CRACIUN FERICIT!
O poveste
speciala pentru Mos Craciun. O poveste pe care Mioara-Caprioara a scris-o ca sa-l imbuneze pe Mos in noaptea de Ajun ca sa-i aduca mamei Rita-Iepurita si iepurasilor ei necajiti un Craciun fericit.
AURELIA PANAIT - Prahova
 |
Icoana pe sticla din Colectia Muzeului Taranului Roman |
Toata padurea e alba-dalba. Pe zapada moale, urmele de labute se duc si vin dinspre bradul cel mai inalt. Mai sunt cateva zile pana la Craciun si animalele padurii au im-podobit azi bradul cel mare.
CE BRAD FRUMOS!Veveritele au facut ghirlande din nuci si alune poleite, iar aricii au facut siraguri din macese si gherghine rosii, pe care tot veveritele cele neastamparate le-au urcat sus, sus, pana in varful bradului. Si ursii s-au trezit din hibernare pentru a cinsti cum se cuvine marea Sarbatoare. Au facut multe lumanarele pe care le vor aprinde prin toata padurea in cea mai frumoasa noapte din an.
E MARE BUCURIE SI ZARVA PRIN PADURE! Doar in casuta iepurasilor nimeni nu e vesel. Mama Rita-Iepurita are trei pui. Doar cel mare, Onica-Iepurica, este sanatos. Cel mijlociu, Adita-Iepurita, s-a nascut cu un piciorus stramb si abia poate sa paseasca. Praslea, Auras-Iepuras, este foarte bolanav. El nici macar nu se poate ridica din patut!
Mama ii da lui morcovelul cel mai dulce si miezul cel mai bun al verzei, dar nici dragostea si nici priceperea ciocanitoarei, doctorita padurii, nu-l pot vindeca. Ce durere pe biata mama! Si acesta nu este singurul lor necaz:
Din cand in cand, vine la ei vecina vulpe si fura tot ce mama a strans cu multa truda. Ba-i mai sperie si pe iepurasi si-i trage cu rautate de urechi. Acum nici mancare nu mai au!
In toata padurea miroase a cozonac si a sarmalute, numai Rita-Iepurita plange caci in
casa ei Craciunul va fi o zi ca oricare alta. Onica-Iepurica ii sterge lacrimile si-i spune:
Nu mai fi trista, mamico, ii voi scrie o scrisoare lui Mos Craciun ca sa afle cat de greu o ducem. Mosul este bun si cu siguranta o sa ne ajute.
DORINTA. Onica-Iepurica lua tocul ros la un capat si cu mare nadejde ii scrie mosului:
"Mos Craciun. Tu aduci atatea bucurii si daruri peste tot. Poate nu vei uita sa treci anul acesta si pe la noi. Nu ti-am pregatit prajiturele, insa iti vom da un ceai fierbinte, ca sa nu racesti.
Mama si-ar dori o alta casuta in care sa nu ne mai gaseasca niciodata vulpea cea rea. Stiu ca nu poti sa-i indeplinesti dorinta, caci nu incape o casuta in traista ta, dar poti sa-i aduci ceva de mancare, ca sa ne pregateasca masa de Craciun.
Pentru Adita-Iepurita as vrea sa aduci un carucior cu care sa merga la scoala si sa se plimbe prin padure. Mama tare mult osteneste cand il duce in brate! O data, mama a fost bolnava, dar nu a vrut ca Iepurita sa ramana in urma cu lectiile. Chiar daca avea febra mare, s-a ridicat din pat si l-a dus in brate pana la scoala. Invatatoarea Mioara-Caprioara, a vazut cat este de slabita si s-a oferit sa-l duca ea inapoi acasa pe dragutul de Iepurita.
Lui Praslea, Mosule bun, adu-i doctorii cu care sa se faca mai curand sanatos.
Eu mi-as dori o jucarie, dar imi sunt mai de folos niste carti si caiete pentru scoala si un toc, caci acesta cu care scriu este ros la un capat.
Iti promit ca voi invata bine, o voi ajuta mereu pe mama si ma voi ruga in fiecare seara si pentru tine, Mosule!
Cu drag, Onica-Iepurica"
N-o sa-i ceara bani mamei ca sa puna timbru pentru scrisoare. O sa o puna la geam, ca stie ca pe acolo trece din cand in cand Mos Craciun si priveste in casa sa vada daca cei mici sunt cuminti si ascultatori. Ce bucuros este, acum nu mai ramane decat ca Mos Craciun sa citeasca scrisoarea. N-o sa-i lase el la greu.
A doua zi, a venit in vizita Mioara-Caprioara. Le-a daruit iepurasilor caciulite, fulare pufoase si un cos cu multe bunatati, sa se bucure si ei ca vine Craciunul. Cand a plecat, a vazut la geam scrisoarea lui Onica.
Cum sa-i ajut? Mos Craciun nu a mai trecut zilele acestea prin padure si nu a citit scrisoarea.
DAâ AM GASIT SOLUTIA. Am citit in Jurnalul Padurii despre un concurs de povesti de Craciun. Cea mai frumoasa poveste va fi premiata chiar de Mos Craciun. Poate iepurasii vor avea noroc. Mioara-Caprioara a mers acasa si a incercat sa scrie cea mai frumoasa poveste dintre cate s-a scris vreodata si a pus alaturi si scrisoarea lui Onica. A asteptat apoi cu multa nerabdare sa apara Jurnalul de Craciun. Multumesc, Mos Craciune! Cat de mult se vor bucura iepurasii! De Craciun si pentru ei zorile sunt dalbe!
CRACIUN FERICIT!
O, ce seara minunata
Este seara de Craciun!
Pe cer steaua se arata
Si omul este mai bun.
Ne-adunam cu totii acasa
Si petrecem pana-n zori
Bunica pune pe masa:
Sarmalute, carnacioriâ¦
Aurelia Panait
Scrisoare cu un bradut trist
"Draga Mos Craciun,
 |
SARBATOARE. Alexandru Cristian Brebu ne-a spus istoria unui bradut care nu avea podoabe in noaptea de Ajun |
Ma numesc Brebu Alexandru Cristian, am 8 ani si sunt elev in clasa a II-a F La Scoala Nr. 27 "Principesa Ileana" din Bucuresti, Sector 2.
Sunt un copil caruia ii place sa afle cat mai multe, imi place sa citesc, imi plac animalele foarte mult.
Imi doresc sa invat si sa devin medic, in felul acesta tati care s-a dus in septembrie la Dumnezeu va fi mandru de mine.
Mosule, draga, te rog sa vii si la mine, chiar daca tati nu mai este si am ramas doar cu mami.
Iti trimit si eu povestea mea si sper sa iti placa.
Bradut de Craciun
A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Demult, tare demult, Mos Craciun venea cu sania incarcata de daruri pentru toti copiii cuminti. Pe drum trecea printr-o padure de brazi, deodata a vazut un brad care era tare trist. Mos Craciun s-a apropiat de el si
l-a intrebat: Bradulet dragut, de ce esti trist?
Iar Bradutul a ridicat privirea si a raspuns: Pentru ca toti fratii si prietenii mei au plecat in casele copiilor pentru a le face Sarbatorile fericite. Numai pe mine nu m-a ales nimeni. Si atunci, Mos Craciun i-a propus Bradutului ceva: Draga Bradutule, nu vrei sa te duc eu la o familie unde vei fi primit cu caldura? As fi cel mai fericit sa pot sa luminez aceste Sarbatori! Atunci, Mos Cra-ciun l-a urcat pe Bradut in sanie si s-au oprit la casa unui copil necajit. Dimineata, cand copilul s-a trezit a vazut cat de frumos era bradutul impodobit si cat de plin era de daruri. S-a dus la fereastra si a vazut sus pe cer sania fermecata a Mosului, trasa de renii lui minunati, ducandu-se catre alti copii.
Isi multumesc din suflet, Mos Craciun, este cea mai fericita zi din viata mea!
Si asa, Mos Craciun a facut din nou un copil fericit si in acelasi timp si pe Bradut." (Brebu Alexandru, 8 ani, Bucuresti)
Istoriile amestecate ale Alinutei
 |
Icoana pe sticla din Colectia Muzeului Taranului Roman |
Odata, demult, bunica Scufitei Rosii statea in casuta de la marginea padurii. Nepotica tocmai o vizitase si acum pleca acasa. Iesind afara, Scufita a vazut ca venise iarna, iar din cer cadeau fulgi care aratau ca niste stelute. Scufita se infasura cu fularul, iar acum semana foarte bine cu Fetita cu chibrituri. Pe lacul inghetat patinau voiosi cei trei purcelusi. Cand o zarira pe fetita, o salutara intr-un glas:
- Buna, frumoasa seara, nu-i asa?!
- Buna seara! le raspunde Scufita.
Deodata aparu pe gheata insusi Pinocchio. Avea nasul rosu, dar nu cred ca din cauza frigului, ci pentru ca asa il vopsise Geppeto.
- Daca aveti putin timp am sa va spun cum a fost in burta balenei.
- Spune, il incuraja un purcelus
- Pe cand pluteam pe mare am fost inghitit de o balena. In burta ei era intuneric bezna si mi-a fost tare frica. Doar stiti ca pe intuneric umbla soarecii. Ma temeam sa nu ma roada, pentru ca sunt de lemnâ¦
- Ce spui, cumetre, soareci in balena?! O sa iti creasca nasul!
- Nu te apropia, Fetita cu chibrituri! Doar nu vrei sa imi dai foc!
- Fii linistit, eu sunt Scufita Rosie!
- Nu te cred! Nu te cred! striga disperat Pinocchio.
- Te ajutam noi! sarira cei trei purcelusi gata s-o darame pe Scufita.
- Stati! Ma calcati in picioare! se auzi vocea pitigaiata al lui Neghinita
- Daâ tu cine mai esti? Unde esti, ca nu te vad? il intreba Pinocchio.
- Eu sunt Neghinita, ii raspunde vocea si indata se arata in lumina prichindelul. Dar tu cine esti, mai cap de lemn?
- Ia asculta, piciule, ce esti! Eu sunt Pinocchio, o papusa de lemn vie! Ce, nu ai auzit pana acum de mine?
- Nu, zise Neghinita. Ce interesant!
Tocmai atunci trecu pe acolo Lupul, abia mergand. Curajosi, cei trei purcelusi il intreaba:
- De unde vii, cumetre? Pari cam bolnavâ¦
- De la spital, raspunde lupul.
- Ce-ai cautat acolo? il intreaba Pinocchio
- Am fost operat de pietre de stomac. Doctorii mi-au scos pietrele cu care ma umplusera Scufita Rosie si bunicuta ei. Vai, acum stiu ca nu e bine sa mananci pe oricineâ¦
Atunci Alina se trezi nauca din visul ei. Era aproape Ajunul Craciunului si ea inca nu-i scrisese Mosului pentru ca nu stiuse ce sa-i ceara. Acum stia.
In scrisoarea ei il ruga
sa-i aduca o carte de povesti in care personajul sa stea fiecare in povestea sa. Ii dadu scrisoarea mamei sale, rugand-o sa o trimita urgent la Mos Craciun, iar daca era prea tarziu, sa-i trimita un SMS. Alina pleca fericita la colindat cu colegele si colegii ei, iar pe drum le povesti visul ei bizar. (Gabriel Tudor Sevan, Cluj)
Cele mai frumoase
Bradutul lui Alexandru Cristian Brebu a fost trist ca nu l-a impodobit nimeni. Si micul Alexandru, un baietel in clasa a doua din Bucuresti, a fost trist cand taticul lui a murit, in septembrie. A inteles singuratatea bradutului si ne-a spus povestea lui. Aici, intr-un colt de Jurnal de Craciun. Onica-Iepurica, fiul cel mare al mamei Rita-Iepurita, este sanatos. Cel mijlociu, Adita-Iepurita, s-a nascut cu un piciorus stramb si abia poate sa paseasca. Praslea, Auras-Iepuras, este foarte bolnav. Si Mioara-Caprioara a gasit o scrisoare a lui Onica-Iepurica, a trimis-o pentru Jurnalul de Craciun cu numele Aureliei Panait, din Comuna Valcanesti, judetul Prahova, pe plic. Tudor Gabriel Sevan e in clasa a treia la o scoala din Turda si are o prietena care a amestecat povestile. Despre ea si dorinta ei de Craciun, o carte cu toate povestile la locul lor, a scris Tudor. Ei sunt castigatorii nostri.
Ei au castigat!
Au fost sute. Despre copii saraci si buni la suflet, despre fetite singure. Povesti lungi de o viata, amintiri ale unor vremuri trecute. Unii au parul nins de amintiri si se gandesc cu nostalgie la cel mai fericit Craciun pe care l-au trait, altii, care abia invata literele, se zbenguie pe cate o foaie de scolar. Toti ne-au scris despre speranta ca magia Craciunului ii uneste pe oameni si ii invata sa iubeasca. Le multumim tuturor ca ne-au impartasit crampeie din sufletele si imaginatia lor. Dragi ne-au fost multe povesti. Am ales trei: Aurelia Panait, Gabriel Tudor Sevan si Alexandru Cristian Brebu. Castigatorii vor primi ca premiu albumul "Cantecele noastre toate" si cate un premiu surpriza. Noi nu stim nimic, nu ne intrebati. Cei doi din provincie vor primi premiile prin posta. Pe micutul Alexandru Cristian Brebu il invitam la redactie impreuna cu mamica lui, sa-i cunoastem si sa le uram Craciun fericit!
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
