x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Misteriosul Michelangelo de România

0
Autor: Roxana Roseti Vlad Teodorescu 27 Feb 2010 - 00:00
Misteriosul Michelangelo de România
Vezi galeria foto




Într-o curte din zona Pipera, Bucureşti, se află o statuie în spatele căreia se află o poveste lungă şi stranie. Am numit de la început statuia "Misteriosul Michelangelo", deoarece ase­mă­na­rea chipului ei cu cel al celebrului artist este evidentă şi, se pare, deloc întâmplătoare.

Modul în care am aflat despre existenţa statuii a fost misterios. Plecată din Roma în urmă cu două secole şi ajunsă la marginea Bucureştilor, statuia aşteaptă să-şi împlinească destinul... La redacţie soseşte un plic ce conţine două fotografii şi următorul mesaj (căci scrisoare nu-i putem spune): "Aceste două fotografii au fost făcute, cândva înainte de Revoluţie, în curtea unei case din Str. Ştefan Furtună din Bucureşti, fosta Strada Sculpturii, azi Mircea Vulcănescu nr. 47. Nu se mai ştie unde se află statuia din fotografii. Trebuie cercetat ca lumea.

Iată puţinele date: pe la 1848, un pietrar ita­lian - Oliva, primise comandă de la Gheorghe Bibescu Vodă să procure statui din Italia, pentru palatul său care se construia dincolo de actuala gară regală Mogoşoaia, până în lacul Herăstrau (prin 1947-'50 ruinele palatului domnesc rămas neterminat, au fost înlăturate). Piesa, reprezentându-l pe Neptun - zeul mării în mitologia romană - a fost cumpărată de la un nobil scăpătat din Roma şi a ajuns la sfârşitul lui 1847, la Istanbul. De acolo la Brăila, iar apoi, la Bucureşti. Statuia cântărea tone, neputând fi mişcată uşor. S-a delirat şi că ar fi chiar o sculptură de Michelangelo... Cred că merită să faceţi o investigaţie minuţioasă. Salutări cordiale!". Mesajul nu e semnat, dar nu-l putem ignora, deoarece e incitant. Începem întâi scotoceala prin arhive uitate de vreme.


DESTINUL
Personaj parcă de roman, pietrarul Oliva, însărcinat cu greaua corvoadă a găsirii şi aducerii statuii de  Bibescu Vodă, servise în artileria Gărzii imperiale napoleoniene, conform unui act de lăsare la vatră din armata franceză, cu data de 4 iulie 1814, privind pe numitul Jacques Philippe Oliva, născut în 1788 şi originar din San Remo. Cam după anul 1834 s-a stabilit în Bucureşti colonia italiană, prin urmare şi Oliva.

Destinul românesc al statuii a început într-o dimineaţă de primăvară a anului 1848. Bibescu Vodă, care îşi construia încă un conac în Bucureşti, la o aruncătură de băţ de Gara Băneasa, a hotărât că e cazul să aducă în grădina sa o statuie de care să se mire oaspeţii. Auzise de un anume Oliva - pietrar ita­lian recunoscut nu numai pentru talentul său, dar şi pentru cinstea şi seriozitatea de care dădea dovadă. Aşa a decis să îl trimită în Italia spre a cumpăra o operă de artă. Frumoasă şi... devreme acasă! Şi să nu fie nici scumpă. După mai multe căutari, Oliva găseşte ceea ce i-ar fi plăcut domnitorului să aibă în grădină. O ditamai statuia din marmură reprezentându-l pe zeul mării la romani, Neptun. Proprietate a unui nobil scăpătat. Tranzacţia are loc la Paris, unde se convine ca plata să fie şase şlepuri cu grâu, cerealele româneşti fiind la acea dată valuta forte în Europa. Astfel statuia este îmbarcată pe vas, cu destinaţia Constanţa.

Din păcate, însoţitorul ei moare la bordul navei răpus de o epidemie de ciumă izbucnită în dreptul portului Constantinopole. Astfel că Neptun ajunge singur în Constanţa. De aici la Brăila, de unde, cu ajutorul unui car tras de şase boi, este trimis spre Bucureşti. Aici însă, alt ghinion. Revoluţia română (doar suntem în 1848) era în plină desfăşurare, astfel că Bibescu Vodă fuge şi statuia rămâne fără destinatar şi fără însoţitor. Existau unele mărturii ale vremii care spun că, în acea situaţie, "Omul de Piatră" a fost dus de primărie pe o alee din Cişmigiu, unde ar fi stat peste 50  de ani. Apoi, în urma petiţiilor adresate de "cetăţenele" înfricoşate să-şi plimbe câinii, copiii sau iubiţii prin faţa statuii cu privire fioroasă s-a hotărât ca opera de artă să-şi găsească adăpost în curtea urmaşilor pietrarului Oliva. Aşa a ajuns pe Strada Ştefan Furtună.

În anii '70 deja faima statuii ce privea ameninţător de lângă cişmeaua casei din Ştefan Furtună 47 ajunsese la apogeu. Varianta legăturii dintre Neptun şi Michelangelo - marele sculptor italian, depăşise cu mult graniţele cartierului. Şi faima nu o dusese doar bârfa de la colţul străzii, ci şi oameni cu carte-, cum se spune. Profesorul universitar doctor în biologie Constantin Mota - (maestru emerit al artei Oscar Han), arhitectul Horia Teodoru, dr. docent Traian Orghidan (la acea vreme directorul Institutului de Speologie din Bucureşti) sunt numai câţiva dintre cei care s-au interesat de istoria statuii şi au făcut demersuri pentru a rezolva misterul ce o învăluia.

Pe baza acestui interes, în 1970, cunoscutul realizator tv Aristide Buhoiu a hotărât să facă o emisiune pe acest subiect, chiar acolo, pe Ştefan Furtună 47, lângă cişmeaua care părea a susţine cele câteva tone de marmură albă de Carrara. Discuţiile au fost aprinse, au luat cuvântul nu numai cei menţionaţi mai sus dar şi scriitorul Simion Săveanu - "doctor" în materie de "Omul de piatră", profesoara Adina Nanu (Universitatea Naţională de Arte) şi... tovarăşul Virgil Brădeşeanu, responsabil la municipalitate cu cultura. Nu numai atât, emisiunea a fost animată şi de intervenţiile vecinilor, care nu s-au sfiit să-şi dea cu părerea cu privire la epoca renascentistă, în opoziţie cu cea barocă! Deşi a avut un ecou puternic (în perioada aceea, la începutul anilor '70, noţiunea de rating nu era o nebuloasă) şi s-au promis dezvăluiri spectaculoase în următoarea emisiune, aceasta nu a mai avut loc niciodată.
BALADĂ POPULARĂ
Pe fosta Stradă Ştefan Furtună toată lumea ştie de statuie. Ori a văzut-o ori a auzit de ea, povestea "Omului de piatră" fiind lăsată de la o generaţie la alta, precum baladele populare. "Daaa, sigur că o ştiu, mă jucam cu ea când eram mic" spune  vecinul de peste drum deşi cu greu ţi-l poţi imagina copil. În schimbul unui pachet de ţigări ne dezvăluie taina tainelor: "Statuia a fost uite aici, în curtea cu gard mare şi roşu. Întrebaţi de domnu' Liviu, a lui a fost. Eu mă agăţam de ea, o stropeam cu apă şi mă piteam în spatele ei de' nu mă găsea nimeni cu orele".

Domnul Liviu acum este patronul localului în care e transformată proprie­tatea de la numărul 47. "Desigur că îmi aduc aminte. Mi-a marcat copilăria şi adolescenţa. Când au cumpărat părinţii mei casa de la familia Oliva, statuia era în curte, aici, lângă cişmea. Ştiu că era acolo de zeci de ani. Cine să clintească cele patru-cinci tone de marmură albă? Copii fiind ne jucam cu Neptun, vara îl stropeam cu apă să se răcorească, iarna îl protejam de zăpadă să nu răcească... Îmi aduc aminte că bucuria mea era să prind gângăniile care se ascundeau în faldurile sale. Ştiu că se spunea că ar putea fi o lucrare foarte valoroasă, chiar un Michelangelo, ceva." Totul a fost minunat până în ziua în care prin '87-'88 s-au trezit la poartă cu un camion cu remorca plină cu nisip şi cu o automacara. Erau însoţite de un "tovarăş" despre care au aflat mai târziu că ar fi fost secretarul de partid de la ITB, instituţie aflată la câteva străzi mai sus. "Să trăiţi! Sunt vecinu', am venit să luăm statuia!" a spus tovarăşul peste gard, dezvăluind misterul desfăşurării de forţe din faţa casei. "Nu au intrat în curte, îşi aduce aminte domnul Liviu, doar au săltat braţul macaralei peste gard. Încercând să ridice statuia, utilajul a cedat fiind gata-gata să-l scape pe Neptun peste muncitorii veniţi să ajute. Ar fi fost o tragedie... De atunci nu mai ştiu mare lucru despre ea, doar că ar fi ajuns la un doctor renumit, parcă Târgovişte îl cheamă".

Cum de a plecat "Michelangelo" de acolo, fără nici o opoziţie din partea propieta­rilor casei? "E simplu. Noi nu aveam acte de proprie-tate asupra statuii. De altfel, cred că nimeni nu are. Aşa am cumpărat casa. Cu statuie cu tot. În plus, era vremea demolărilor masive în Bucureşti şi părinţii mei chiar au dorit să nu îi calce vreo ...sistematizare atrăgând atenţia asupra lor". Aşa se face că, după ce a venit de peste mări şi ţări, după ce a speriat ordonanţele şi cameristele în Cişmigiu, Neptun a părăsit demn, dar culcat într-o rână Strada Sculpturii (unii zicându-i chiar Strada Statuii!) alias Ştefan Furtună.


ÎNTÂLNIREA
Bineînţeles că năvălim peste prof. dr. Constantin Ionescu-Târgovişte (Institutul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice "Nicolae Păulescu"), chiar în zi de lu­cru, la cabinet. Domnul doctor ne răspunde foarte senin că da, statuia e la dânsul! În curtea casei pă­rin­teşti din Pipera. Abia după seninătate ne întreabă de unde ştim, îi arătăm misteriosul plic, cade pe gânduri, nu comentează şi, în final stabilim data întâlnirii cu... statuia!

Nimerim într-o dimineaţă cu ninsoare şi tro­iene. Statuia stă stingheră lângă fântâna bă­trâ­neas­că, acoperită de zăpadă. Privită din unghiuri di­fe­rite are trei expresii ale feţei. Dintr-o parte are chip de luptător. Din cealaltă are un chip mirat, deşi nu credem că o mai poate mira nimic, trecută fiind prin atâ­tea aventuri şi ajunsă până în vremurile de criză. Nici măcar lopata albastră cu care dăm zăpada  din ju­rul ei şi nici ciudata măturică-perie cu ţepi albaştri şi verzi cu care o curăţăm nu-i mai lezează demnitatea ma­sivităţii. Din faţă  exprimă chin şi agonie. Această din urmă expresie izbeşte, asemănarea cu chipul lui Michelangelo cel îmbătrânit prematur, obosit şi chinuit de propriile provocări fiind izbitoare.  "Măi Michelangelo măi, ce mai faci? Te-au ajuns vremuri grele!", încheagă domnul doctor un dialog ireal, în timp ce dă la lopată. "E marmură de Carrara. Se vede". Nu putem aproba dacă este de Carrara sau nu, nu suntem specialişti, dar piciorul stâng al statuii dez­vă­luie o frumuseţe nepământeană, străbătută de vinişoare roz, şi având în vedere prin ce a trecut, numai o marmură de calitate ar fi putut rezista. "Mâna dreaptă e ruptă, trebuie curăţată. În mâna dreaptă avea tridentul. La război a dispărut mâna aia cu tridentul".
CARRARA
"Prin anii '80-'85, profesorul Radu Păun m-a rugat să-l văd pe Alexian ( istoric de artă, stătea pe undeva pe lângă spitalul Cantacuzino), pentru că avea o du­re­re puternică intercostală. Evident că m-am dus. Stă­tea într-o căsuţă mică, veche, de pe la 1790. A scris o carte pe care o am undeva la mine acasă «Acest ev mediu românesc» (n.red.- în care apar referiri la statuie). Era suferind şi nu ştia cum să mă răsplătească pen­tru faptul că m-am dus de mai multe ori să-l tra­tez. Şi nu numai, îmi plăcea să-l ascult cu plăcere, deoa­rece era o persoană cu un dialog extraordinar şi un bun povestitor al...unor lucruri!

La un moment dat m-a rugat aşa: «Domnule doctor, uite, se află în Bu­cureşti  o statuie care se găseşte pe Str. Sculpturii (mai târziu Ştefan Furtună), o statuie care eu cred că este ori o creaţie a lui Michelangelo ori o creaţie a ele­vi­lor săi întrucât dacă ar fi făcută de el, ar fi un au­to­por­tret! Dacă ar fi făcută de elevii lui, ar fi un portret al maestrului lor. Statuia are dimensiunile statuilor lui Michelangelo, iar marmura este de Carrara. Michelangelo a lucrat într-o vreme la Carrara. Arhitectul Giorgio Vassari povesteşte despre o perioadă în care Mi­che­langelo s-a retras cu elevii lui pe muntele de la Carrara unde era şi marmura pe care o foloseau pentru statui şi unde a stat o vreme  destul de lungă. Poate că atunci s-a conceput această statuie care, de fapt, face parte dintr-un  complex mai mare: Neptun cu două nimfe». "

Cronicarii vremii lui Michelangelo au notat că, pe când era la Carrara, se gândise să dăltuiască un întreg pisc de marmură, ca să călăuzească marinarii de pe Marea Tireniană. Alexian a continuat să-i vorbească pe aceaşi temă doctorului Târgovişte: "Acest Neptun este de fapt Michelangelo! Dacă se pune portretul lui alături de chipul statuii se poate vedea că asemănarea e mare. Astfel încât nu poţi  să te abţii de la presupunerea că este vorba despre un portret făcut de elevii lui Michelangelo. Sugestia mea ar fi să vorbiţi cu domnul Oliva, strănepotul arhitectului care a adus această statuie din Italia, pentru că este un om aflat la strâmtorare, este în vârstă, are vreo 80 de ani şi ar dori să vândă statuia".

Doctorul Târgovişte nu a ezitat şi a cumpărat statuia, la preţul de 20.000 de lei (bani, nu glumă pentru acele vremuri) gândind că pe de-o parte face o faptă bună ajutând familia aflată în criză de bani şi, pe altă parte, va putea reda statuia circuitului public. Au fă­cut o hârtie de mână, singurul act posibil la acea da­tă. Apoi, a mai trecut ceva timp până când, un alt pa­cient s-a oferit să transporte el statuia din Strada Ştefan Furtună la orice adresă doreşte doc­torul. Astfel a ajuns Neptun la marginea Bu­cu­reş­tiului, în Pipera, zonă care pe vremea aceea nici nu visa la fişe.


ATRACŢIE

"Un «Michelangelo»  în România ar fi un lucru de mare interes şi o atracţie turistică", se entuziasmează doctorul Târgovişte. Da, domnule profesor, dar statuia trebuie testată cu carbon, asta durează, plus birocraţia binecunoscută, chiar dumneavoastră recunoscând că, de-a lungul timpului, mulţi au refuzat să cerceteze cazul, mergând pe ideea de fals. Dar, până şi   un "fals" trebuie studiat, mai ales unul care duce în spate o întreagă istorie, plus un document semnat de aghiotanţii lui Napoleon al III-lea.

Plus că mai avem...o problemă. Se pare că există şi cele două nimfe şi că ar fi îngropate pe terenul de lângă Muzeul Antipa. Înainte de a fi construit Muzeul Antipa, aici era marginea Bucureştiului. Colonia ita­liană (zidari şi pietrari) se aciuise pe locul insalubru al unor foste cărămidării şi nisipării, numită semnificativ "Gropile lui Neptun", mărginite între Uliţa Târgoviştii (Calea Griviţei), Podul de Pământ (Calea Plevnei) şi Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei), cuprinzând de-a curmezişul, viitoarea stradă a Sculpturii (apoi Ştefan Furtună, azi - Mircea Vulcănescu).  

Ca în orice investigaţie dificilă şi cu multe semne de întrebare, dosarul rămâne deschis. Continuăm, deoarece mai avem file de adăugat şi, vorba lui Michelangelo însuşi, "sculptura e bună pentru salahori", iar nouă ne place să fim salahorii lui, direct, ori indirect!


PATIMILE LUI NEPTUN
De la bun început ni s-a spus să avem grijă de noi dacă vrem să scriem despre "Omul de pia­tră". Nu de alta, dar cam toţi cei care au vizat într-un fel schim­ba­rea destinului acestui colos din presupusă marmură de Carrara au avut probleme. Coincidenţă sau nu, fostul soldat napoleo­nian Oliva scapă teafăr după băt­ă­liile purtate în slujba "imperatorului", dar moare răpus de ciumă, însoţind statuia spre ţară. Se mai spune că nobilul de la care a fost cumpărată nu a mai apucat să se bucure de cele şase şlepuri cu grâu românesc primite la schimb, despre el nemaiauzindu-se nimic, niciodată. Necazurile nu au ocolit chiar statuia "în persoană". În timpul bombardamentului care a zgu­du­it Bucureştiul în 1944, Neptun a rămas fără braţul drept şi tridentul aferent.


PITICUL DE GRĂDINĂ

"Chiar nu are nici o valoare, e totuşi marmură de Carrara?" este întrebarea la care nu ne mai săturăm a primi răspuns, întrebare pe care i-o adresăm şi pro­fesorului Răz­van Theodorescu.
"Are valoarea pe care i-o aduce acuma timpul pentru o piesă de secol al XIX-lea. Cu un autor ne­cu­noscut sau prezumat. Este o piesă, până la urmă, de o ma­re (nu aţi ghi­cit, cuvântul nu este"valoare" - n.r.) banalitate, în sensul bun, desi­gur. E o piesă oa­r­ecare de felul ce­lor care se făceau cum se fac astăzi piticii aceia din ipsos... Se făceau atunci, sigur că da, din materiale nobile, pentru oameni bogaţi... " spune profesorul Răzvan Theodorescu. "Dar faptul că aduce cu Michelangelo, chiar nu înseamnă nimic?", încercăm o ultimă posibilitate. "Arta italiană de după Michelangelo nu a făcut decât să îl imite pe Michelangelo. A fost obsesia tuturor ma­rilor sau micilor artişti. Manierismul nu a făcut altceva decât să imite patetismul michelangelesc. Într-un cuvânt, statuia dumneavoastră nu are absolut nimic cu Michelangelo" ne-a liniştit profesorul de Istoria artei al cărui umor inconfundabil a împachetat crudul dar pertinentul adevăr.
Citeşte mai multe despre:   special

 

Ştiri din .ro




Mai multe titluri din categorie

Planul liberal anti-40%: ne votează de Moș Nicolae, îi facem să plângă de Moș Crăciun

Planul liberal anti-40%: ne votează de Moș Nicolae, îi facem să plângă de Moș Crăciun
Guvernul Orban plănuiește să tragă de timp până în luna decembrie, pentru a nu aplica legea în cazul majorării pensiilor cu 40 la sută, începând de la 1 septembrie, așa cum prevede legislația adoptată de...

Un candidat, ministru în Guvernul Orban, prins cu „ocaua mică”. Sarabanda contractelor de lucrări, pe ultima sută de metri înaintea alegerilor de duminică

Un candidat, ministru în Guvernul Orban, prins cu „ocaua mică”. Sarabanda contractelor de lucrări, pe ultima sută de metri înaintea alegerilor de duminică
Galerie Foto Ștefan, deținător al portofoliul celui mai bănos minister al Guvernului României – Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, și candidat PNL la alegerile locale, pentru Campania Electorală...

Gustul, esenţial pentru comportamentul nostru alimentar şi metabolic

Gustul, esenţial pentru comportamentul nostru alimentar şi metabolic
În mănunchiul de simptome care însoţesc boala adusă de coronavirus se află şi acea pierdere a gustului şi mirosului. Ne explică mai multe despre aceste simțuri profesor doctor Dorin Sarafoleanu, membru al...

Post de ministru cumpărat de la partid cu 1,4 milioane de lei

Post de ministru cumpărat de la partid cu 1,4 milioane de lei
Galerie Foto Parchetul General, prin Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a fost sesizat, săptămâna trecută, cu o plângere penală, vizând posibile infracțiuni de spălare a banior și fals în declarații,...

Cheltuieli exorbitante la STS pentru monitorizarea prezenței la vot. Alegerile din România o dau în fițe: stilouri inteligente de 33 milioane €

Cheltuieli exorbitante la STS pentru monitorizarea prezenței la vot. Alegerile din România o dau în fițe: stilouri inteligente de 33 milioane €
Galerie Foto În anul pandemiei generate de coronavirus, când Guvernul a decis să aplice doar o majorare de 14% a pensiilor, în loc de 40%, cât prevede legea, alagerile scot din vistieria statului peste 37 de milioane de euro. Se...

Cum era Elena Udrea să fie „jefuită” de fosta sa parteneră de afaceri. Operațiunea „împrumutul”, pentru preluarea activelor Băi Boghiș, blocată definitiv de Curtea de Apel Cluj

Cum era Elena Udrea să fie „jefuită” de fosta sa parteneră de afaceri. Operațiunea „împrumutul”, pentru preluarea activelor Băi Boghiș, blocată definitiv de Curtea de Apel Cluj
Galerie Foto Operațiunea de preluare forțată a patrimoniului imobiliar al Stațiunii Băi Boghiș de către familia Veronica Stanca, fosta parteneră de afaceri a Elenei Udrea, prin intermendiul unor împrumuturi rostogolite și...

GIP: Camelia Bogdan a primit viză în SUA, deși a colaborat cu un site de propagandă anti-americană

GIP: Camelia Bogdan a primit viză în SUA, deși a colaborat cu un site de propagandă anti-americană
Galerie Foto Grupul de Investigații Politice (GIP) atrage atenția că fosta judecătoare Camelia Bogdan a primit vizită în Statele Unite ale Americii, în ciuda faptului că, în urmă cu doi ani, a colaborat cu un portal din...

Cei cu fibrilaţie permanentă se tratează zilnic cu anticoagulante

Cei cu fibrilaţie permanentă se tratează zilnic cu anticoagulante
Oamenii sunt tot mai preocupaţi de ritmul inimii lor, îşi iau pulsul singuri şi comentează amatoristic numărul de bătăi, se tot alarmează de extrasistole și se miră când unii cardiaci sunt lăsaţi în...

Coincidență: Nicușor Dan și Camelia Bogdan au același sponsor-finanțator

Coincidență: Nicușor Dan și Camelia Bogdan au același sponsor-finanțator
Galerie Foto Candidatul susținut de PNL și de USR-PLUS la Primăria Capitalei, Nicușor Dan, a primit, pe persoană fizică, donații totale de peste o jumătate de milion de lei și 1.000 de euro, în perioada 2016-2019. În...

Cei cu ficat gras trebuie să se trateze şi de diabet, și de hipertensiune

Cei cu ficat gras trebuie să se trateze şi de diabet, și de hipertensiune
Galerie Foto Când unui om, la un control medical de rutină, i se descoperă ficatul gras, nu prea ia în serios acest diagnostic. Spune: „Cei mai mulţi au ficat gras, e cea mai uşoară boală de ficat”. Dar nu prea este...

Răfuială la SIIJ între capii fostului Binom! Florian Coldea, audiat în dosarul lui “Portocală”. Ca martor

Răfuială la SIIJ între capii fostului Binom! Florian Coldea, audiat în dosarul lui “Portocală”. Ca martor
Galerie Foto Fostul prim-adjunct al Serviciului Român de Informații, generalul Florian Coldea, a dat explicații, timp de o oră, în fața procurorilor Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), în...

Gruparea Kovesi vs gruparea Prună, după ce un dosar-cheie a fost golit de probe. Încăierare între procurorii DNA lăsați fără muniția de la SRI

Gruparea Kovesi vs gruparea Prună, după ce un dosar-cheie a fost golit de probe. Încăierare între procurorii DNA lăsați fără muniția de la SRI
Galerie Foto Marian Gherman, procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție care l-a trimis în judecată, în urmă cu trei ani, pe soțul Giorgianei Hosu, actuala șefă a DIICOT, a solicitat Secției de Procurori de la ...

Fie COVID-ul cât de rău, clientela politică trebuie să trăiască și anul acesta. Guvernul a închis locurile de joacă, Boc bagă 1.000.000 € în tobogane

Fie COVID-ul cât de rău, clientela politică trebuie să trăiască și anul acesta. Guvernul a închis locurile de joacă, Boc bagă 1.000.000 € în tobogane
Galerie Foto Campania electorală pentru alegerile locale, deși nu pare să reprezinte deloc o provocare deosebită pentru actualul edil al municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, în intenția sa de a câștiga un nou mandat, scoate,...

Scriitorul Dinu Săraru: ”Îmi place omul iute și ambițios și care calcă cu inima”

Scriitorul Dinu Săraru: ”Îmi place omul iute și ambițios și care calcă cu inima”
Galerie Foto Dinu Săraru, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori români în viață - dacă nu chiar cel mai mare - e ultimul țăran din Slătioara natală. Într-un interviu-eveniment acordat ziarului Jurnalul, autorul...

Investiții de pandemie și de campanie electorală. “Grindă” reia practicile inițiate de fostul PDL. Pe ce se duc 143 de milioane de lei

Investiții de pandemie și de campanie electorală. “Grindă” reia practicile inițiate de fostul PDL. Pe ce se duc 143 de milioane de lei
Galerie Foto Compania Națională de Investiții, entitatea care derulează proiecte pentru Ministerul Dezvoltării și Administrației Publice, pare să fi reluat, în perioada guvernării PNL, în plină pandemie generată de noul...
Serviciul de email marketing furnizat de