Nicadorii l-au asasinat in Gara Sinaia

Cinci gloante trase in ceafa primului-ministru. Primul i-a fost fatal. A murit pe loc, pe peronul Garii Sinaia, la 29 decembrie 1933. Asasinii: legionarii, cu acordul lui Carol al II-lea, dupa cum spun istoricii.

Imediat dupa alegeri, intr-un mod cel putin misterios, I.G. Duca este chemat la Sinaia pentru o intrevedere cu Carol al II-lea. A plecat cu primul tren, fara sa stie ca intr-un vagon alaturat calatoreau asasinii. Il urmareau. La Sinaia, intalnirea cu suveranul se reduce la doua ore, dupa care primul-ministru trebuie sa se intoarca la Bucuresti cu trenul de 21 si 15 minute. In jur de 20:30, I.G. Duca este instiintat ca trenul cu care urma sa ajunga in Capitala are intarziere de o ora si cateva minute. La 21:30, premierul urca in automobil cu doctorul Constantinescu. Spre gara.

Asasinii se plimbasera nestingheriti toata ziua pe peronul din Sinaia. Nimeni nu i-a legitimat, nu i-a intrebat cum ii cheama.

Pana la vagonul guvernamental mai avea cativa pasi. Ar fi trebuit sa intre prin biroul sefului de gara, dar cineva a uitat sa il anunte. O explozie, un nor de fum, o simpla petarda aruncata in calea lui I.G. Duca. In panica momentului, legionarul Niki Constantinescu i-a pus o mana pe umar si apoi i-a tras o rafala de cinci gloante in ceafa. A murit pe loc.

Dupa ce revolverul a fost descarcat, Niki a aruncat inspre grup o grenada. Schijele l-au ranit pe doctorul Constantinescu in coapsa si pe Vlahide, secretar general la presedintia Consiliului de Ministri. Primul care a fugit a fost cel care avea rolul sa-l pazeasca pe presedintele Consiliului de Ministri. Niki Constantinescu a ridicat imediat mainile in aer si s-a predat.

Indiferenta regelui

Cadavrul lui Duca a fost recuperat de pe peronul Garii Sinaia si depus intr-o camera langa anexele servitorilor din Castelul Peles. Carol al II-lea nu parea foarte incantat, dupa cum precizeaza Mircea Musat si Ion Ardeleanu in "Romania dupa Marea Unire". I.G. Duca devenise incomod, era prietenul Frantei. Mai mult, din primele zile ale guvernarii, I.G. Duca a cerut regelui sa-l schimbe pe Gavrila Marinescu, directorul general al Sigurantei si in acelasi timp omul palatului.

A doua zi, la Sinaia au sosit sotia si cei doi frati ai lui Duca. Carol al II-lea a refuzat sa ii vada, nici macar nu le-a prezentat condoleante. Constantin Argetoianu nota in memoriile sale ca regele nu a vrut sa-i vada pe cei apropiati lui I.G. Duca pentru a nu i se citi bucuria pe fata ca a scapat de el sau, mai mult, chiar l-a mustrat constiinta si s-a simtit raspunzator pentru crima.

A desfiintat Garda de Fier

Cum s-a produs asasinatul? Cum a fost posibila eliminarea presedintelui Consiliului de Ministri?

Cu zece zile inainte de alegeri, mai exact in noaptea de 9 spre 10 decembrie, jandarmii au inceput sa aresteze mii de legionari. La 10 decembrie 1933 s-a anuntat oficial scoaterea in afara legii a Garzii de Fier. Codreanu s-a ascuns timp de trei luni, iar la 20 decembrie, liberalii castigau alegerile cu 51% din voturi.

Capul miscarii legionare - Codreanu - n-a fost inchis la 9 decembrie 1933, iar cei arestati o data cu dizolvarea Garzii au fost eliberati din puscarie si "retinuti". Ministrul de Interne a recunoscut in presa vremii ca in ziua asasinatului nu mai exista in inchisorile din tara nici un legionar. Mai mult, Gavrila Marinescu, seful Sigurantei, omul de care vroia sa scape primul-ministru, cocheta cu Zelea Codreanu.

Amenintari cu moartea

Siguranta lui I.G. Duca este pusa la indoiala in dosarele pastrate la Arhivele Statului Bucuresti. Ministrul de Interne si seful Sigurantei stiau de atentat, dar nu au luat nici o masura. Vagonul guvernamental a fost insotit de un singur agent, iar asasinii au calatorit cu acelasi tren catre Sinaia.

"O singura masura s-a luat la Sinaia pentru a apara securitatea primului-ministru de a nu intra pe peronul garii prin intrarea principala, ci prin biroul sefului garii, deoarece vagonul cu care urma sa calatoreasca I.G. Duca oprea in fata acestuia, evitand astfel parcurgerea peronului. Dispozitia nu a fost respectata. Fie agentul a uitat sa-i spuna, fie nu i s-a comunicat.

Nici orientarea filo-franco-engleza a lui Duca nu era de dorit. Legionarii incepusera cu amenintarile impotriva primului-ministru, caruia ii cereau sa demisioneze pentru a nu fi ucis si familia torturata. Scrisori, amenintari telefonice, nimic nu l-a facut pe Duca sa-si schimbe pozitia.

Prietenii erau ingrijorati pentru siguranta lui, dar el le spunea: "Nu stiu daca s-au luat masuri. Imi este indiferent ce va fi cu persoana mea. Eram dator pentru salvarea tarii sa fac ce am facut. Am constiinta ca mi-am indeplinit datoria. Poate voi pieri. Dar ce importa. E riscul sarcinii de a guverna".

Testamentul unui legionar

Garda de Fier nu a recunoscut implicarea in uciderea primului-ministru. Mai mult, in mai 1938, Zelea Codreanu spunea: "N-am avut cunostinta sub nici o forma de asasinarea primului-ministru, cu atat mai mult nu am dat eu ordin pentru acest fapt, asa cum mi se imputa la Consiliul de Razboi, unde am fost achitat in unanimitate. Gestul celor trei - Nicadorii - dupa cum am afirmat si atunci a fost un gest care le apartine".

Nici testamentul legionarului Mihail Stelescu, din 12 octombrie 1934, nu a fost o proba suficienta. "Cu tot eroismul baietilor de la Jilava - Nicadorii - totusi el, Zelea Codreanu, a dat ordin de omorare a lui Duca; l-am citit si eu."

Concluzie? Asasinatul lui I.G. Duca, un caz inchis. "Rezulta clar ca atentatul comis impotriva lui I.G. Duca iese din linia tactica a Garzii de Fier si este un act pur individual. "

"Imi este indiferent ce va fi cu persoana mea. Eram dator pentru salvarea tarii sa fac ce am facut Ion Gheorghe Duca

"Am constiinta ca mi-am indeplinit datoria. Poate voi pieri. Dar ce importa. E riscul sarcinii de a guverna" Ion Gheorghe Duca

CV

• I.G. Duca s-a nascut la 20 decembrie 1873 in Bucuresti. A studiat in tara si apoi si-a completat invataturile in Franta, de unde se intoarce in Romania cu diploma de doctor in Drept.
• In 1907 este numit director al centralei bancilor populare. Aici, Duca il intalneste pe Fotin Enescu. In acelasi an insa, Duca demisioneaza si intra in viata politica militanta, ca membru al partidului liberal.
• I.C. Bratianu il numeste ministru al Instructiunii in Cabinetul sau in 1914. In partid, Duca devine prieten si confident al lui I.C. Bratianu. In 1918, I.G. Duca este ministru al Agriculturii si Domeniilor.
• In 1924 a detinut portofoliul Externelor si i-a insotit pe suveranii Romaniei, Regele Ferdinand si Regina Maria, in calatoriile lor la Londra si Paris. In ultima guvernare a lui I.C. Bratianu a fost ministru de Interne, in 1927. La 28 decembrie 1930 este ales conducator al Partidului Liberal, iar la 10 noiembrie 1933 este insarcinat de regele Carol al II-lea sa formeze Cabinetul.

Era modest

Duca era suspect si din cauza vietii private extrem de modeste. Traia intr-o locuinta de doua, trei camarute, se imbraca sobru, dar modest si avea un dezinteres total pentru avere. Refuza cu incapatanare sa-si realizeze o situatie materiala satisfacatoare, pe care ar fi avut ocazia in intreaga sa activitate politica. Se complacea intr-o nota boema, chiar in lipsuri. Locuia in niste camarute puse la dispozitie de un amic politic in Strada Cometa, iar sotia, cand participa la solemnitati, imprumuta toaletele. Cand a fost asasinat au fost gasiti asupra sa cativa lei, iar camasa era cusuta la un umar, unde era rupta. Cand nu era ocupat cu viata politica, traia intr-o discretie totala impreuna cu sotia sa. Iar cand timpul ii permitea mergea la Maldarasti, in judetul Valcea, unde avea o casa modesta. Dupa cum noteaza Emilia si Gavrila Sonea in "Viata economica, politica a Romaniei in 1933-1938", liberalii, care se agita si aspira la avere, mosierii mari si mici, ar fi preferat un om cu mare forta economica si financiara ca sef al Partidului Liberal. "Un om ca Duca nu le inspira increderea si convingerea ca nu le va sacrifica interesele in profitul altor comandamente politice."

Ziarele au scris despre crima

"Viitorul" din 31 decembrie 1933: "Astazi, la orele 22, pe peronul Garii Sinaia, a fost asasinat cu 5 focuri de revolver primul-ministru, Ion G. Duca, de un student de la Academia Comerciala, anume Nicolae Constantinescu, care avea si doi complici. Nicolae Constantinescu este arestat. El a declarat ca apartine Garzii de Fier si ca acest atentat a fost pregatit mai de mult. Corpul primului-ministru, conform dorintei Maiestatii Sale Regele, a fost transportat la Castelul Peles". "Tara si moartea lui I.G. Duca - o covarsitoare si unanima durere", in "Viitorul" din 1 ianuarie 1934. "Stirile ce vin din intreaga tara marturisesc covarsitoarea durere pricinuita de moartea tragica a lui I.G. Duca. Pentru intreaga opinie publica, odiosul asasinat nu rapeste numai pe marele barbat de stat Ion G. Duca, in momentul cand avea mai multa nevoie de el, ci rapeste un om cunoscut si iubit pretutindeni, pentru bunatatea, abilitatea si onestitatea sa. Cu acelasi binevoitor suras, care ascundea de multe ori mari osteneli personale, I.G. Duca a cutreierat intreaga tara, a vorbit pretutindeni, fie ca fruntas politic, fie ca simplu conferentiar. Pretutindeni a fost iubit si respectat. Pretutindeni se adunau oamenii din toate partidele politice si din toate straturile sociale, spre a-l asculta."

Ucigasii lui I.G. Duca

Niki Constantinescu, cel care l-a impuscat pe Duca in timpul campaniei electorale din decembrie 1933, inainte de dizolvarea Garzii de Fier, l-a injunghiat pe primarul din comuna Vlad, Fagaras. La comiterea asasinatului era insotit de studentii Ion Caranica, fost cap de lista al Garzii de Fier la Caliacra si Durostor, si Balimacea din Turtucaia. Ei erau Nicadorii, numiti asa dupa atentat. Dupa ce Constantinescu s-a predat, tovarasii lui s-au facut nevazuti. (EUGENIA MIHALCEA)

CONTINUARE: Trei comandouri de asasini