjuncți fac profituri pe piața privată
Galerie Foto Celebrul general Florian Coldea, fostul șef militar al Serviciului Român de Informații, de numele căruia sunt legate, printre altele, protocoalele încheiate de serviciul secret și instituțiile din justiție și pr...

Premii? Bătaie de joc? Ordin de ministru pentru acordarea de mulțumiri și felicitări

Premii? Bătaie de joc? Ordin de ministru pentru acordarea de mulțumiri și felicitări
Galerie Foto Într-un document oficial emis, în data de 13 octombrie, de ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, se arată că succesul luptei polițiștilor de penitenciare în lupta cu pandemia generată de virusul SARS-CoV-2 rep...

Românul Tarek Nazer, doctorul lui Manchester United. A lăsat Anglia ca să lucreze în țară

Românul Tarek Nazer, doctorul lui Manchester United. A lăsat Anglia ca să lucreze în țară
Galerie Foto Dr. Tarek Nazer, chirurg ortoped, este președintele Asociației Europene de Artroscopie și Chirurgie Minim Invazivă. Trăiește în România de 30 de ani. Avea 5 ani când familia lui s-a mutat din Siria la...

Simulatoare auto de 800.000 de euro pentru selecția și recrutarea viitorilor agenți SPP

Simulatoare auto de 800.000 de euro pentru selecția și recrutarea viitorilor agenți SPP
Galerie Foto Serviciul de Protecție și Pază (SPP) a achiziționat două softuri informatice pentru testarea viitorilor agenți care urmează să păzească demnitarii în tehnici de condus a autovehiculelor instituției, dar și...

”Fără umor am fi ca orbii privind la curcubeu”

”Fără umor am fi ca orbii privind la curcubeu”
Galerie Foto Cu sânge de bănățean curgând prin vene, Erwin Lucian Bureriu le-a făcut pe toate: profesor, jurnalist și secretar de redacție, biliotecar, proprietar de librărie, muzician, grafician, dar mai ales poet și...

Căldura pusă la articulaţiile dureroase este o greşeală

Căldura pusă la articulaţiile dureroase este o greşeală
Există o polemică între reumatologi şi ortopezi, legat de când este bine să se implanteze o proteză în articulaţia suferindă: de la primele simptome, cum zic chirurgii ortopezi, sau mai târziu, după...

Alegerile din România dăunează grav planetei: 35 de milioane de buletine de vot, nefolosite!

Alegerile din România dăunează grav planetei: 35 de milioane de buletine de vot, nefolosite!
Galerie Foto Diferențe majore între numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale, pentru toate subcategoriile de alegeri care însumează alegerile pentru autoritățile publice locale și numărul...

După ce Mihai Chirica a devenit liberal, iluminatul public din Iași este modernizat de clienții de casă ai primăriei lui Boc

După ce Mihai Chirica a devenit liberal, iluminatul public din Iași este modernizat de clienții de casă ai primăriei lui Boc
Galerie Foto Nici nu s-a uscat bine tușul pe buletinele de vot de la alegerile locale care au avut loc în 27 septembrie, că proaspătul liberal, fost PSD-ist, Mihai Chirica, de la Iași, reales primar, a și atribuit un contact de...
Serviciul de email marketing furnizat de