Nelămuririle Unui Procuror

Dosarul morţii Roxanei Iakab, fetiţa dispărută in urmă cu un an din Hoghiz, e ca un puzzle. O imagine din bucăţele, in care anchetatorii au forţat piesele pentru că nu le-au nimerit ordinea. Procurorul Marţian Aldea se pregăteşte să inchidă cazul, deşi recunoaşte că mai are incă multe intrebări fără răspuns.

Dosarul morţii Roxanei Iakab, fetiţa dispărută in urmă cu un an din Hoghiz, e ca un puzzle. O imagine din bucăţele, in care anchetatorii au forţat piesele pentru că nu le-au nimerit ordinea. Procurorul Marţian Aldea se pregăteşte să inchidă cazul, deşi recunoaşte că mai are incă multe intrebări fără răspuns.


Roxana Iakab (4 ani şi 11 luni) a dispărut la 4 noiembrie 2006 din Hoghiz, judeţul Braşov. Cinci luni mai tărziu a fost găsită moartă intr-un grajd aflat la 700 de metri de casă. Procurorul Marţian Aldea se ocupă de ancheta care ar trebui să elucideze misterul morţii fetiţei. A preluat cazul la 7 noiembrie 2006.

• Jurnalul Naţional: Atunci, in primele zile, care au fost principalele dvs. ipoteze de lucru?

Marţian Aldea: Principala ipoteză de lucru a fost o eventuală răpire. Putea să fie o răzbunare faţă de părinţi...

• Printre cei bănuiţi de răpirea Roxanei s-a aflat şi tatăl ei. S-au făcut nişte comisii rogatorii in Germania... Care au fost rezultatele?

Nici un rezultat. Nu s-a dovedit că tatăl ar fi fost implicat in ceva ilegal pe teritoriul Germaniei.

• Aţi primit rezultatele raportului de expertiză medico-legală asupra cadavrului Roxanei. La ce concluzie au ajuns experţii de la INML?

Faţă de starea cadavrului, găsit după cinci luni de la dispariţie, şi datorită stării avansate de putrefacţie, distrucţii tisulare, lipsă de organe, lipsă membru drept, nu s-au putut face aprecieri concrete referitor la cauza decesului şi s-a mers tot pe ipoteza morţii prin frig - o eventuală hipotermie. Indiciile sunt extrem de clare. La nivel de "Mina Minovici" s-a examinat ceea ce a mai rămas din corp. Nu s-au constatat fracturi, leziuni la nivelul oaselor. Organele genitale s-au păstrat, oarecum, prin mumificare. Cele externe. S-a confirmat şi la "Mina Minovici", că fetiţa nu a fost supusă unui viol sau vreunei alte agresiuni sexuale.

• Vă ajută aceste concluzii in anchetă?

Păi, faţă de aceste concluzii, in momentul de faţă nu am nici un indiciu şi nici nu pot stabili că moartea s-ar fi putut datora săvărşirii unei fapte prevăzute de legea penală. Căile normale de anchetă s-au cam epuizat...

• Care sunt ipotezele pe care le consideraţi cele mai plauzibile in acest moment?

In acest moment, raportat la toate expertizele care s-au efectuat in cauză, minora s-a rătăcit. A ajuns singură in acea locaţie, se intunecase afară, locaţia respectivă, după cum am constatat şi atunci cănd am găsit cadavrul, nu era racordată la sistem electric de iluminare. I-a fost frică, se intunecase, n-a mai ştiut să iasă, s-a ghemuit intr-un colţ, a adormit, a ingheţat şi asta a fost tot...

• Susţineţi că fetiţa s-a rătăcit. Pe ce vă bazaţi?

In primul rănd, am reuşit să determinăm traseul pe care ea a ajuns acolo după probele de sol luate de pe talpa adidaşilor.

• Dacă ea s-a rătăcit, cum de nu s-a oprit la nici o casă, să bată intr-o poartă, să strige, să ceară ajutor?

Nu există nici un martor care să o fi văzut pe minoră in seara de 4 spre 5 noiembrie 2006. In afară de rudele ei, care au văzut-o inainte să dispară. De fapt, ultima dată ea a luat contact cu un frate al tatălui. Cel care a dus-o pănă la uşă... Claudiu Tuto e ultimul care a văzut-o. De atunci nimeni nu mai ştie nimic pănă la data găsirii cadavrului.

• Ultima dată a fost văzută la 17:30...

Da.

• Era noiembrie, se innorase, ninsese. Se intuneca. Aţi menţionat că in locul in care a fost găsită nu era nici un bec...

Nu. Eu zic că ea a ajuns acolo căt incă era lumina naturală. Că pe intuneric presupun că nu ajungea. Deci rămănea undeva pe drum sau rămănea in altă parte.

• Susţineţi că mai era lumină la acea oră?

Da. Atunci incepe să se intunece.

• Grajdul ăla primeşte lumină foarte puţină de afară... Incăperea dintre grajdul propriu-zis...

Dar să ştiţi că nu erau animale acolo! Deci din audierea proprietarului grajdului, le ţinea in altă parte. Acolo am inţeles că le ţine numai pe timp de vară, pentru că grajdul e deschis. Nu are uşi, nu are nimica. Iarna, pe frig, nu le ţinea acolo. Iar căini nu au fost... (n.r. - Marton Ugrai, proprietarul grajdului in care a fost găsit cadavrul Roxanei, spune că vacile lui au fost tot timpul acolo. "Nu le-am mutat niciodată. Nu au mai fost duse la ciurdă de 5 ani. Unde era să le mut? Nu ştiu de unde are domnul procuror informaţia, dar eu nu i-am spus niciodată aşa ceva", susţine Marton.)

• URME. Curtea CAP-ului şi grajdul sunt pline de balegă. Pe adidaşii Roxanei nu s-a găsit nici o urmă

  Dar, ca să ajungă in cămăruţa unde a fost găsită, trebuia să treacă prin camera de la mijloc, o incăpere foarte aglomerată, in care erau nişte bărne mari din lemn, pet-uri...

Ştiu. Am văzut.

• Cum de, trecănd peste toate, nu a căzut, nu s-a impiedicat, nu s-a zgăriat?

Aici nu vă pot răspunde, imi pare rău... La punctul ăsta nu vă pot, chiar nu vă pot răspunde.

• Aţi găsit pe adidaşii Roxanei urme de sol.

Da.

• Nu ninsese in ziua aia?

Nu prea.

• Nu prea?

A nins, dar nu era zăpadă zăpadă...

• Domnule procuror, era prima ninsoare serioasă din acel an. Copiii ieşiseră pe derdeluş...

Bine, nu era zăpada mare.

• Pe Valea Bogăţii era blocaj rutier din cauza zăpezii!

Ştiu.

• Şi la Hoghiz, aflat la 2 km, nu era zăpadă mare? Astea sunt datele pe care le aveţi de la INMH?

Da. Asta spun datele. Deci, a nins, dar nu a nins abundent. (n.r. - "Ninsorile de vineri şi sămbătă au ingreunat circulaţia pe mai multe drumuri din judeţ (...) Traficul pe DN 13 (n.r. - drum ce trece pe la marginea Hoghizului) a fost blocat sămbătă seară timp de căteva ore", scria ziarul Bună Ziua Braşov la 6 noiembrie 2006.)

• Cum vă explicaţi totuşi faptul că pe tălpile adidaşilor aţi găsit urme de sol, dar nici o urmă de balegă? Şi in curtea fostului CAP, şi in grajdul acela, e plin de balegă pe jos.

Da, ştiu. E balegă. Dar nu s-au găsit urme pe adidaşi.

• In acest context, susţineţi că ea a ajuns singură acolo?

Nici asta nu pot să vă răspund. Dar, la momentul ăsta, e cea mai plauzibilă ipoteză. Deci, s-a admis şi situaţia că n-ar fi ajuns singură acolo, dar nici nu pot dovedi că a fost dusă de altcineva. Inţelegeţi?

• Inţeleg. Dar dumneavoastră inţelegeţi aceste semne de intrebare?

Da. Sunt corecte. Dar in acest moment nu am nici o probă. Şi nici nu cred că mai pot face, pentru că acea ultimă persoană care a luat contact cu ea, fratele lui taică-su, spune că atăt, a dus-o pănă la uşă şi dup-aia nu mai ştie nimic.

• Unde e el acum?

Tot in Germania, din căte sunt informat. Am inţeles că ar fi arestat pe undeva de autorităţile germane. Pentru ce anume, nu ştiu.

• Aţi avut un cerc de suspecţi...

Da. N-a ieşit nici unul nimic. Deci nu s-a... La percheziţiile domiciliare efectuate nu s-a găsit nimica. Nici pe obiectele de vestimentaţie ale fetiţei sau in altă parte.

• In presă se vorbea despre nouă persoane care ar fi picat testul Poligraf.

Nu. Deci n-au căzut. Nici unul.
S-au făcut percheziţii la domiciliile lor, intr-adevăr, nu s-a găsit nimica.

• Aţi găsit nişte copii care spun că mergeau cu Roxana să se joace acolo la fostul CAP?

Da. Chiar s-a făcut un experiment judiciar cu unul dintre copii, pe nume Antonio. Vecin cu fetiţa. Are 9 sau 10 ani, dacă imi aduc bine aminte... Copilul mi-a relevat că de mai multe ori se plimbau. Pentru că ei, acest Antonio, Roxana, care ii insoţea, şi alţi copii mergeau de mai multe ori in zona respectivă, intrucăt căutau şi fier vechi. Bucăţi mici de fier vechi, pe care dup-aia le duceau şi le vindeau. Mi-a indicat şi un punct de colectare a fierului vechi unde mergeau acolo, in zonă. Copilul a fost recunoscut, de proprietarul acelui centru de preluare a fierului vechi.

• In ziua dispariţiei, copiii erau pe derdeluş.

Da. S-a relevat că, inainte de a dispărea, Roxana s-a jucat cu două fetiţe şi cu acest Antonio pe derdeluş.

• Şi de ce ea a plecat singură către fostul CAP?

Aici e greu de spus. Copiii nu ştiu. Acest Antonio, la un moment dat, a intrat in casă, cele două fetiţe cu care se mai juca Roxana au intrat in casă, Roxana a rămas singură.

• Părinţii ei ştiau că ea obişnuia să se joace in zona respectivă? Acolo la grajd...

Da. Pănă la urmă, da. Din ultima audiere a lu’ maică-sa a rezultat că ştia.

• Există declaraţia ei la dosar?

Sigur, sigur. Da.

• Roxana mai fusese singură in zona respectivă?

Deci, singură nu mai fusese. Singură s-a mai plimbat inspre zona respectivă şi in zona parcului din apropierea locaţiei cu aceşti copii.

• Aţi luat un copil de vărsta Roxanei, să vedeţi dacă poate dezlega lanţul ăla de la poartă?

S-a făcut un experiment judiciar şi cu privire la dezlegarea acelui lanţ cu un copil mai măricel, acest Antonio cu care Roxana umbla in căutare de fier vechi şi cu ceilalţi copii. Mi-a arătat exact cum deschide. De fapt, lanţul acela il deschidea acel copil. Lanţul nu era asigurat cu lacăt. Avea un cărlig care se desfăcea. (n.r. - Antonio Emil M. are 9 ani şi era cel mai bun prieten al Roxanei. A mers şi cu reporterii Jurnalului Naţional la acel grajd. A incercat să deschidă poarta, dar n-a reuşit.
Ne-a mărturisit că se mai plimba in zonă, dar numai pănă la parcul din apropiere. Mama lui işi aminteşte şi că procurorul i-a cerut băiatului să deschidă poarta fostului CAP, dar şi că nu a putut să facă asta.)

• Roxana ar fi ajuns să desfacă lanţul?

După aprecierea mea, cred că ar fi ajuns... Dar să ştiţi că, din audierea proprietarului grajdului, de multe ori acea poartă rămănea deschisă.

• Serios? Pe ea scrie clar să nu fie lăsată deschisă pentru că ies animalele şi distrug culturile.

Corect. Proprietarul n-o lăsa deschisă, dar nefiind asigurată cu lacăt oricine putea să intre, să iasă... şi o lăsa deschisă.

• Şi spuneţi că in seara dispariţiei Roxanei, poarta aceea era deschisă?

S-ar putea, că există şi această posibilitate, care cert nu se poate verifica, ca in acea seară poarta să fi fost intredeschisă, dacă nu deschisă.

• Dacă Roxana nu era pentru prima dată in acea zonă, cum de s-ar fi putut rătăci?

Aici nu vă pot răspunde...

• Dar nu-i un semn de intrebare pentru dumneavoastră?

Este o intrebare, este o intrebare intr-adevăr, dar in momentul de faţă nu v-aş putea răspunde şi nici nu cred că ancheta ar mai da vreun răspuns in acest caz.

• Spuneţi că existau copii care se jucau cu ea acolo. După dispariţie, n-a mai trecut nici unul prin zonă? Şi-au pierdut brusc interesul?

Nu. Şi nici nu vă pot răspunde, că asta era o problemă care excedea ancheta.

• In anunţul dispariţiei dat publicităţii de IJP Braşov scrie că Roxana avea părul prins in două codiţe impletite şi că avea pe cap o căciulă alb cu roşu. Cănd a fost descoperit cadavrul nu s-a găsit căciula, iar fetiţa avea părul prins la spate.

Ştiu. Mama ei in perioada respectivă era la o vecină, la o cafea şi la poveşti, fetiţa era pe afară, la un moment dat fetiţa s-a dus la o altă verişoară a ei in bloc, a stat ce a stat la acea familie, s-a dezbrăcat şi de acolo a plecat fără căciulă, exact cu hainele cu care a fost găsită. Căciula a rămas la acea familie.

• CONTRAEXPERIMENT. In prezenţa noastră, Antonio n-a reuşit să deschidă poarta legată cu lanţ

  Proprietarul grajdului, Ugrai Marton, spune că in decembrie 2006, acolo, in curtea fostului CAP, s-au "răvăşit" oile. Şi că au fost vreo 60 de oameni prezenţi. Aceste persoane au fost audiate?

Au fost interogate aceste persoane.

• Şi nimeni nu şi-a aruncat măcar un ochi prin ochiul de geam care dă spre camera in care a fost găsită Roxana?

Nimeni. Nu. Nimeni nu şi-a aruncat nici un ochi. De fapt, şi la data la care a fost descoperit cadavrul, in acea după-amiază sau seară de 31 martie 2007, cadavrul a fost găsit de fiul lui Marton. In momentul in care a fost găsit, de la cadavru se vedea numai faţa, parţial scheletizată. Copilul s-a speriat şi am inţeles că i-a mai dat un şut la cadavru şi atunci s-a scuturat de restul pănuşilor. Inţelegeţi? Deci cadavrul era acoperit de acei pănuşi.

• Cine l-a acoperit?

Probabil că... Deci, nu se poate inlătura nici ipoteza cu răvăşitul oilor. Că ar fi fost persoane care au intrat acolo... Dar, fiind cadavrul acoperit de pănuşi, să nu fi observat... Pentru că din cauza frigului nu se simţea miros de putrefacţie. Cadavrul era conservat prin frig.

• Cine a acoperit cadavrul?

Cea mai plauzibilă chestie e că s-a acoperit fata singură cu pănuşi de porumb sau s-a culcat in pănuşi de porumb. Cadavrul a fost devorat parţial de animale. Rozătoare. Se poate ca animalele care au trecut pe acolo să fi răscolit pănuşii, s-o fi ingropat mai tare decăt era.

• Deci Roxana s-a rătăcit, s-a aşezat in pănuşi, s-a acoperit şi a murit in linişte? Un copil rătăcit nu strigă? Nu plănge? N-a auzit nimeni nimic?

Distanţa era prea mare. Cel puţin din cele constatate de mine personal la faţa locului.

• Distanţa pănă la prima casă?

Da. Deci distanţa de la incăperea aia unde se afla cadavrul şi pănă la poarta de ieşire din curte spre drumul principal... de fapt era un drum secundar... şi pănă la prima casă era destul de mare. Iar o fetiţă de
4 ani căt poate să plăngă?

• Fostul CAP e gard in gard cu o casă!

Nu.

• Ba da.

Nu e gard in gard cu o casă.

• Ba este. Noi, din curtea fostului CAP, am vorbit cu un localnic, la el in curte. Peste gard.

In fine. Eu n-am constatat treaba asta. Eu am constatat că sunt poarta, gardul, e un drum şi pe partea cealaltă a drumului sunt mai multe case.

• Eu vă spun că e o casă gard in gard cu acea curte.

N-am observat. Imi cer scuze... n-am observat...

• Pe hainele Roxanei s-au descoperit nişte urme AND.

Da. Celule epiteliale. Străine de AND-ul ei. Cercetările au relevat că hainele acelea erau purtate şi de unul dintre fraţii ei. Expertizele au arătat că urmele aparţin fraţilor Roxanei.

• Cănd aţi primit rezultatele expertizelor ADN?

Acum, de curănd. Luna asta.

• Numai pe haine au fost găsite astfel de urme?

Numai pe haine.

• Roxana nu avea in buzunar un ambalaj de bomboană?

Nu. Ambalajul de bomboană era in antecamera cămăruţei in care a fost găsit cadavrul.

• Pe acest ambalaj au fost găsite astfel de urme?

Au fost găsite, dar nu pot fi determinate ale cui sunt. Deci asta ar mai fi deocamdată sub semn de intrebare. Acel ambalaj de bomboană.

• De la suspecţii din dosar

s-au recoltat astfel de probe biologice pentru comparaţie?
Da. Dar n-a ieşit nici unul. Deci, toţi cei la care s-au făcut percheziţii, de la toţi respectivii s-au recoltat probe ADN.

• Spuneţi că mama Roxanei era prin vecini in seara aceea. Dar la ei in vizită era bunicul matern al Roxanei, venit de la Şercaia. Ce-a făcut mama? L-a lăsat singur in casă şi a plecat?

Nu, deci, din căte imi aduc eu aminte, la momentul respectiv bunicul nu era acasă. Inţelegeţi? Deci, era pe undeva, divagat (n.r. - ?!). Deci, nu era nici un fel de bunic acasă, casa era inchisă. Deci, asta ştiu precis. Deci, bunicul nu era acasă. Acolo, pe undeva, mama nu a spus adevărul. Ea se afla la o vecină, iar locuinţa lor era inchisă.

• Aveţi la dosar declaraţia in care mama recunoaşte că se afla la o vecină?

O am, da. Numai că dosarul deocamdată e fracturat, jumate e la mine, jumate e la poliţie. Acuma, săptămăna asta, il punem cap la cap. Eu am audiat-o şi pe maică-sa, dar mi se pare că declaraţia e la dosarul de la poliţie. O să le punem cap la cap săptămăna asta. Şi am audiat şi alte persoane care relevau exact că ea nu era acasă.
(n.r. - Comisarul-şef Florea Oprea, adjunctul comandantului IJP Braşov, spune că la poliţie nu au mai rămas decăt căteva documente legate de operaţiunile de căutare a Roxanei. "La noi nu sunt declaraţii ale martorilor sau ale celor implicaţi in dosar. Toate declaraţiile sunt la Parchet", declară Oprea.)

• INGROPAT. Pe Roxana nimic n-o mai poate invia. Inchiderea dosarului ar putea lăsa un criminal in libertate

  Există martori care susţin că Roxana a vrut să se ducă acasă şi a găsit uşa incuiată?

Da. Inclusiv ultima persoană, Tuto Claudiu, care a luat legătura cu ea, adică a condus-o pănă la uşă, a sunat, dar n-a răspuns nimeni.

• Dar el nu băuse cam mult in seara aceea?

Ba da. Se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. Deci, el atăta spune - că a luat-o pe fetiţă, a dus-o la uşă, după care a lăsat-o acolo şi el a plecat. Şi de-atunci fetiţa a dispărut. (n.r. - Mama Roxanei, Elena Iakab, spune că n-a declarat niciodată anchetatorilor că ar fi plecat de acasă in acea seară. "Am fost acasă! Unde era să mă duc? Şi dacă eu aş fi plecat, casa nu rămănea goală. Erau copiii aici (n.r. - fraţii Roxanei) şi tatăl meu, care a venit de la Şercaia şi a stat o săptămănă la noi". Elena Iakab nu ştie să scrie sau să citească. In acest caz, declaraţia ei ar fi trebuit semnată şi de un martor din partea familiei sau de avocat. Femeia spune, insă, că a fost mereu singură cu anchetatorii: "De căte ori ne-au chemat să dăm declaraţii, acolo erau mai mulţi. Dar inăuntru nu te lasă să intri decăt căte unul. Pe rănd.
N-am intrat niciodată cu altcineva. Declaraţiile mele ei le-au scris, ei le-au citit... (n.r. - anchetatorii)". In plus, Tuto Claudiu nici nu avea cum să sune la uşă. "N-am avut niciodată sonerie la uşă. La noi rudele intră, nu sună", spune mama Roxanei.)

• Ce se va intămpla cu acest dosar?

Probabil că... Urmează să-l punem cap la cap, să analizăm toate expertizele şi să adoptăm o soluţie legală.

• N-au rămas prea multe intrebări fără răspuns? Dumneavoastră, ca anchetator, sunteţi mulţumit de ipoteza pe care acum o consideraţi cea mai plauzibilă, asta a rătăcirii?

Au rămas. Deci, şi dacă nu sunt, nu pot să fabulez acum. Astea sunt probele pe care le avem. Nu pot să fabric eu acum probe, ca să susţin nu ştiu ce...

• Nu să le fabricaţi, să le căutaţi!

E destul de tărziu. Sincer, nu cred că ancheta va mai releva ceva.