Moartea lui Milea, sub lupa expertilor

Expertiza medico-legala si criminalistica inclusa in noul "Dosar Milea" a reusit sa "acopere" majoritatea "petelor albe" ramase in urma cercetarilor efectuate in anul 1990.

Una dintre "piesele de rezistenta" ale noului "Dosar Milea" este o expertiza tehnico-stiintifica deosebit de complexa. Realizata, in cooperare, de un colectiv mixt compus din medici legisti si specialisti in criminalistica, aceasta investigatie spectaculoasa a reusit sa "acopere" majoritatea "petelor albe" ramase in urma cercetarilor efectuate in anul 1990.

Unul dintre motivele care au facut ca asupra mortii generalului Vasile Milea sa planeze o serie intreaga de suspiciuni a fost legat de lipsa de consistenta a cercetarilor criminalistice si medico-legale efectuate in cursul anchetei derulate pe parcursul anului 1990. Atunci, partea "tehnica" a investigatiei s-a restrans la examinarea medico-legala efectuata in cursul si dupa autopsierea cadavrului si la cateva analize balistice, pri-vitoare la arma cu care se afirma ca s-a sinucis generalul Milea. Ciudateniile legate de dimensiunile orificiului de intrare si a celui de iesire a glontului, absenta urmelor de praf de pusca de pe mana sinucigasului, precum si prezenta unor astfel de urme in cateva zone atipice ale corpului victimei si pe hainele sale au fost consemnate ca niste curiozitati, care n-au apucat sa fie pe deplin clarificate.

EXPERTII. Pe parcursul noilor cercetari declansate o data cu redeschiderea "Dosarului Milea", procurorii militari carora li s-a incredintat solutionarea acestui caz deosebit de complicat au cerut sprijinul unor specialisti capabili sa reexamineze si sa reanalizeze putinele urme materiale care s-au mai putut identifica dupa 15 ani de la moartea fostului ministru. Concret, acest ajutor a venit din partea Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici" si a Institutului National de Expertize Criminalistice de pe langa Ministerul Justitiei. Ambele institutii si-au delegat un numar de experti reuniti intr-o comisie mixta ai carei membri au colaborat cu anchetatorii. Astfel, din partea Institutului de Medicina Legala "Mina Minovici", cercetarea a fost incredintata conferentiarilor universitari doctori Cristian Curca si Valentin Ghiorghiu, precum si doctorului Constantin Dragoteanu. Din partea Institutului National de Expertize Criminalistice, la ancheta au participat profesorul universitar Lucian Ionescu, conferentiarul universitar Gheorghe Pasescu, precum si expertul criminalist Constantin Mirea. Implicarea tuturor acestor specialisti a fost solicitata printr-o "Rezolutie motivata" emisa la data de 6 aprilie 2005 de Sectia Parchetelor Militare de la Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Una dintre investigatiile mai putin obisnuite pe care le-au avut de efectuat acesti specialisti a fost exhumarea ramasitelor pamantesti ale generalului Milea si examinarea medico-legala a osemintelor deranjate astfel, pentru cateva ceasuri, din somnul de veci. La finalizarea tuturor cercetarilor, specialistii au redactat un "Raport de expertiza complexa medico-legala si criminalistica", un document consistent, de o inalta tinuta stiintifica, continand peste o suta de pagini, fiind compus din planse foto realizate in fiecare dintre fazele de cercetare parcurse, carora li se adauga o serie intreaga de diagrame balistice privitoare la traiectoria glontului ucigas, precum si de analize fizico-chimice ultramoderne privitoare la urmele de praf de pusca identificate chiar si acum, dupa 15 ani, pe vestonul purtat de Milea cu putin inainte de momentul mortii sale. Rezultatul acestor investigatii alcatuieste un tom separat inclus in volumul lX al "Dosarului Milea".

CERCETAREA POST-MORTEM. "Tintele" de natura medico-legala si criminalistica pe care anchetatorii au dorit sa le atinga prin efectuarea acestor investigatii laborioase sunt enumerate in lista de obiective anexata la dosarul cauzei. Este vorba despre 11 "tinte" strict punctuale. Acestea erau urmate de cel de-al 12-lea obiectiv: "Exhumarea cadavrului generalului de armata (p.m.), obiectiv de a carui realizare depindea aflarea unor amanunte esentiale. "Printre celelalte scopuri urmarite s-au mai aflat: "determinarea directiei si distantei de la care s-a tras, precum si a traiectoriei glontului", dar si identificarea unor noi "elemente traseologice ale armei de foc si a proiectilului in conditiile in care decesul a survenit ca urmare a impuscarii". In urma exhumarii cadavrului, anchetatorii se asteptau sa descopere alte "Aspecte morfologice ale eventualelor leziuni nedecelate cu ocazia primei autopsii, identificate insa o data cu efectuarea reautopsierii".

INIMA GENERALULUI. Se stie ca membrii familiei generalului Milea au declarat ca la inhumarea acestuia ei au pus in mormant si inima sa, conservata intr-un vas cu formol. Privitor la acest aspect, expertiza medico-legala ce urma sa fie facuta dupa deschiderea criptei funerare urmarea si "examinarea macroscopica si microscopica a cordului persoanei inhumate". Din punct de vedere balistic, expertiza complexa urma sa lamureasca, inclusiv pe calea unor experimente judiciare, "care au fost pozitiile succesive pe care ranitul le-a avut in momentul impuscarii si dupa aceea", conform urmelor de sange existente pe camasa, pe veston si pe canapeaua pe care Milea a fost intins dupa ce s-a constatat ca este grav ranit, de fapt la un pas de moarte. Toate aceste obiective, plus alte cateva pe care nu le-a mai enumerat au fost atinse, pas cu pas, iar din analiza lor a rezultat certitudinea, bazata de asta data pe informatii obtinute pe cale stiintifica, ca Milea a murit in urma unei decizii dictate de propria sa vointa.

AUTOPSIA UNUI SCHELET. Exhumarea cadavrului gen. Vasile Milea a fost efectuata in baza unei ordonante emise de Parchetul Militar la data de 7 aprilie 2005. Practic, deschiderea criptei aflate in curtea bisericii din localitatea Leresti, locul de nastere a generalului, examinarea resturilor pamantesti ale lui Vasile Milea, precum si prelevarea materialului biologic util cercetarilor s-au facut in ziua de 12 iunie 2005, intre orele 09:15 si 13:25, in prezenta specialistilor desemnati pentru efectuarea acestei operatii, precum si a unora dintre reprezentantii familiei defunctului. Ca martor, de fata a fost si gen. (r) Gheorghe Stanicioiu, fost director al Spitalului Militar Central si, totodata, medicul stomatolog al generalului Milea. Prezenta sa a fost cu atat mai importanta, cu cat, dupa examinarea lucrarilor dentare, pe care le-a si recunoscut, el a putut sa confirme, fara alte investigatii, ca scheletul gasit in cripta apartine intr-adevar generalului Vasile Milea. Imediat dupa deschiderea mormantului a fost gasita inima despre care rudele spuneau ca trebuie sa fie prezenta acolo. Din pacate, vasul de sticla destinat sa pastreze cordul conservat in formol se sparsese, iar in lipsa lichidului conservant tesuturile intrasera deja in proces de putrefactie, care nu a impiedicat insa recunoasterea acestui organ.

COASTELE IMPUSCATE. Urmele propriu-zise ale ranilor grave produse de glont au iesit insa la iveala doar in momentul examinarii coastelor cadavrului. Astfel, pe marginea inferioara a coastei C7 din stanga, specialistii au remarcat lipsa materiei osoase pe o suprafata de 4/0,1/0,2 cm. De asemenea, si pe coasta C8 stanga spate osul lipsea pe o lungime de 1,8 cm. Acolo erau prezente si niste aschii osoase directionate catre exterior. Aceasta dispersie confirma ca glontul a pornit din fata, infirmand astfel ipoteza ca Milea ar fi fost impuscat miseleste, pe la spate. O lipsa asemanatoare a substantei osoase a fost remarcata si pe coasta C9 stanga spate. In completarea celei de pe coasta C8, aceasta avea o suprafata de 3/0,1/0,2 cm. Luand in calcul si distanta anatomica ce separa cele doua coaste, rezulta o suprafata de materie osoasa dislocata mai mare decat cea remarcata la coasta corespunzatoare din fata. Adica situatia clasica in cazul unei impuscari: orificiul de iesire mai mare decat cel de intrare a glontului. In capitolul "Concluziile medico-legale" al expertizei se mentioneaza ca analiza coastelor incomplete indica faptul ca directia de tragere a glontului a fost "din fata catre in spate, si de la dreapta catre stanga victimei, sub un unghi cuprins intre 60 si 75 de grade si de sus in jos, pe distanta a trei spatii intercostale. Toate aceste elemente ale traiectoriei au determinat producerea unui orificiu de intrare a glontului asa-zis atipic" (mai mare decat cel de la iesire). In mod ciudat, cu ocazia acelei reautopsieri a putinelor ramasite pamantesti pastrate din corpul lui Vasile Milea, nu s-a reusit sa se identifice "ciobitura" coastei C6, despre care se vorbeste in raportul autopsiei efectuate la 26 decembrie 1989.

TRAIECTORIA GLONTULUI UCIGAS (Click pt. a mari imaginea)

PROBE MATERIALE. Principalele probe materiale directe si date de cercetare pe care le-au avut la dispozitie anchetatorii in vederea elucidarii unor aspecte de natura criminalistica au fost camasa si vestonul purtate de Milea in momentul impuscarii, precum si husa pe care el a fost intins pentru cateva momente, inainte de a fi transportat la Spitalul Elias. Datorita orificiilor si a petelor de sange aflate pe ele, toate aceste obiecte puteau sa ofere alte informatii concludente, utile la determinarea directiei de tragere. La ancheta efectuata in anul 1990, se facuse expertizarea armei cu care se presupunea ca s-a sinucis generalul Milea, precum si a tubului cartus prin intermediul caruia fusese propulsat glontul ucigas. De asemenea, procurorii care au reanchetat acum circumstantele mortii lui Milea au mai avut la dispozitie si fotografiile scaunului pe care se spune ca a stat generalul in momentul in care s-a impuscat. Chiar si acest scaun are insa o poveste ciudata. La catva timp dupa moartea fostului ministru, aceasta piesa de mobilier, incarcata cu atatea semnificatii dramatice, a fost dusa intr-un depozit al armatei, aflat undeva prin Mogosoaia. In vara anului 1990, acolo s-a deplasat un fotograf specializat, care a facut cateva fotografii ce urmau sa fixeze pe pelicula atat cele doua orificii lasate de glontul care trecuse prin spatarul sau, cat si urmele de sange prelins din ranile generalului. Apoi, desi toata lumea afirma ca ar constitui un obiect "care apartine istoriei", scaunul a fost lasat in acel depozit, unde s-a distrus putin cate putin. Asta pana in anul 2000, cand, vazand ca Muzeul Militar Central nu se intereseaza de acest obiect si tinand cont ca el se deteriorase in mod ireversibil, gestionarii depozitului au decis casarea lui si scoaterea din evidentele contabile. "Marele absent" al acelei dintai anchete, dar si al celei efectuate dupa redeschiderea "Dosarului Milea" a fost glontul propriu-zis, care nu a fost gasit niciodata.

SENATORUL SI BALISTICA. In privinta acestui obiect extrem de important pentru "economia" cercetarilor, anchetatorii au primit, la un moment dat, un ajutor neasteptat din partea senatorului Sergiu Nicolaescu, presedintele Comisiei senatoriale "Decembrie 1989", care a cercetat si el acest caz in cursul anului 1991. Acest ajutor le-a fost oferit anchetatorilor la scurt timp dupa redeschiderea "Dosarului Milea", atunci cand ei au efectuat una dintre procedurile elementare respectate cu sfintenie in astfel de cazuri, dar ignorata de catre procurorul Vasile Pantea: cercetarea la fata locului. Daca aceasta cercetare ar fi fost facuta chiar la inceputul anchetei derulate in 1990, ea ar fi putut sa scoata la lumina elemente deosebit de interesante. Acum, la peste 15 ani de la consumarea evenimentelor, noii anchetatori au fost nevoiti sa se multumeasca insa cu cele ce le-au fost relatate de catre Sergiu Nicolaescu. Acesta le-a relatat, iar acest fapt a fost consemnat ca atare, ca in 1991 ar fi descoperit acel glont infipt in peretele incaperii, aproape de canapeaua existenta acolo. Desi senatorul Sergiu Nicolaescu, ultimul martor audiat in acest nou dosar, cu putin inainte de finalizarea lui, a negat ulterior veridicitatea acestei informatii, la timpul cuvenit, anchetatorii au luat-o de buna si au verificat-o. Razuind tencuiala in locul indicat anul trecut de Sergiu Nicolaescu, ei au gasit intr-adevar urmele, acoperite cu mortar dupa zugravirea incaperii, a ceea ce parea a fi orificiul produs de un glont care se lovise de perete in acel loc.

IMBRACAT CU UNIFORMA MORTULUI. O data cu stabilirea acestui element final al traiectoriei parcurse de glont, tot ce au mai avut de facut anchetatorii a fost sa verifice coliniaritatea orificiilor prezente pe camasa si pe vestonul lui Milea (aduse special de la Muzeul Militar Central) cu orificiile de pe spatarul scaunului, asa cum au fost ele reconstituite dupa fotografii, si cu urmele orificiului descoperit in perete. Intr-o prima faza a cercetarilor, procurorii s-au folosit de un manechin confectionat din polistiren, pe care l-au imbracat cu hainele generalului. Apoi, cu ajutorul unor tije trecute prin corpul de plastic al manechinului, ei au demonstrat ca orificiile prezente pe hainele generalului coincid cu cele din spatarul scaunului, dar si cu urmele gasite in perete. Ceva mai tarziu, la reconstituirea realizata la 25 aprilie 2005, efectuata exact in incaperea in care Milea fusese atins de glont cu peste 15 ani in urma, pentru a evidentia pozitia exacta a acestuia pe scaun, precum si a traseului parcurs de glont, anchetatorii au recurs la o scena atat de veridica, incat, chiar si acum, ar putea aduce fiori de gheata pe fruntile celor care l-au cunoscut personal pe Vasile Milea ori s-au aflat prin apropierea lui in dimineata de 22 decembrie 1989. Cu ocazia acelei reconstituiri, vestonul si camasa purtate de fostul sef al Armatei au fost imbracate de catre un martor-asistent, care avea aproximativ aceleasi dimensiuni si caracteristici corporale cu cele ale generalului. Apoi, acestui om, care a fost "sosia" lui Milea pentru cateva momente, i s-a pus in mana un pistol pe care i s-a indicat sa-l indrepte catre propria inima, exact in zona in care camasa poarta si acum urmele unor pete de sange. Inregistrata pe pelicula foto, imaginea este cu adevarat impresionanta. In aceasta faza a reconstituirii, anchetatorii au putut evidentia clar ca pozitia tuturor celor trei orificii prezente pe vestmintele purtate candva de general si pe scaunul pe care acesta a fost asezat candva sunt identice, iar unghiul pe care ele il fac cu spatarul inclinat al mobilei duce exact la urma orificiului din perete.

GLONTUL NU A VENIT DE AIUREA. Pentru ca ancheta sa fie completa si sa inlature suspiciunile privitoare la directia din care a venit glontul care l-a ucis pe generalul Vasile Milea, anchetatorii au examinat si alte variante de traiectorie, variante coordonate insa cu situatia de fapt reiesita din declaratiile martorilor, privitor la conditiile mortii lui Milea, asa cum le-au perceput ei atunci cand au dat navala in biroul 622 dupa ce s-a auzit zgomotul de arma. Toti cei audiati au relatat ca la intrarea in camera au gasit ferestrele inchise si cu geamurile absolut intregi. Fapt care exclude din start posibilitatea ca Milea sa fi fost impuscat de vreun lunetist aflat pe acoperisul vreuneia dintre cladirile din zona. In afara acestor argumente carora li s-ar putea reprosa un anume subiectivism, aceasta posibilitate este insa infirmata chiar de catre geometria stricta a incaperii. Geometrie care demonstreaza ca, ori de unde ar fi venit, un glont tras din afara acelei incaperi trebuia sa parcurga o cu totul alta traiectorie, care fie ar fi strapuns si spatarul canapelei existente pe atunci in acel din birou, fie ar fi trebuit sa loveasca peretele in cu totul alt punct decat cel care a fost identificat pe baza marturiei senatorului Sergiu Nicolaescu.