Naistul din Ploiesti, zeul Pan la Paris

Fanica Luca (1894-1968) a plecat din orasul petrolistilor, unde exista o veche traditie lautareasca. Ajuns profesor la Liceul de Muzica din Bucuresti, Fanica Luca "a nasit" generatii de naisti. Apoi, cu "M-am nascut intr-un bordei" sau "Tudorito, nene!" a cucerit Occidentul.

Fanica Luca a fost chemat la catedra, in Bucuresti, mai mult pentru "firma", decat pentru pregatirea didactica. A fost stingherit la inceput fata de elevii sai, pentru ca nu stia notele. Dar nu s-a lasat, a invatat sa citeasca notele pe la 60 de ani. In clasa era dur cu discipolii si ii carpea ca la armata, dar in casa din Intrarea Verde, unde ii invita la masa in fiecare saptamana, le era ca un parinte.

Catanie, catanie

Inainte de primul razboi mondial a cantat timp de 2 ani la Restaurantul "Leul si carnatul", apoi la restaurantul de mare voga bucuresteana "Suzana". Apoi a fost incorporat in Regimentul 40 Calugareni din Bazargic. Timp de 9 luni a stat prizonier intr-un lagar german din Iugoslavia. In 1919, naistul, deja cunoscut in Bucuresti, a fost recrutat si trimis la o unitate din Basarabia, unde a ramas pana la incheierea pacii. Fanica Luca a stiut sa fie si un virtuoz al armei, caci, dupa razboi, i s-a umplut pieptul de decoratii.

"Tine-te lume, ca vin sa-ti cant"

In plin triumf bucurestean, Fanica Luca pleaca, la 1930, in turnee internationale. Cantarile de la Teatrul Palladium din Londra si Teatrul Chatellets, la Paris, i-au adus valuri de fani. La Chattellets a cantat si opereta in rolul zeului Pan si a primit Ordinul Academiei Franceze. In 1939 l-a aplaudat si New York-ul. In America i-a intalnit pe Grigoras Dinicu si pe Maria Tanase, care i-au influentat stilul muzical. Coplesit de personalitatea celor doi, Fanica Luca renunta sa mai fie lautarul de la "Leul si carnatul" si da naiului o haina clasica.

Radu Simion: "Ii placeau cursele de cai"

Cel mai cunsocut dintre elevii lui Fanica Luca este Gheorghe Zamfir. Cei doi s-au intalnit cind Zamfir dadea examenul de admitere la Liceul de Muzica din Bucuresti. Adolescentul Zamfir visa sa devina acordeonist, sa cante cu tiganii. Tocmai in acel an, clasa de acordeon s-a desfiintat si a ramas la nai. Viitorul naist isi aminteste cum profesorul ii marturisea secretele instrumentului: "Nu cunostea notatia muzicala, dar m-a initiat in armoniile folclorului si m-a obligat sa cant la pian".

Alt naist celebru, Radu Simion, a fost coleg de clasa cu Gheorghe Zamfir. Timp de 5 ani, Simion a locuit in casa lui Fanica Luca, fiind casatorit cu Marica, fiica lautarului. Isi aminteste de profesor ca era un pasionat al curselor de cai si al jocurilor de societate si ca mereu invita, in vila din Intrarea Verde, protipendada bucuresteana la cate un joc de carti. Radu Simion a mostenit de la Fanica Luca un nai. Canta cu el si astazi. "Conacul lautaresc" s-a daramat la cutremurul din 1977. A ramas un petic de pamant imbracat in ierburi calcate de caini.

MENTOR SI DISCIPOL

Gheorghe Zamfir a ramas la clasa profesorului Fanica Luca, pentru ca in urma testelor s-a dovedit ca are o configuratie buna pentru nai. La inceput, Zamfir a refuzat, pentru ca aspira sa devina acordeonist, dar la insistentele tatalui sau a acceptat. La 14 ani, Fanica Luca l-a invitat la Ateneu sa asculte o orchestra de 80 de tigani. Micul Zamfir a ramas inmarmurit.

Gheorghe Zamfir isi aminteste ca in ferventa viata muzicala dintre cele doua razboaie mondiale Fanica Luca l-a invatat sa simta un taraf: "Te facea sa simti ca esti neaos roman". Sarbatorile si le-a petrecut mereu in casa profesorului: "De la Fanica Luca am invatat sa-mi cresc studentii".

Inainte de a incepe cursurile isi intreba studentii daca au mancat si nu incepea cursul pana cand nu-i vedea satui. Iar celor mai saraci le lua si haine. Cu elevii lui Fanica Luca a inceput epoca naiului modern: Damian Luca, Radu Constantin, Gheorghe Popescu, Nicolae Parvu s.a.

INSEMNARI

"Evenimentele ce au debutat in luna aprilie 1937, data cand, in colaborare cu maestrul Grigoras Dinicu si orchestra sa, am plecat la Expozitia Universala din Paris, fiind trimisi de statul roman, imi sunt vii si astazi. Succesele doinelor, horelor, sarbelor si "Ciocarliei" cantate la nai cu orchestra greu le voi uita" - Fanica Luca

"MUSCALAGIUL" STINS

"Acum, cand inima lui Fanica Luca s-a dus sa-si afle odihna in Olimpul rapsozilor populari, o "ciocarlie" si-a stins glasul. Fie ca acest glas sa-si reverse pe mai departe trilurile din naiurile tuturor acelora pe care Fanica Luca i-a invatat sa iubeasca si sa cinsteasca mai presus de orice cantecele inzestratului nostru popor" - Ion Margineanu in Romania Libera, la 29 octombrie 1968

RECUNOSTINTA

"Acum, naiul tau,
ca o lebada plutind pe apele neplanse,
pleaca. Cu penele negre, cu lacramioarele stinse,
lasand zefirul cu zbengul lui.
Il vom pastra in clavecinul aducerii aminte.
Tu, care ti-ai plimbat sarutul pe el
ca o cavalcada a dragostei tuturor,
al carui galop ne-a strivit atat de dulce.
Iti multumim.
Stiu ca ai plecat dintre noi
Cu zambetul in priviri" - Stefan Roll in Contemporanul, la 1 noiembrie 1968

SUMAR - EDITIE DE COLECTIE - Lautarii romanilor

Barbu Lautarul s-a lepadat de starostie

Zece Prajini - satul cu cinci fanfare si-un taraf

Zavaidoc, patru camasi in fiece noapte

Romica Puceanu, aceasta Cesaria Evora a Romaniei

Taraful din Clejani - Nunta dintre muzici

Siminica, la inregistrari cu satra dupa el

Faramita Lambru - "cainele fidel" al Mariei Tanase

"Fata care vindea flori" s-a pocait

Naistul din Ploiesti, zeul Pan la Paris

Televiziunea boierilor

"Nu cant manele!"

Chetris pentru Goran Bregovic

Mambo Siria - din papusoi, la televiziune

"Din spagi mi-am crescut cei cinci copii!"