Muzeul Marţipanului / Atunci când arta se revarsă în dulciuri

Cum poţi face un copil fericit? De fapt, cum poţi face fericiţi atât copiii, cât şi oa­menii mari? Cu poveşti şi dulciuri! Dar dacă acestea ar fi toate într-un singur loc? Ar rezulta un muzeu… dulce, şi anume cel al marţipanului. Figurine, flori, fruc­te şi o regină din zahăr, un tort din marţipan de 250 de kilograme, iată "ingredientele" expoziţiei internaţionale de cofetărie de la Budapesta.

Cum poţi face un copil fericit? Cu poveşti şi cu dulciuri. Dar dacă acestea ar fi (trans)puse într-un singur loc? Ar rezulta cel mai dulce muzeu – cel al marţipanului. Pe care îl găsiţi la Budapesta, într-o zonă încărcată de istorie.

"Prestigioasa Cofetărie Ruszwurm şi celebra Szabó Marcipán au deschis împreună în Cetatea Buda, în vecinătatea Bisericii Mátyás şi Bastionul Pescarilor, în sălile hotelului Hilton Budapesta expoziţia inter­na­ţi­o­na­lă de cofetărie. Între nu­me­roa­sele atracţii veţi putea admira statuia împărătesei Sissy, în mărime na­turală, Biserica Mátyás, Bastionul Pescarilor, dantelă de Kalocsa, mobilă goblen, respectiv pădurea de cactuşi unicat în lume. Totodată puteţi admira scene din poveştile copilăriei şi multe alte opere din marţipan realizate cu ştiinţă, care încălzesc inima şi încântă privirea." Aşa scrie pe fluturaşul care ne-a fost înmânat la intrare, alături de o mostră numai bună de gustat. Gazdele ne-au invitat apoi în sălile care găzduiesc exponatele. Vitrinele de sticlă protejează lucrările atât de variaţiile de temperatură, cât şi de tentaţiile vizitatorilor de a muşca din ele. Mai ales că maeştrii cofetari au lucrat la unele dintre opere chiar şi patru-cinci luni.

TORTUL URIAŞ. Intrarea în ex­poziţie se face prin cofetărie, un­de pot fi achiziţionate bomboane şi prăjituri diverse. Specialitatea ca­sei, evident, este constituită de produsele realizate pe bază de mar­ţipan, de la figurine şi ouă pâ­nă la flori şi fructe în miniatură. În di­verse culori şi arome, toate îţi fac cu ochiul. Vizibil de afară, în vitrină tronează un tort imens. Imaginaţi-vă un colos de un alb imaculat, care vă depăşeşte în înăl­ţi­me. Pe interior am găsit afişată şi reţeta: tortul de nuntă gi­gant a fost realizat din 1.400 de ouă, 84 de litri de frişcă, 34 de kilograme de zahăr, plus alte 54 de ki­lograme pentru ornamente, 40 de kilograme de făină, 28 de kilograme de ciocolată, 15 kilograme de masă decorativă, totul îm­po­do­bit cu 250 de trandafiri de mar­ţi­pan. În total, 250 de kilograme, realizat în 350 de ore. Un preparat demn de nunta unei feţe îm­pă­ră­teşti!

O PRINŢESĂ DE ZAHÂR. Atât de mult au îndrăgit-o ungurii pe regina Elisabeta încât i-au ridicat statuie. De marţipan! Soţia împăratului austriac Franz Joseph are 55 de kilograme în variantă dulce şi este reprezentată în mă­ri­me naturală. Alintată de supuşi "Prinţesa Sissi", ea le-a dat de lu­cru cofetarilor care au modelat-o timp de 150 de ore. Chiar în faţa ei se află clădirea Parlamentului. Monumentul arhitectonic cel mai cunoscut din Budapesta a încăput şi el pe mâinile specialiştilor, care timp de patru luni au pus "că­ră­mi­dă peste cărămidă". Construcţia cân­tăreşte nu mai puţin de 80 de kilograme. Podul cu Lanţuri a fost redat cu tot cu Dunărea de de­de­subt. Pe valurile dulci a fost pus un vaporaş. Nu puteau fi omise cele două obiective turistice din ve­ci­nă­ta­te: Bastionul Pescarilor şi Biseri­ca Matyas. Primul, cu o greutate de 45 de kilograme, redă perfect toate detaliile originalului. Cine nu crede se poate convinge chiar la ieşire, privind monumentul aflat vizavi de intrarea în muzeu.

O LUME CU GUST. Apartenenţa Ungariei la Uniunea Europeană este celebrată într-o creaţie aparte, unde toate ţările membre au acelaşi gust, numai culoarea diferă. Pe artiştii cofetari i-au inspi­rat, de asemenea, clădiri din întreaga lume. Catedrala Sfântul Vasile din Piaţa Roşie, cu renumi­tele sale turnuri, are un corespondent în galerie. Macheta de mar­ţi­pan a bisericii din Moscova cân­tă­reş­te 80 de kilograme. Atâtea amă­nunte şi nuanţe au fost realizate în cinci luni de muncă migă­loasă. În vecinătate a fost plasată o pagodă cu trei etaje, cu aceeaşi greutate, dar mai uşor de sculptat: "doar" trei luni şi jumătate. Gramofonul de marţipan nu cântă, dar îţi face poftă, ca şi pernele din acelaşi material din vitrina învecinată. Cine vede fotografiată camera mobilată (masa, scaunele şi covoa­rele) ar putea jura că vede poza unei încăperi adevărate, numai că "lemnul" folosit are gust de mig­da­le. La fel şi cactuşii din grădină te-ar putea induce în eroare, fiind în mărime naturală şi respectând până la ultimul detaliu proporţiile şi culorile plantelor reale. Peste toate tronează o lecţie de istorie: tablouri ale personalităţilor marcante, în rame rotunde, sunt, de asemenea, expuse în muzeu.

BASMELE COPILĂRIEI. De la personajele imaginate de Fraţii Grimm până la poveştile secolului al XXI-lea, toate ne-au îndulcit pri­vi­rile. Albă-ca-Zăpada cântă­reş­te 120 de kilograme, dar cu tot cu pi­tici! Cei 101 dalmaţieni nu sunt cu toţii acasă, ci doar Pongo, Perdita şi cei 15 pui ai lor. În schimb, de după colţ îi pândeşte Cruella De Vil. Mica Sirenă şi lumea sa subacvatică, cu peşti, caracatiţe şi stele de mare, îţi lasă gura apă. Pe cei trei purceluşi mai că-ţi vine să-i mă­nânci, ba chiar şi pe lup, care s-a urcat pe casă. Dacă liliputanii nu ne-ar ajunge nici pe-o măsea, cu Gulliver chiar ne-am sătura. Cine nu şi-ar dori să devoreze o bucată uriaşă de marţipan? Muzeul s-a "updatat" cu producţiile cinema­to­grafice recente, de la simpaticii ştrumfi până la Shrek şi Harry Potter. Pe macheta ucenicului vră­ji­tor de secol XXI, cei trei prieteni – Harry, Ron şi Hermione – sunt însoţiţi de profesorul Dumbledore, Hagrid şi Draco Reacredinţă, iar bufniţele au umplut covorul cu scrisori cu aromă de migdale.

POVESTEA MARŢIPANULUI. Strămoşul marţipanului s-a născut în bucătăriile persane din antichitate, fiind amintit chiar şi în "1001 de nopţi", celebrele poveşti pomenind de un preparat pe bază de pastă de migdale, consumat în perioada Ramadanului. Produsul a ajuns în Europa adus de musulmani – turcii l-au introdus în Italia şi Ungaria, iar maurii l-au prezentat la curtea regilor spanioli. Pri­mul marţipan apropiat de reţeta de astăzi a fost creat, se pare, în Spa­nia, la Toledo, dar oraşele germane Lübeck şi Königsberg au fost cele care l-au ridicat la rang de artă. Şi numele are o istorie controversată: pe de o parte, cuvinte ca italienescul marzapane, iar pe de alta, to­po­ni­mul Martaban, desemnând un oraş birmanez. Arăbescul mauth­aban, însemnând "rege şezând", este un alt cuvânt care poate sta la baza termenului marţipan, mai ales că produsul avea reprodusă pe ambalaj o monedă arabă înfă­ţi­şând un rege pe tron. Conform legilor UE, concentraţia de ulei de migdale minimă este de 14%, însă reglementările din Suedia şi Finlanda impun ca migdalele să depăşească 50% din masa produsului, fapt ce sporeşte calitatea desertului. Şi, totuşi, concentraţia migdalelor în marţipanul de Lübeck ajunge până la 66%, reţetă care le-a adus faima cofetarilor din acest oraş german. O tablă de şah din marţipan s-a aflat printre dulciurile servite la petrecerea de nuntă a lui Matei Corvin cu Bea­trice. În cartea de bucate a Annei Bornemissza (soţia principelui transilvan Mihaly Apafi I) se află prima reţetă ungurească de "marcapant", "marcepan" sau "marcephant". Tot în Ardeal şi-a făcut ucenicia în anii ’40 şi Karoly Szabo, fondatorul Muzeului Marţipanului din Budapesta, dar şi al celor din Pecs şi Szentendre.