Moartea ministrului Apararii, Vasile Milea

ULTIMELE ORE - Disparitia generalului este controversata In lantul evenimentelor revolutionare - subversiune internationala, diversiune esuata (Iasi), diversiune reusita (Timisoara), lovitura de palat esuata (Bucuresti), represiune (Timisoara), revolta populara (Timisoara), lovitura principala (Bucuresti), represiune (Bucuresti) - se dezvolta in dimineata de 22 decembrie, foarte devreme, inca pe intuneric, revolta populara de la Bucuresti.

MINISTRUL. Generalul Vasile Milea impreuna cu mama sa, in cabinetul de demnitar

Stim acum ca versiunea conform careia anuntarea sinuciderii generalului Milea si declararea lui ca tradator ar fi declansat revolta populatiei nu corespunde adevarului. Miscarea de protest impotriva lui Ceausescu, avand amploarea unei revolte populare, s-a declansat la primele ore ale zilei de 22 decembrie, pe cateva platforme industriale bucurestene. Conducerea Armatei 1 si evident ca si generalul Milea, de la comandamentul unic din CC, au inregistrat primele miscari din Bucuresti, dar si din tara. Asa cum am vazut, inca de la unu fara un sfert noaptea, coloane mari de cetateni s-au indreptat prin Piata Cosbuc spre Piata Unirii. La 1:20, de la Brasov se anunta ca nucleul revolutionar de acolo a reusit sa adune 1.500 de oameni de la Uzinele Steagul Rosu, scandand "Jos Ceausescu!" si "Armata e cu noi!". La ora 2:48 apar probleme la Fagaras. La ora 3:25, manifestantii din Brasov se retrag, fiind prea putini, dar anunta ca "ne intalnim la 5:00".

ADUNAREA. La ora 4:45, Armata 1 primeste un raport de la sectoarele Capitalei: "Sect. 4 - nimic; Sect. 5 - nimic; Sect. 2 - acolo s-au dus manifestantii, grupuri in zona Pantelimon (adunate de la ora) 2:30". La ora 6:20 se raporteaza ca in urma cu 20 min. s-a deschis focul la podul Vitan-Barzesti, iar "manifestantii se aduna la crematoriu". Grupul de la Piata Chibrit (aprox. 1.500 de oameni) este semnalat in deplasare spre centru. La 07:45, generalul Milea ordona deplasarea unor forte ale Regimentului 1 Mecanizat, formate din tancuri si trupe de infanterie, spre intreprinderea Turbomecanica, unde se concentrase o multime agitata, in fata, pe Bulevardul Armata Poporului". Dupa aproximativ o jumatate de ora, ministrul Apararii este informat ca "la Brasov, 6.000 oameni se deplaseaza spre piata". Dupa inca o jumatate de ora, la 9:00, situatia la Brasov este clara: "25.000 (de oameni) curg grupuri". In Bucuresti, in diferite zone de contact intre fortele militare si manifestanti, multimea scandeaza "Armata e cu noi!", trupele neprimind vreun ordin. Avem marturii ca generalul Vasile Milea a stiut cu precizie, inca din jurul orei 3:00, ca revolta nu a fost inabusita si ca oamenii se strang in grupuri pentru a reveni la Piata Universitatii, in numar si mai mare.

ORA 3:00. Mihai Hirjau il va intalni la acea ora pe Milea:
Dl Platica: "Daca ati incerca sa va amintiti de intalnirea aceea de la 3 noaptea, deci noaptea de 21/22, cu gen. Milea, cand era murdar, ravasit si cand v-a spus: "Mai baiete, sa fii fericit ca n-ai vazut ce am vazut eu"... ce v-a mai spus atunci?".

Dl Hirjau: "Mi-a spus ca "ne asteptam ca maine s-o luam de la capat"... Sigur, nu pot sa reproduc exact, dar sensul era ca el stie ca a doua zi lucurile sunt in amplificare, in desfasurare, deci era constient perfect ca lumea iar se va ridica - din ce mi-a spus, asta rezulta". Intalnirea lui Hirjau cu Milea din jurul orei 3:00 a fost ocazionata de faptul ca la acea ora Nicolae Ceausescu l-a chemat la el pe generalul Milea. Nu avem date despre continutul intalnirii, dar este de presupus ca Ceausescu a fost sculat din somn si instiintat - probabil de Elena Ceausescu - ca se misca grupuri mari de muncitori in Bucuresti si in alte orase din tara. Viceamiralul Dinu, aflat in cladire la acea ora, ne ofera indirect o explicatie pentru momentul de la acea ora: "Aflandu-ma in sediul CC, in jurul orei 3:00, a intrat in incaperea echipei operative Ion Dinca, intr-o vizibila stare de panica, anuntand g-ralului Milea ca o coloana de peste 500 de demonstranti se afla pe Calea Mosilor, indreptandu-se spre centru. In consecinta, ii cerea sa fie trimise unitatile militare pentru imprastierea demonstrantilor. Ministrul Apararii i-a explicat ca armata nu-si poate parasi misiunile de a apara obiectivele fixe ce i-au fost incredintate, ca pentru astfel de interventii exista militia si pompierii. Discutia s-a incheiat fara a se decide vreo masura in acea incapere1. Dinca a revenit si dupa aproximativ o ora cu aceeasi problema si cu aceeasi stare de panica. Textul fostului sef al DIA trebuie privit cu circumspectie, avand in vedere nu neaparat comportamentul suspect al DIA in perioada revolutiei, cat felul in care este reprodusa scena. Poate doar intr-o piesa de teatru sau in vreun film de serie ministrul Apararii sa-i explice lui Dinca, la fel ca unui strain care nu fusese pana atunci acolo, ca armata are misiuni de aparare a unor obiective fixe, dupa ce, din ordinul lui, trupele MApN se miscasera toata noaptea, sparsesera baricada si probabil au si tras in manifestantii de la Inter. Care erau punctele fixe: Hotelul Intercontinental, Sala Dalles, Magazinul Unirea? Ce legatura aveau aceste cladiri publice cu misiunile Armatei?

VESTONUL. Haina generalului a fost gaurita de glontul ucigas

CRIZA. Se declansa criza de varf, calvarul ministrului Apararii. Seful Cabinetului 1, Constantin Manea, se intalneste pe la 6:30 cu Milea: ""Ce faci, domnule, care e situatia?". Mi-a spus foarte afectat "ca nu e bine, si eu nu vreau sa trag in oameni""2. Avand in vedere ca la acea ora se trasese in oameni, fiind omorate 39 de persoane cu arme de foc folosite de trupele aflate sub comanda sa unica, avem tot temeiul sa credem ca refuzul lui Milea de a trage in oameni se referea la muncitorii care se indreptau spre centru. De fapt, Milea fusese din nou chemat de Ceausescu, la ora 6:30, dupa ce iesise din dormitor, si anuntat ca se aduna oamenii la intreprinderile de pe platforma Pipera si la Turbomecanica. In foarte scurt timp se produce un eveniment ale carui date ne permit intelegerea ordinelor lui Ceausescu catre Milea si estimarea corecta a motivului sinuciderii ministrului Apararii. La ora 8:00 din dimineata de 22 decembrie 1989, Ceausescu a convocat o sedinta fulger, de care s-a vorbit foarte putin. La aceasta sedinta Ceausescu l-a pus pe Milea - aflat intr-o stare vizibila de epuizare nervoasa si fizica, nebarbierit si cu ochii incercanati - sa prezinte raportul asupra aducerii de forte militare proaspete din teritoriu pentru atacarea multimii de muncitori care se indrepta spre centru. Milea a inceput sa raporteze ce facuse Armata in noaptea aceea - din pacate nu s-a consemnat prin stenografi - si pozitia unitatilor chemate din tara, care afluiau atunci spre Bucuresti. Pe Ceausescu l-a nemultumit lipsa de precizie si mai ales faptul ca nu au venit acele unitati, ca nu sunt deja aici, s-a infuriat si a inceput sa strige la Milea: "Habar n-ai! Eu trebuie sa te informez pe tine? Tu esti obligat sa ma informezi pe mine!". Umilit si jignit, pur si simplu dat afara din incapere si trimis sa verifice pozitia trupelor, Milea se va retrage. Asupra acestei sedinte CPEx de la ora 8 dimineata avem confirmari din mai multe surse. Astfel, Tudor Postelnicu a declarat Procuraturii: "La ora 8 am fost anuntat sa ma deplasez iarasi la sediul CC al PCR, deoarece este organizata o sedinta la "salita". Am intarziat circa 2-3 minute. Intrand, i-am vazut pe cei prezenti, adica Nicolae Ceausescu, Elena Ceausescu, Ion Dinca, Silviu Curticeanu si Vlad Iulian. Generalul Milea se afla in picioare, fiind intrebat de Nicolae Ceausescu daca nu poate aduce in Bucuresti mai multe tancuri. Milea Vasile a raspuns ca poate sa aduca tancuri de la Targoviste, Oltenita si de la comandamentul trupelor de infanterie si tancuri. Imediat, Nicolae Ceausescu i-a ordonat sa plece si in cel mai scurt timp sa vina cu tancurile in Bucuresti. Fata lui Milea era pamantie". Constantin Manea confirma existenta acestei sedinte, precizand ca a avut loc fara stenografa, fara inregistrare, sub forma unui "colectiv restrans CPEx". Acesta ar fi durat 10-15 minute.

ORDINUL. Trimis sa aduca tancurile pe un ton jignitor, generalul Milea clacheaza: "Imediat dupa terminarea sedintei, mr. Rafailescu Alexandru l-a intalnit pe fostul ministru al Apararii despre care isi aminteste: "In jurul orelor 8:30 a avut loc o sedinta-fulger a CC din care gen. Milea a iesit desfigurat. Sedinta a fost la etajul I. Singur a venit spre noi, a intrat in camera de stat major. Starea sa de tensiune s-a amplificat cand i-am spus ca in anumite locuri multimea s-a urcat pe tehnica militara. Eu eram in usa camerei unde aveam dispeceratul. A inceput sa tipe la mine, era de nerecunoscut. A strigat sa nu se traga in multime, sa nu se raspunda la provocari, militarii sa ramana grupati langa tehnica. Noi am transmis imediat ordinul"". Acest ordin, la aceasta ora, nu exista nicaieri. El apare cu acest continut abia dupa ora 10:00. Raportul Ministerului Apararii Nationale acrediteaza in acest loc ideea ca generalul Milea a incercat sa intarzie atacarea multimii cu tancurile, apeland la unitati aflate la distanta si care, prin factorul timp, aveau nevoie de un interval mare sa ajunga in Bucuresti, astfel incat sa amane confruntarea: "Presat de dictator, ministrul Apararii Nationale face o ultima incercare de a intarzia interventia in forta, pe care o cerea Ceausescu, dand ordin ca in Bucuresti sa fie aduse efective din UM 015057, UM 01091 si UM 01069 Mihai Bravu, UM 01303 Targoviste si UM 01088 Slobozia. Desi in Capitala existau suficiente forte militare, care se aflau in cazarmi, generalul Milea cheama unitati militare din provincie, carora le trebuiau cateva ore pentru a ajunge in Bucuresti, interval de timp suficient pentru ca, datorita evolutiei situatiei, sa nu mai fie nevoie sa fie angajate impotriva manifestantilor". Aceasta interpretare a ordinelor date de Milea in acea dimineata este cel putin discutabila si iata de ce. Fortele trimise in cazarmi la primele ore ale diminetii sunt cele care fusesera pe strada in timpul noptii de 21 spre 22 decembrie. Ordinul de regrupare a fost dat de Milea la ora 5:30. In urmatoarea ora si jumatate, ministrul nu mai da alte ordine. Dar, incepand cu ora 7:00 - asadar inainte de sedinta de la ora 8:00 - Milea ordona rescoaterea fortelor din cazarmi:

"(Ora) 7:05 - col. Constantinescu - ord. tov. ministru.
- oamenii din cazarmi pregatiti.
- imbarc(are) pe masini - 1UF (o unitate de foc) + Hrana rece 1 zi.
- Transmis mr. Carp+Handaric
- R(egimentul de) Garda a plecat la ora 7:00
- au intrat cei 100 de la C(entrul de) I(nstructie) Tr. Rachete

(Ora) 7:13 - cpt. Marin - a blocat Piata Palatului.

(Ora) 7:37 - lt. col. Dumitru P. (Intreprinderile din Brasov - n.a.) Steagu Rosu, Metrom, Hidromecanica, aprox. 3-4.000 se pregatesc (este vorba de manifestanti - n.a.)

(Ora) 7:45 tov. ministru - R1Mc, 7 Tc, 215 m.t. (militari in termen) pleaca spre Turbomecanica - Armata Poporului (este ordinul prezentat si mai sus, in text - n.a.).

(Ora) 8:03 - tov. ministru.
21 Tc. cu Ds. (desant) pe ele se deplaseaza Targoviste - Bucuresti - R.1 Tc.

(Ora) 8:15 - a plecat R1 Tc (Regimentul 1 tancuri)".

ARMA. Acesta este pistolul cu care se presupune ca generalul s-a impuscat. Glontul n-a fost gasit niciodata

DUPA SEDINTA. Ce putem intelege pe baza acestor probe? In primul rand ca povestea cazarmilor este - deocamdata, cat Milea inca mai traia - un ordin de regrupare a fortelor existente in municipiu. Apoi, ca dupa ora 7:00 le-a alarmat din nou, introducand in manevra si regimentul de garda (!). Nu stim ce voia sa faca cu el. Poate s-a gandit o clipa sa dea lovitura propusa de gen. Vlad, pentru ca il cheama la CC, nu intr-o zona operativa. Mai aflam - nu fara o doza de stupefactie - ca a fost alarmata si o subunitate de rachete, fiind vorba, sigur, de efectivele ei, nu de mijloacele de lupta. Capitanul Marin blocheaza din nou Piata Palatului, iar fortele Regimentului 1 Mecanizat sunt trimise la Turbomecanica. In sfarsit, imediat dupa ora 8:00, inainte de a intra in sedinta - care s-a desfasurat cel mai probabil intre 8:15 si 8:30 - , generalul Milea cheama alte 21 de tancuri de la Targoviste. Probabil ca aceasta situatie, asa cum este ea ilustrata fara dubiu de Armata 1, este cea prezentata de ministrul Apararii lui Ceausescu la sedinta, situatie care a trezit nemultumirea dictatorului. Sa nu uitam care erau ordinele lui: sa fie aduse tancuri! Sa nu uitam nici interventia lui de la procesul de la Targoviste, cand, comentand asa-zisa tradare a lui Milea, a facut un semn circular cu degetul pe masa, ceea ce insemna ca ii daduse ordin de incercuire a orasului cu fortele aduse din provincie. La ora sedintei de la "salita", se miscase doar Regimentul 1 de tancuri de la Targoviste. In dimineata de 22 decembrie, generalul Voinea face si inregistrarea fortelor disponibile - apropo de "fortele suficiente aflate in cazarmi" - , consemnare din care aflam ca "mai pot interveni - R7Mc, R10 Mc, B (atalionul) 204, alte forte din R2 Mc. si alte forte din R1 Mc.". Toate erau unitati mecanizate, nu unitati de tancuri, adica ce cerea Ceausescu pentru misiunea de incercuire a Capitalei. In sfarsit, pentru a indeparta orice confuzie, vom observa ce ordine a dat Milea si dupa ce a iesit din sedinta:

"(Ora) 9:03. R.10 Mc. in miscare cu tot ce are spre Bucuresti - transmite.
Slobozia-Urziceni - linia de centura.
R.2 Mc + R 22 Tc - intre Cons(iliul) de Stat si CC - Piata Palatului.

(Ora) 9:10 - Slobozia a plecat.

(Ora) 9:15. - R.2 Mc. a plecat.
(In acest loc pe caietul Documentar pentru ciorne, coperta rosie, apare o notatie in plus): Oltenitei - miscare - Centru Bv. Marasesti - Piata Republicii.

(Ora) 9:25 - R7Mc. - sa fie pregatit pentru Ploiesti".
La ora 8:30, abia iesit din sedinta-fulger, Nicolae Ceausescu cere masina pentru a se duce acasa. Motivul a fost degradarea starii de sanatate, fizica si psihica, nevoia de odihna si administrarea medicamentelor pentru tratarea diabetului. Unul dintre secretari, Balasa, ii spune insa ca nu se poate deplasa in siguranta, pentru ca sunt grupuri de muncitori in deplasare pe strada. Speriata, Elena Ceausescu isi suna copiii si ii cheama la ea.

MOTIVE. Sinuciderea generalului Vasile Milea a fost reconstituita destul de fidel de senatorul Sergiu Nicolaescu. Dupa ora 9:00, probabil 9:10, generalul Milea s-a dus in biroul colonelului Pircalabescu, al Garzilor Patriotice. A intrat insotit de capitanul Vatamanescu, in fata caruia a avut o descarcare nervoasa, izbucnind in plans, spunandu-i aghiotantului "Nu mai pot! Ce, eu sunt calau sa trag in popor?". Apoi i-a cerut acestuia sa-i comunice sefului sau de cabinet, Barbu, ca are doua cecuri in fiset care sa fie date nepotilor sai. L-a chemat pe colonelul Pircalabescu, dar pana sa intre acesta a iesit in holul mare si a cerut o centura cu pistolet. Singurul care avea asa ceva era capitanul Tufan. La insistentele ofiterilor superiori, acesta ii va da pistolul lui. In continuare, Milea a cerut o coala de hartie, probabil pentru a scrie un ultim cuvant. A reintrat in birou si a avut o convorbire telefonica cu seful sau de cabinet: "Mi-a zis: "De ce nu esti aici?". Eu i-am raspuns: "Nu mi-ati cerut dumneavoastra sa nu mai vin de la minister?". El a raspuns: "Stiu, mai copile, dar trebuia sa fii aici, cu mine". Eu: "Daca ordonati, ma urc in masina si vin imediat". El: "Lasa, nu mai este nevoie..."". Reconstituirea arata ca nu a existat in acel interval orar o convorbire cu sotia, asa cum s-a acreditat recent. Ofiterii de la cabinetul din cladirea CC arata toti ca, la aproximativ un minut dupa ce a iesit Pircalabescu din birou, s-a auzit o impuscatura. Dupa toate probabilitatile si pe baza datelor furnizate de Procuratura Militara, generalul Vasile Milea si-a descheiat vestonul, pentru ca insemnele militare sa nu opreasca traiectoria glontului, a sprijinit pistolul cu patul pe masa, tinandu-l cu o mana si indreptand teava spre inima. Glontul a patruns prin corp si a lovit speteaza scaunului. Imediat dupa impact, ministrul s-a retras de pe scaun pe canapeaua din spatele sau (distanta 0,76 m) si s-a lungit acolo. In aceasta pozitie a fost gasit de ofiterii sai in agonie. Impuscarea nefireasca in piept a unui militar a creat suspiciuni, pe buna dreptate. Nimeni nu a pus insa in calcul ipoteza unei tentative de autoranire, in speranta unei supravietuiri. Conform medicilor specialisti si psihiatrilor, ea este specifica indivizilor care incearca fuga de raspundere printr-un gest spectaculos, pe masura gravitatii vinovatiei sale. S-a acreditat in mod eronat ideea ca Milea s-a impuscat in inima, insa Raportul de constatare medico-legal nr. A3/3045/09.01.1990 arata ca glontul tras de Milea "a penetrat in regiunea hemitoracelui stang, producand hemoragie interna masiva, ca urmare a intersectarii pediculului pulmonar". Glontul a lovit artera pulmonara.

Motivele gestului de sinucidere ales de generalul Vasile Milea nu sunt greu de gasit:

a fost mintit de Ceausescu in cazul Timisoara, descoperind mai tarziu, in noaptea de 17 decembrie sau in 18 decembrie, ca a executat ordine neconstitutionale si ilegale;

a fost in permanenta presat cu un adevarat interogatoriu din partea lui Nicolae si Elena Ceausescu daca "serveste cauza", Milea dovedindu-se fidel sau, cu o formula mai moderata, incapabil de tradarea lui Ceausescu;

a avut mustrari de constiinta dupa ce i s-a raportat situatia reala de la Timisoara (78 de morti si peste 200 de raniti), dar mai ales ca represiunea de acolo nu a reusit, multimea fiind in strada in ziua de 20 decembrie;

a sperat inca din ziua de 19 decembrie ca se va apela la o solutie politica, investindu-si increderea in capacitatea lui Dascalescu si Bobu de a rezolva problema de la Timisoara;

a constatat cu groaza cum escaladeaza situatia de la Bucuresti, mai ales cea de la Inter, si a incercat sa manevreze demonstrativ mai multe forte pentru a-l impresiona pe Ceausescu, in speranta ca nu va trebui sa ordone din nou deschiderea focului;

a ordonat distrugerea baricadei si dispersarea manifestatiei de la Inter, constatand si consecintele in morti si raniti ale ordinului sau (nu are importanta cine a tras, Milea fiind comandant unic si responsabil);

a fost din nou presat si, in dimineata de 22 decembrie, injuriat de Ceausescu, pentru a forta aducerea unor trupe noi, combatante, neadaptate situatiei de pe strazile Bucurestilor, unde militarii adoptasera o pozitie inactiva fata de multime;

a aflat ca miscarea populatiei - adica revolta populara - s-a declansat in mai multe localitati din tara si ca in unele locuri din Bucuresti oamenii s-au urcat pe tehnica, situatie peste puterile lui de rezolvare;

a avut in fata imaginea unui macel generalizat, la nivel de tara, pe care omeneste nu-l putea provoca;

nu a avut trasaturile de tarie si luciditate pentru a accepta oferta generalului Vlad pentru o lovitura de palat, asa cum va proceda in cateva minute generalul Stanculescu, fara nici o sugestie;

in plan strict personal, a primit cel putin doua lovituri dure: declararea sa ca tradator (CPEx-ul din 17 decembrie) si permanenta amenintare ca va fi demis sau executat; aducerea generalului Stanculescu pentru a-l inlocui, Milea stiind foarte bine ca Ceausescu avea obiceiul sa gaseasca vinovati dupa ce scapa dintr-un moment greu; in orice situatie, indiferent de rezultatul crizei, el ar fi fost sacrificat.

N.R. Jurnalul National a dezvaluit faptul ca generalul Vasile Milea a vorbit pe "firul rosu" in noaptea de 21/22 decembrie 1989 cu ministrul ungur al Apararii, Carpatyi, fara aprobarea lui Nicolae Ceausescu, acesta fiind motivul pentru care dictatorul l-a numit tradator in comunicatul privind "sinuciderea" sa. De asemenea, Jurnalul National a publicat marturia vaduvei ministrului, care a declarat ca Vasile Milea a murit cand era cu ea la telefon, iar o voce straina a intervenit pe fir incercand sa o linisteasca. In urma dezvaluirilor noastre, dosarul "sinuciderii" generalului a fost redeschis de Parchet.

Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO-2004.

Nu ratati!

In numerele viitoare, puteti citi o alta analiza a lui Alex Mihai Stoenescu despre evenimentele din decembrie 1989.