Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cel mai proaspăt miliardar român din topul Forbes, Ioan Niculae, şi-a crescut averea cu complicitatea statului român în detrimentul populaţiei. În timp ce cetăţenii plătesc cu greu facturile la întreţinere după o iarnă cumplită, Niculae şi-a sporit afacerea producând îngrăşăminte cu gaze la preţuri subvenţionate.
Cabinetul Boc are grijă de băieţii deştepţi din energie, pe care îi ajută să devină miliardari de renume mondial. Metoda este simplă, dar la îndemâna a doar câţiva aleşi. În timp ce populaţia şi restul consumatorilor plătesc gazele naturale la un preţ reglementat, calculat de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), acei aleşi cu numele de cod "consumator intreruptibil" pot cumpăra gaze ieftine din producţia internă.
Deoarece cantitatea de gaze extrase din România nu poate asigura în totalitate consumul, România importă 20% din cantitatea de gaze necesară din Rusia la un preţ aproape dublu decât cel din producţia internă. Preţul la consumatorul final, fie el simplu cetăţean sau companii, se calculează prin intermediul unui coş de consum în care gazele din producţia internă se amestecă cu cele ruseşti, se mai adaugă tarife de stocare, transport, distribuţie şi furnizare şi rezultă preţul final.
GAZE PENTRU IOAN NICULAE
În luna mai 2009, presat de criza economică şi spectrul şomajului, Cabinetul Boc lua o măsură care ar fi trebuit să salveze industria chimică şi energetică, locurile de muncă a 9.000 de oameni şi să furnizeze îngrăşăminte agriculturii româneşti. Aceste argumente fac parte din expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă 54/2009 prin care Guvernul permite companiilor declarate "consumator intreruptibil" să achiziţioneze exclusiv gaze ieftine din producţia internă.
Beneficiarul direct al acestei ordonanţe a fost Ioan Niculae, patronul grupului Interagro şi acţionarul mai multor combinate chimice din România. Înainte ca Guvernul să ofere acest sprijin "de urgenţă" industriei chimice, Niculae ameninţase în câteva rânduri că va închide combinatele pe care le deţine, operaţiune care ar fi aruncat în şomaj circa 6.000 de oameni de la combinate şi din industria conexă.
Astfel, sprijinul Guvernului a venit în mod firesc, pentru a păstra locurile de muncă a mii de oameni. Ajutorul nu era unul de lepădat, din moment ce gazele din producţia internă au un preţ de 165 dolari/mia metri cubi, în timp ce cele importate se achiziţionează la un preţ aproape dublu, de 330 dolari/mia metri cubi, potrivit datelor furnizate de ANRE. Măsura considerată a avea caracter temporar ar fi trebuit să se aplice doar în perioada iunie-octombrie 2009.
Numai că, odată ajunsă în Parlament, Ordonanţa a suferit o modificare prin care termenul de aplicare s-a prelungit cu încă 12 luni, până în octombrie 2010. Că doar e criză! Şi apoi "măsura temporară" nu este musai să însemne doar cinci luni, aşa cum era iniţial în actul Guvernului, ci poate la fel de bine să fie 17 luni sau... până când se termină criza.
CÂŞTIGURI ŞI DATORII
Sprijinul oferit de stat nu a întârziat să îşi arate efectele. Combinatele chimice au crescut imediat consumul de gaze naturale până la 2,89 milioane de MWh cât s-a înregistrat în decembrie 2009, faţă de 1,3 milioane de MWh, cât a fost în octombrie. Din grupul Interagro fac parte societăţile Amurco SRL Bacău şi DonauChem SRL Turnu Măgurele, iar Amonis Slobozia şi GaProCo Chemical Piatra Neamţ procesează gaze pentru Interagro.
Consumul de gaze naturale a fost anul trecut de 329 milioane mc la Amurco, 296 milioane mc la Donau Chem, 349 milioane mc la Amonil şi 95 milioane mc la GaProCo Chemical. Interagro nu precizează însă cât din această cantitate a fost consumată după ce a obţinut statutul de consumator intreruptibil.
"Preţul mediu de achiziţie a gazelor naturale în perioada ianuarie-iunie a fost de 232,68 USD/1.000 mc fără TVA, iar în perioada iulie-decembrie a fost de 197,5 USD/1.000 mc fără TVA", se mai arată în răspunsul primit de la Interagro. Cu alte cuvinte, achiziţia de gaz ieftin românesc a adus companiilor producătoare de îngrăşăminte o economie de 35 de dolari/1.000 mc.
Dacă presupunem că în a doua jumătate a anului combinatele au consumat aceeaşi cantitate de gaze ca în prima parte a anului, un calcul simplu arată că Niculae a băgat în buzunare peste 18,5 milioane de dolari. La aceste câştiguri directe se adaugă cele obţinute din vânzarea îngrăşămintelor produse cu gaze subvenţionate, 70% din producţie fiind exportată.
Ce efecte au avut în economia românească aceste ajutoare date cu dărnicie de stat? Combinatele chimice înregistrează datorii uriaşe, porivit datelor furnizate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Numai la bugetul de stat datoriile cumulate a trei combinate depăşeau la finele anului trecut 10 milioane de euro.
Liderul datornicilor este Amurco SRL Bacău, care a cumulat debite de 30,14 milioane de lei şi pentru care s-a început deja procedura de executare silită. Amonil SA Slobozia datorează şi ea bugetului de stat 8,4 milioane de lei, iar GaProCo Chemical Piatra Neamţ a adunat 4,3 milioane de lei pentru care Fiscul a şi demarat procedura de executare silită.
Lista datoriilor continuă cu debitele înregistrate la bugetul asigurărilor de sănătate: Amurco - 2,3 milioane de lei, s-a început procedura de executare silită, Amonil (159.982 de lei), GaProCo Chemical Piatra Neamţ - 4,41 milioane de lei, pentru care s-a început executarea silită. Restanţele la bugetul asigurărilor sociale de stat nu sunt nici ele de lepădat: Amonil a adunat 839.922 de lei, Amurco e deja în executare silită pentru debite de 6,92 milioane de lei, iar GaProCo Chemical este executată silit pentru restanţe de 11,3 milioane de lei.
Bugetul asigurărilor de şomaj a suferit cel mai puţin de pe urma companiilor lui Niculae: Amurco este executată silit pentru 262.791 de lei, Amonil are restanţe de 6.665 de lei, iar GaProCo a adunat datorii de 405.336 de lei, pentru recuperarea cărora a început executarea silită. În total, companiile chimice la care Niculae este conectat aveau la finele anului trecut datorii la buget de circa 16 milioane de euro.
TOPUL FORBES: O AVERE DIN SECTORUL CHIMIC
Cu o avere de 1,1 miliarde de dolari, Ioan Niculae a intrat anul acesta direct pe locul 880 în clasamentul "Miliardarii Planetei" realizat de revista Forbes. Niculae este prezentat ca un om de afaceri care a lucrat toată viaţa în industria chimică, mai întâi la o companie de stat, apoi la propria firmă.
"În vârstă de 55 de ani, românul şi-a câştigat singur averea din activităţi în sectorul agricol. Niculae deţine pachete majoritare de acţiuni în cinci combinate chimice româneşti şi este patronul InterAgro, cel mai mare producător agricol românesc. Şi-a clădit averea cumpărând terenuri agricole ieftine. În septembrie 2009, a investit peste 100 de milioane de dolari în uzina de bio-etanol de la Zimnicea. Portofoliul său de investiţii este diversificat, incluzând rafinării, hoteluri de patru stele, firme de consultanţă, restaurante, abatoare, echipe de fotbal şi imobiliare", se arată în prezentarea magnatului român în revista Forbes. Tot publicaţia de business notează că Niculae preferă România decât destinaţiile îndepărtate şi că preferă Dunărea în locul mării.
Consumul de gaz în 2009
Criza economică şi reducerea activităţii companiilor au dus şi la scăderea consumului de gaze naturale.
Producţia internă de gaze este de 11 miliarde de metri cubi/an, asigurată în proporţii egale de Petrom şi Romgaz. Restul gazelor necesare pentru consum se importă din Rusia. Dacă în urmă cu doi ani, România importa 7 miliarde de metri cubi/an de la ruşi, acum cantitatea a scăzut la 2 miliarde de mc. Întâmplător, acesta este şi consumul pe care îl au combinatele producătoare de îngrăşăminte. Consumul populaţiei se ridică la 2,5 miliarde de metri cubi/an, puţin peste valoarea importurilor. Dacă statul nu ar mai subvenţiona gazele pentru producătorii de îngrăşăminte şi ar vinde populaţiei gaze la preţ din producţia internă, tarifele ar putea scădea cu 10%.
Cum se calculează preţul gazelor pentru populaţie
