Nichita Stănescu, în praf şi mucegai

Comuna Teremia Mare este, poate, una dintre cele mai cunoscute localităţi din Banat. Cel puţin era! În pri­mul rând, pentru celebrul co­niac de casă de Teremia, atât de apreciat de nomenclaturiştii dinainte de 1989. Şi, nu în ultimul rând, pentru ceea ce au lăsat aici, poe­tul Nichita Stănescu şi alţi importanţi oameni de cultură, care veneau în tabăra de creaţie din comuna bănă­ţeană. Între timp, de coniacul de Teremia s-a ales praful, iar pe Nichita l-a înghiţit pulbe­rea şi mucegaiul.

Comuna Teremia Mare este, poate, una dintre cele mai cunoscute localităţi din Banat. Cel puţin era! În pri­mul rând, pentru celebrul co­niac de casă de Teremia, atât de apreciat de nomenclaturiştii dinainte de 1989. Şi, nu în ultimul rând, pentru ceea ce au lăsat aici, poe­tul Nichita Stănescu şi alţi importanţi oameni de cultură, care veneau în tabăra de creaţie din comuna bănă­ţeană. Între timp, de coniacul de Teremia s-a ales praful, iar pe Nichita l-a înghiţit pulbe­rea şi mucegaiul.

 

Zilele trecute, mai mulţi studenţi de la Facultatea de Jurnalistică, cu sprijinul Asociaţiei culturale “Ariergarda” din Timişoara, au tras un semnal de alarmă, vizavi de distrugerea unor opere de artă, care zac în voia sorţii, în muzeul din comuna Teremia Mare. “Valori naţionale ale artei plastice şi ale li­teraturii române se află în mare primejdie. Facem un apel către Consiliul Judeţean Timiş, Prefectură şi autorităţile de resort ale Mi­nisterului Culturii. Salvaţi pictura şi literatura, crucificate de ignoranţă şi nepăsare la 40 de kilometri de Timişoara! Acolo a fost tabără de creaţie până prin anii ’80, cu Nichita Stănescu, pictori, sculptori şi alţi oameni de cultură care au lăsat comunei opere va­loroase. E un asasinat cultural! Toate exponatele ar trebui aduse la Timişoara, pentru a fi salvate. De vină este Primăria din Teremia Mare, care nu a făcut absolut nimic în toţi aceşti ani”, ne-a declarat scriitorul Daniel Vighi, din partea Asociaţiei Culturale Ariergarda.

 

IMPRESII DE CĂLĂTORIE. “Aşa-zisul muzeu de pictură din localitatea Teremia Mare, ju­deţul Timiş, se mândreşte cu lucrări ale celor mai importanţi pictori contemporani şi cu manuscrise ce au aparţinut lui Nichita Stă­nescu, dar nici unul dintre aceste obiecte de patrimoniu nu este pus în valoare. Colecţia poate fi vizi­tată doar însoţit de un lucrător al primăriei, pentru că lucrările sunt închise într-o clă­dire ce nu arată nici pe departe a muzeu. Deşi re­prezintă mândria comunităţiii, picturile valoroase sunt «păstrate» în încăperi pline de mucegai şi igrasie. Câţiva metri mai încolo, o altă încăpere, la fel de «îngrijită», păstrează fotografii şi manuscrise originale ale scriitorului Nichita Stănescu. Întrebat de ce nu sunt mutate într-un spaţiu mai propice, referentul cultural al comunei spune că, pentru a primi fonduri de la UE şi guvern, este necesară întocmirea «a trei ro­mane». Mai simplă ar fi mutarea lor la Muzeul de Artă din Timi­şoara, dar primarul nu vrea să se despartă de ele”, scrie Alexandra Săndoiu, unul dintre participanţii la tabăra de jurnalism, care s-a desfă­şurat la Teremia Mare.

  

INDOLENŢĂ CRASĂ. Studenţii au descris nu numai starea deplorabilă în care se află muzeul şi exponatele, ci şi indiferenţa au­torităţilor locale şi a “curatorului”. “Ajungem în Teremia vineri di­mineaţă, un grup de vreo zece studenţi şi doi profesori. Ne întâmpină un nene mustăcios, care fumează mult şi vorbeşte tare şi repede. Se vrea un fel de ghid, dar se vede că nu îi convine sarcina. Ne conduce cu pas alert spre muzee, toate în incinta aceleiaşi clădiri şubrezite de vânturi şi ploi. În camera adicentă se află cel cu manuscrise originale şi fotografii ale lui Nichita Stă­nescu. Dar nu acestea ne atrag atenţia în primă instanţă, ci gradul de degradare al încăperii. Varul stă să cadă, ici-colo se conturează adevărate cratere în pereţi, mirosul de închis şi de mucegai ne gâdilă neplăcut nările. Când trecem pra­gul muzeului picturii, revolta ia locul in­dignării. Tablouri de Horia Bernea, Constantin Flondor, Paul Gherasim sau Sorin Dumi­trescu sunt păstrate în condiţii mizere. Atârnate neglijent sau doar sprijinite de pereţii ce par gata să se prăbuşească în orice moment. Şi culmea, nenea mustăcios nu se sfieşte nici aici să îşi aprindă ţigara. Bine, dar cu tablourile cum ră­mâne? Păstrate în asemenea con­diţii, în scurt timp se vor distruge şi nu vor mai avea nevoie nici măcar de un loc unde să fie depo­zitate. Cine ştie, poate atunci se vor găsi fondurile necesare inaugurării unei cârciumi”, po­vesteşte o altă studentă, Alexandra Pleşa.

 

Memorii

Uniunea Scriitorilor din România, filiala Timişoara, Uniunea Artiştilor Plastici, filiala Timişoara, şi Asociaţia culturală Ariergarda au trimis preşedintelui CJ Timiş, Constantin Ostaficiuc, un me­moriu referitor la situaţia scandaloasă de la Teremia Mare. Semnatarii i-au solicitat aces­tuia “depozitarea de urgenţă a acestor valori patrimoniale la Timişoara, până în momentul în care se vor găsi fondurile necesare pentru reabilitarea Centrului Cultural Teremia Mare, aflat în ruină”. Până la rezolvarea situaţiei, artiştilor nu le mai rămâne decât să spere că pereţii nu se vor prăbuşi, iar manuscrisele lui Nichita Stănescu şi tablourile nu vor fi înghiţite definitv de mucegaiul din “celebrul” Muzeu de pictură de la Teremia Mare.