Scandalos: procesul celor cativa ucigasi de la Cluj treneaza de 15 ani. Ofiterii care au tras in demonstrantii clujeni pe 21 decembrie 1989 sunt cunoscuti, dar nimeni nu i-a suparat cu nimic. Si mortii se rasucesc in groapa.

Ordin fara echivoc: Trageti in plin!

"Tineti cu poporul ca sa nu rataciti"
Simion Barnutiu

La aproape 15 ani de Revolutie, drama celor care au pierdut pe cineva apropiat nu a scazut ca intensitate. Ea este completata de tertipurile prin care autorii masacrelor incearca sa eludeze justitia pentru a primi o pedeapsa cat mai blanda sau chiar a scapa cu fata curata. Si-au pierdut pe cei dragi la Timisoara, Bucuresti, Sibiu sau Cluj. In cazul Cluj, macar acum in al doisprezecelea ceas, Justitia ar trebui sa deschida ochii si sa-i pedepseasca cum se cuvine pe cei vinovati.

Un punct fierbinte al Revolutiei de la Cluj l-a constituit episodul Fabrica de Bere. Aici au murit noua oameni. "Vor fi trageri reale", si-a avertizat subordonatii col. Burtea, seful detasamentului militar, chiar inainte de a parasi unitatea. Printre ei mr. Cocan si lt.mj. Hetea. Primul a tras fara pic de remuscari. Cel de-al doilea a preferat sa se retraga din dispozitiv cu toate ca stia ce urma sa se intample in cazul in unui esec al Revolutiei.

Amplasarea dispozitivului

Ca si in alte zone din Cluj, scopul detasamentului amplasat pe Str. Motilor, in apropierea Fabricii de Bere, era acela de a nu permite manifestantilor care veneau dinspre cartierul muncitoresc Manastur accesul spre centru. Col. Burtea era comandantul UM 01215 Floresti si seful acestui detasament. Si-a deplasat trupele, doua plutoane, adica aproximativ 70 de soldati, chiar pe drumul ce coboara dinspre Manastur, pe langa Fabrica de Bere, blocand astfel orice cale de acces chiar si prin strazile laterale.

Dupa-amiaza decurge linistita, masinile, pietonii, troleibuzele circula normal. Nimic nu prevesteste dezastrul ce va sa fie. Incordarea insa se simte in aer. Ofiterii dau ordine in soapta. Unii stau de vorba cu soldati si se intreaba oare ce o sa se intample. Plutoanele stau pregatite. Armele nu sunt la spate, nici macar la umar. Mainile ingheata pe fierul rece. Incet, incet se intuneca tot mai bine. Lumina alba a becurilor de pe stalpii de iluminat devine tot mai intensa. Strada este luminata tot mai bine.

Un ofiter se uita la ceas. Ora 18:00. E liniste, parca prea liniste. Un murmur se aude dinspre Fabrica de Bere. La inceput nedeslusit, apoi din ce in ce mai clar. "Jos dictatura! Jos asasinii! Ceausescu, nu uita, a sosit si ziua ta!". Incet, incet incep sa apara si primele siluete. Sunt niste camioane pline cu oameni. Dinspre Manastur incep sa se iveasca demonstrantii care huiduie si striga impotriva dictaturii. Incordarea devine maxima. Trupele strang randurile. Demonstrantii sunt multi, din ce in ce mai multi. Coloana se intinde pe aproximativ 1 km.

La vederea multimii, locotentul major Hetea prefera sa se retraga. Alege o strada laterala unde nu-l poate vedea nimeni. Omul realizeaza ca nu mai e vorba doar de niste huligani, cum li se spusese. Stie care vor fi repercusiunile actului sau, in caz ca Revolutia nu va reusi. Strada pe care se retrage e linistita. Nici tipenie de om. Soldatii din grupa pe care o conduce au inteles. Noi nu vom trage in demonstranti chiar daca s-a dat ordin. Stau si discuta in liniste, multi se intreaba care va fi reactia colegilor ramasi fata in fata cu "dusmanul". Sunt, probabil, primii militari din Cluj care dau dovada de curaj si fraternizeaza cu manifestantii, refuzand sa ia parte la masacru.

Col. Burtea ramane surprins de decizia subordonatului sau si cum nu are timp sa-l traga de urechi decide ca mai important este ca bresa lasata de Hetea sa fie repede acoperita. Ordona constituirea altui dispozitiv alcatuit din militari din alte grupe si detasamentul astfel format il pune sub comanda mr. Cocan, aflat undeva in mijlocul intregului detasament, asteptand ordine. Situatia devine tot mai complicata. Daca ar fi ramas la locul lui, Hetea ar fi dat piept cu primele randuri de manifestanti. Acum, Cocan este in locul lui si abia asteapta infruntarea cu nelegiutii care vor sa darame guvernul. Autocamioanele, cu farurile aprinse, se apropie. In spatele lor, primii demonstranti, majoritatea muncitori la Combinatul de Utilaj Greu, incep sa apara. Soldatii iau pozitie de aparare, armeaza pistoalele mitraliera si asteapta ordinele superiorilor. Privesc amenintator spre multimea care se revarsa ca un puhoi, scandand.

Primele avertismente

Burtea se apropie de locul unde este Cocan, in fata multimii, pentru a fi sigur ca ordinele sale vor fi bine auzite. Acolo e nevoie de el. Aici, probabil, va fi marea confruntare. Cei doi ofiteri incep sa racneasca catre multime si someaza primii oameni sa se opreasca. Nu se aude nimic. Atunci Cocan, fara sa mai astepte vreun ordin, da ordin soldatilor sa traga catre farurile camioanelor. La orizontala. Isi trage pistoletul din toc si trage. Burtea il aproba tacit si isi lasa subordonatul sa actioneze. Nu intervine. Lumea se ascunde ingrozita. Multi nu stiu ce sa creada. Cum sa traga asa armata?

Fiecare fuge care incotro. Intre timp, dinspre centrul orasului, din directia opusa, apare o alta coloana de demonstranti. Soldatii care dau piept cu multimea trag focuri de avertisment in aer. Oamenii se retrag si, ocolind zona, ajung pe strazi laterale langa ceilalti. Acum sunt cu mult mai multi. N-au cum sa ne impuste pe toti, chiar daca ar vrea gandesc unii. Dupa aceste doua rafale, incepe linistea dinaintea furtunii. Militarii permit unor troleibuze sa circule dinspre centru spre Manastur. La o aruncatura de bat, aproape de Fabrica de bere, manifestantii cu randurile refacute se pregatesc sa se intoarca. Randurile se ingroasa din nou. Troleibuzele nu mai pot inainta prin marea de oameni. Ultimul este oprit si se incearca construirea unei baricade. Din nou liniste.

Nu parlamentam!

In acest timp, lt.mj. Hetea este convins ca totul s-a terminat, manifestantii s-au speriat de cele doua rafale si, de comun acord cu soldatii, trag focuri in aer, asa ca sa nu se zica dupa aceea ca nu s-au implicat. Apoi, se intorc in locul de unde plecasera. Aici, Burtea ii promite Curtea Martiala si ii ordona sa-si reia locul avut anterior in dispozitiv si retrage comanda lui Cocan. Intre timp, demonstrantii se apropie, la inceput timid, apoi din ce in ce mai entuziasmati. "Armata e cu noi!" se aude din miile de piepturi. Hetea incepe sa discute cu cei din fata. "E mai bine ca lucrurile sa se termine asa cum sunt acum. Mergeti la casele voastre!" Ca si cum n-ar fi fost de-ajuns ca parasise dispozitivul, Burtea, vadit iritat de atitudinea impaciuitoare a lui Hetea _i de faptul ca manifestantii doresc sa fraternizeze cu soldatii, striga din toti rarunchii: NU PARLAMENTAM!

Cocane! Cocane!

Multora nu le vine sa creada. Armata refuza sa fie de partea celor multi, de partea poporului. Din randurile din fata incep sa se auda tot mai tare huiduieli. Se ordona foc de avertizare in plan vertical, cu somatiile de rigoare. Unele gloante lovesc liniile de curent ale troleibuzelor. Ricoseaza chiar. Multimea incearca din nou sa se ascunda. Un barbat intre doua varste se ascunde chiar sub troleibuz. Atunci, Cocan iese din dispozitiv, se apleaca. Cauta ceva. Se opreste si incepe sa traga in cel care crezuse ca troleibuzul il va feri de furia gloantelor. Trage. Nu se mai opreste. Oamenii incep sa cada. Unii sunt raniti. Altii nu mai au sansa asta. Plumbii le curma firul vietii. Aproape toti au putin peste 20 de ani.

Zelul de care da dovada il ingrijoreaza chiar pe superior. Disperat, Burtea il prinde de mana, il strange puternic si ii zice: COCANE! COCANE! Nu are insa cu cine sta de vorba. Cocan continua sa traga. Hetea cere sa i se ia comanda. Maiorul Cocan devine iarasi sef. Se opreste. Nu mai trage. Sub troleibuz nu mai misca nimic. Nimeni nu stie nimic. O fi omul ala mort sau a scapat? se intreaba multi.

Intre timp, alte grupe de soldati trag inca focuri de avertizare. Sunt multi raniti, iar cei care au scapat teferi, ca prin urechile acului, incearca sa-si ajute camarazii. Nu li se permite. Se mai pierd vieti ce puteau fi salvate. Altii cauta sa duca mortii la spital. Deja murisera oameni. Armata primeste intariri. Vin scutierii de la MI care imprastie oamenii cu bastoane de cauciuc. Nu trag. A fost destul macel. Incet, incet, mortii sunt culesi din noroiul strazii, ranitii transportati la spital, lucrurile incep sa intre in normal. Este deja ora 24:00. Se da ordinul de revenire in cazarma. Ziua cea mai lunga a Revolutiei clujene se incheiase. La Fabrica de Bere, ca si in Piata Libertatii sau in Marasti, macelul luase sfarsit.

Mortii poruncesc: aflati adevarul!

Dup`-amiaza zilei de 21 decembrie a nsemnat pentru clujeni nceputul Revolu]iei. Pentru al]ii, [i sf~r[itul vie]ii. Trei ore de la c`derea primilor clujeni liberi n Pia]a Libert`]ii. Alt` zon` a ora[ului: Strada Mo]ilor, l~ng` Fabrica de Bere. Acelea[i represalii dure ale armatei. Al]i nou` oameni [i pierd via]a. Printre ei Corina Mi[an, o t~n`r` v~nz`toare la un magazin de juc`rii [i Gheorghe Bor[, l`c`tu[ la o mare uzin` din ora[. Nici unul dintre ei nu a avut nici cea mai mic` [ans`. Gheorghe a murit n strad`, mpu[cat n cap. Corina [i-a dat sf~r[itul la spital. Putea sc`pa, dar solda]ii n-au dat voie nim`nui s` se apropie, m`car de r`ni]i.

Nici Cocan si nici Burtea nu au recunoscut la proces ca ar fi tras. Mai mult, cu crasa nesimtire, Cocan a declarat ca nu a fost nevoie sa mai dea ordin suplimentar de a se deschide focul pentru ca acesta intra automat in cadrul activitatilor de somare pentru oprirea coloanelor (facsimil cu declaratia lui pag. 99). Nimic mai fals. Regulamentele militare si legislatia de atunci a Republicii Socialiste Romania interziceau participarea armatei ca forta represiva, cu exceptia cazurilor cand erau atacate obiective de importanta strategica. Or, aici nu era vorba de nici un punct strategic. Armata si-a desfasurat fortele cu vadita intentie de a opri orice incercare de rasturnare a regimului.

Incalcarea regulamentelor militare

La redeschiderea dosarelor, printr-o ordonanta din 22.09.1997, procurorul militar generalul Dan Voinea considera ca, in urma reexaminarii probelor, s-a constatat ca procurorii militari care au instrumentat dosarul revolutiei de la Cluj nu au staruit in suficienta masura pentru aflarea adevarului. In primul rand, nu au fost eliminate contradictiile din declaratiile martorilor, nu s-a stabilit in ce masura au fost incalcate ordinele si regulamentele militare.

"Faptele de arme" ale ofiterilor trebuiau analizate din acest punct de vedere, "intrucat organismul militar are si trebuie sa aiba raspunderea pentru aceste incalcari, cu intentie sau culpa". Aici mai trebuie precizat ca regulamentele militare nu prevad si nu justifica declansarea focului pentru provocari, pentru motive emotive sau din teama, ci numai in situatii strict delimitate, orice declansare a focului atragand raspunderea legala. In al doilea rand, somatiile trebuie sa fie clare, perceptibile, precum si daca s-a respectat succesiunea lor regulamentara: "STAI! STAI CA TRAG! FOC VERTICAL, FOC LA PICIOARE". Prin aceasta ordonanata, procurorul militar Dan Voinea a infirmat scoaterea de sub urmarirea penala a celor implicati in Revolutia de la Cluj si continuarea cercetarilor. In alta ordine de idei, Burtea cauta sa arunce mata in ograda lui Cocan, sustinand ca el doar a supravegheat totul, ca doar Cocan ar fi ordonat deschiderea focului.

Judecatorii au decis ca maiorul Cocan nu a tras

Aceste fapte sunt contrazise de marturiile aflate la dosar din care rezulta participarea activa a maiorului Cocan la reprimarea demonstantilor. Mai mult, la ultima infatisare, instanta de fond a considerat ca fapta lui Cocan de a fi tras precis impotriva vreunei persoane nu poate fi dovedita si ca in solutionare se va aplica principiul "in dubio pro reo" (de tradus in romaneste). Totusi, s-a avut in vedere ca datorita ordinelor date de Burtea si Cocan au murit oameni.

Convenabil, deoarece, pana la aceasta data, omorul din culpa a fost prescris, cei doi putand scapa basma curata, nu acelasi lucru s-ar intampla daca s-ar fi ramas la primele acuzatii: instigare la omor si omor deosebit de grav.

La Fabrica de bere au fost ranite 13 persoane si omorate 9. Gloantele nu au venit la intamplare, toate si-au nimerit cu precizie tintele. Dintre cei morti, trei au fost impuscati in cap, patru in torace, unul in abdomen, unul subclaviculara, nici unul cu o sansa reala de supravietuire. Cu toata insistenta celor care au ordonat foc si care au tras, chipurile foc de avertisment, e greu de crezut ca gloantele ratacite au "doborat" atatia oameni din ricoseu.

Cocan! Uite-l, nu e!

Traian Luca, fost ofiter de contrainformatii la UM 01457 Floresti, intr-o declaratie data la 25.01.1990, deci la mai putin de o luna de la tragicele evenimente, sustine ca l-a vazut pe mr. Cocan care tragea cu pistolul spre demonstranti. Pistolul cu care Cocan tragea, mai zice fostul ofiter de contrainformatii, era asezat cu manerul pe asfalt deci, conchide el, se tragea la picioare pe orizontala.

Ulterior, intr-o declaratie data in aprilie 2002, cu toate ca i s-a pus in vedere ca marturia mincinoasa se pedepseste, Luca declara: "Cat am fost acolo s-au tras focuri de arma din dispozitivul deja instalat pe Str. Motilor, la mai putin de 50 m de Fabrica de Bere, dar nu am putut sa identific persoanele care au tras". Asadar, in 12 ani, Luca a uitat ca l-a vazut pe Cocan cum tragea.

"Am stat cu mana la sold si am tras"

Un alt document care vine in ajutorul clarificarii faptului ca maiorul Cocan a tras cu nerusinare si fara frica de Dumnezeu in demonstranti este si o nota explicativa pe care cpt. Georgeta Peter din UM 01215 Floresti a dat-o in fata procurorului militar la 10.01.1990. "Maiorul Cocan a declarat, dintr-o pozitie de mare viteaz, cu mana in sold, cum a tras personal impotriva unora."

AU SCAPAT CU TOTII

"In vremea aia ascultam si noi Europa Libera si auzisem ce se intampla la Timisoara. In 21 decembrie au inceput miscarile in Cluj, la Combinatul de Utilaj Greu, unde lucrau in jur de 10.000-12.000 de oameni. N-am fost acolo, dar stiu ca au inceput sa se deplaseze spre centrul orasului. Acum ma uit la toti nenorocitii aia care au tras: Iacob e trecut in rezerva, e liber criminalul. Prim-secretarul e ca un inger, saracu’. La fel, si Topliceanu. Nenorocitii. Cocan, acu’ face poezii, e mare poet, a fost bagat la omor din culpa. A scapat sau, cel putin, asa crede el. Au fost avansati in functie la exceptional. Asta e justitie, nu e. Au tras ca niste nemernici. Altii cum au refuzat sa traga. Am fost la 58 dintre cele 62 de sedinte ale acestui proces. La inceput, judecatorul Aron s-a purtat de parca intr-adevar voia sa afle adevarul. Dar cand a dat sentinta, a intors-o ca la Ploiesti. Omor din culpa e cand te joci cu arma si tragi fara sa vrei, nu cand impusti in gat, in cap. Unui civil i s-ar fi dat ani grei de puscarie, iar astia vor sa scape. Sunt profund dezamagit. Noi, dar mai ales cei care au murit si-au facut datoria. Acum e randul justitiei. Avem speranta acum cu recursul asta. Poate completul de noua judecatori are mai multa minte si nu pleaca urechea la minciunile si tertipurile astora".

Aurel Coltor, vicepresedintele Asociatiei pentru Adevarul Revolutiei Cluj, ranit si in evenimentele de la Cluj

Corina Misan a fost impuscata de soldati langa sora ei

Doina Misan a fost ranita langa Fabrica de Bere. Se departase putin de sora ei. Corina n-a avut sansa sa scape. A fost impuscata in piept.

"In 21 seara, sora mea era la serviciu, lucra la ARTA JUCARIILOR. Pe la 5 seara a venit la mine acasa, ea locuia cu parintii si mi-a zis ca, venind spre casa, a auzit ca in centru se trage si m-a indemnat sa mergem impreuna sa vedem despre ce este vorba. La inceput am refuzat-o, n-a mai insistat. Am baut o cafea, am stat la povesti. Pe la 10 am auzit galagie, am iesit in strada si am vazut o coloana de oameni care se indrepta spre Manastur. Sora mea m-a rugat din nou sa mergem. De data asta n-am mai refuzat-o si ne-am alaturat coloanei care se indrepta spre Fabrica de Bere. In fata mergea o masina mare plina cu manifestanti. Am ramas surprinsa ca erau multi copii. Foarte multi copii. Am coborat spre Fabrica de Bere si am vazut soldati imbracati in uniforme kaki. Ne asteptau. Parca stiau ca o sa trecem pe acolo. Strigam ca toata lumea "Jos Guvernul! Jos Ceausescu!". Noi eram cam in al 30-40-lea rand. Cand am ajuns in fata incepuse sa se traga. Nu s-a tras nici un foc de avertisment si m-am gandit ca nu aveau cum sa fie gloante adevarate, doar nu erau nebuni sa traga asa in noi. Dupa ce s-a tras, lumea s-a aruncat pe jos, speriata. Asa am facut si eu. Cand m-am ridicat, am inceput sa o caut pe Corina, pentru ca se cam indepartase de mine. Am gasit-o langa zid, rezemata pe partea stanga. N-am stiut ce e cu ea, dar am vazut ca respira greu. Am rugat cateva persoane sa ma ajute s-o duc la spital, dar una dintre ele mi-a zis ca nu se poate trece de cordonul de militari. Atunci, trei baieti si o fata m-au ajutat sa intram intr-o curte. Poarta era deschisa. Domnul care locuia acolo, un batran, mi-a zis ca ar trebui sa o ducem la spital neaparat pentru ca are rani foarte grave.

Atunci am vazut ca fusese impuscata in piept. Mi-a dat o scara si o patura. Am iesit, continua sa se traga, m-am indreptat spre Manastur, poate gaseam pe drum o salvare. Ea tot imi zicea ca o sa moara. Cand am ajuns in Manastur, fata care m-a ajutat a zis ca stie o asistenta si poate ne ajuta ea. Am intrat intr-un bloc, la parter unde locuia asistenta. Si asistenta m-a sfatuit s-o ducem urgent la spital. Am incercat sa gasesc o masina, dar n-am avut noroc. Atunci am inceput sa sun la oameni la usi. Am urcat pana la ultimul etaj. Probabil ca erau speriati, nimeni nu mi-a deschis. Cand am coborat la parter am aflat ca un domn o dusese pe Corina la spital, dar cei care mi-au spus asta nu stiau unde anume. Intr-un final, am ajuns la spital la Recuperare, dar acolo mi s-a spus ca acolo nu se aduc raniti si sa incerc la chirurgie, poate e acolo. M-am intalnit cu cei trei baieti care ma ajutasera si care venisera cu ea la spital si ei mi-au zis cum au reusit s-o aduca, dar din pacate a murit. Avea 21 de ani."

Cum a murit Gheorghe Bors

Felicia Bors, sotia lui Gheorghe Bors, impuscat in cap la Fabrica de Bere "In 21 decembrie, Ghita venise de la testul psiho pentru scoala de soferi. Cand a ajuns acasa, au venit doi vecini pe la noi. Le-a povestit ce a vazut in centru: un baiat incepuse sa strige impotriva regimului, armata era acolo. L-a chemat pe unul dintre ei, Ion, sa mearga in centru, dar eu le-am spus ca oricum nu o sa reusiti nimic. Au trecut doua ore, timp in care incepuse sa devina din ce in ce mai agitat. Mi-a zis ca trebuie sa ia o pereche de blugi de undeva din Manastur.

Stiam ca ma minte, dar nu l-am putut opri. S-a intalnit cu coloana de demonstranti la BIG, un magazin alimentar, un prieten mi-a spus ulterior ca avea un cearsaf alb. Il flutura in loc de steag. A trecut pe o strada unde avea un prieten, l-a vazut la geam si a strigat: "Bai, ce faceti, e Revolutie, haideti si voi!". Prietenul impreuna cu un amic i-au zis: "Stai ca venim si noi!".

Au murit toti. Stiu ca acea coloana formata a coborat spre centru pe langa Fabrica de Bere si ca el era printre cei din fata. Atunci cand au ajuns langa fabrica, s-a tras in ei. El tot mergea intre cele doua coloane care incepusera sa se uneasca. Dupa ce s-a tras prima oara nu mai aparuse intre cele doua coloane. Prietenii cu care era nu-l mai vazusera de atunci.

Am vazut ca intarzie. M-am dus sa-l caut la prietenul la care spusese ca se duce. Aici erau mai multi amici de-ai lui care fusesera si ei la manifestatie. Era deja noaptea tarziu. Unul Alex mi-a zis ce s-a intamplat pana in momentul in care a inceput sa se traga, iar Gelu, un alt prieten: "Daca n-o mai venit acasa, inseamna ca-i mort". Nu stiam ce sa cred, asa ca am plecat spre casa. Lasasem copilul in grija unei vecine. M-am dus la ea sa-mi iau copilul si atunci am auzit ca cineva batea la usa apartamentului nostru. Am sperat ca e el, nu-l gasisem nicaieri si poate venise spre casa pe alt drum. Dar nu era. Erau doi indivizi care mi-au zis ca este la morga, ca l-au gasit pe Strada Motilor sub o poarta. M-am dus. Era deja spre dimineata. Mi-au zis sa ma intorc acasa, sa aduc si ceva haine.

Cand m-am intors, l-am vazut. Era dezbracat. Tocmai il spalasera. Alti morti erau pe jos, erau plini de sange si noroi, unii cu mainile inclestate. Am stat ceva timp, apoi am plecat spre casa. Era amiaza. Pe drum am vazut oameni fericiti. Picase Ceausescu. Reactia fireasca era sa ma bucur, dar nu puteam nici macar sa zambesc. Eram intr-o stare de soc. Auzisem ca oamenii fusesera impiedicati sa ajute ranitii, sa ia mortii de acolo. Pe sotul meu l-au dus pana la urma in casa unei preotese care i-a pus o oglinda la nas. Nu mai respira. Era julit pe frunte si la genunchi, poate de la cazatura. Poate nu. Hainele erau pline de noroi si sange. Acum cei care au tras vor sa scape. Pana acum au cam reusit.

Nici pana in ziua de azi nu s-a facut dreptate. In loc sa-si ceara scuze public, criminalii continua cu nesimtirea si ne fac sotii betivi si derbedei. In semn de protest am depus prefectului de Cluj, Vasile Soporan, certificatele si medaliile de revolutionar ale sotului meu. Nici pana in ziua de azi nu m-a intrebat de ce."

VICTIME

Gheorghe Bors, 28 de ani - impuscat in cap

Adrian Nasc, 32 de ani - impuscat in clavicula

Adrian Smical, 28 de ani - impuscat in ochiul drept

Csaba Ballai, 18 ani - impuscat in clavicula

Ioan Chira, 36 de ani - impuscat in abdomen

Alexandru Pop, 40 de ani - impuscat in piept

Corina Misan, 21 de ani - impuscata in inima

Ioan Valeanu, 37 de ani - impuscat in cap

Stefan Szabo, 40 de ani - impuscat in piept

PROCES

Pe 7 iunie, la Inalta Curte de Casatie si Justitie este stabilit primul termen al recursului inaintat de Asociatia pentru aflarea Adevarului Revolutiei Cluj. Mai mult ca sigur, recursul va incepe cu o amanare pentru un nou termen. Pentru a cata oara? Satui de toate astea, insa plini de speranta, urmasii celor ucisi in Cluj si cei raniti asteapta ca macar acum, in ceasul din urma, sa se faca dreptate. Pentru unii, cum este cazul lui Constantin Ples, este prea tarziu. A murit acum doua saptamani cu indoiala in suflet. Se va face sau nu, pana la urma, dreptate. Completul de judecata va fi alcatuit de aceasta data dintr-un numar de noua judecatori. Nu va fi usor sa dea o sentinta. Au trecut totusi 15 ani.