Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Trădarea marchează societatea secolului al XXI-lea în domenii precum privat, profesional, social, politic. Ea este deasupra tuturor durerilor umane, fidelitatea devenind o vorbă goală. Dar trăim într-o societate care împinge trădarea în vieţile noastre pentru a ne îneca în propriile noastre greşeli uitate...
„A înşela în mod voit şi perfid încrederea cuiva; a fi neloial faţă de cineva; a comite o infidelitate; a nu mai funcţiona (bine)”. Cam atât am găsit ca definiţie a verbului „a trăda”. Ni s-a întâmplat fiecăruia dintre noi, măcar o dată, să fim trădaţi. În cel mai crunt mod posibil, fără prea multe cuvinte. Pentru că trădarea este „cea mai mare ticăloşie. Dacă însă cel trădat este propriul tău părinte, propriul tău superior ori un prieten, atunci se ajunge la josnicia cea mai demnă de dispreţ”, precizează scriitoarea Elsa Morante. Justificată ori nu, trădarea, gustul ei pare atât de inofensiv...
Trădarea apare între cei apropiaţi, cei care au mers o bună parte din viaţă împreună în aceeaşi direcţie, cei care au format împreună un întreg. Apoi, unul dintre ei îşi dă seama că vrea altceva şi trădează, fără să se gândească la celălalt. O face temându-se că nu mai poate răspunde emoţional la nevoile celuilalt. Trăim într-o epocă a falsităţii. Şi vedem că trădarea a devenit parte a existenţei noastre şi nu ne îngrijorăm. Trebuie să trecem printr-o experienţă dură ca să tragem o lecţie de viaţă, cum ar fi următoarea. O doamnă de 40 de ani avea o căsnicie fericită, dar fără copii.
Deşi flacăra iubirii lor se stinsese demult, ei se respectau. Apropiaţi de un cuplu de peste 10 ani, doamna a cedat fiindcă s-a simţit atrasă, după un timp, de soţul prietenei sale care îi făcea declaraţii pasionale. Aburită de el şi de izul noii iubiri, a stabilit cu amantul să propună fiecare partenerului divorţul, pentru ca relaţia lor să fie una normală. Doar că... viaţa e plină de surprize. Atunci când ea îi spunea soţului despre relaţia ei extraconjugală şi despre dorinţa de a divorţa, bărbatul cu pricina nega totul. Aşa se face că femeia a divorţat pentru că soţul ei nu mai voia să o vadă, în timp ce amantul e bine-mersi cu soţia care nu crede o iotă din ce spune proaspăta divorţată.
Nu toată lumea înşală, dar mulţi o fac. Conform unor statistici din 2006, un sfert dintre bărbaţii căsătoriţi din SUA şi 13% dintre femeile cu acelaşi statut calcă strâmb. Dr. Fine spune că „oamenii înşală pentru că sunt egoişti, imaturi sau narcisişti. Ori le place riscul sau sunt atraşi de dramă. Îşi pun propriile nevoi deasupra altura şi rar se învinovăţesc pentru că au ajuns în situaţia de a înşela”. În loc să ştim să respectăm cu fidelitate legătura cu cei din jur... să putem fi oricând o stâncă solidă pentru cei apropiaţi, iar ei aceeaşi stâncă pentru noi... Ce spune Antoine de Saint-Exupery despre asta? „Se înşală cei ce caută morţiş să placă. Şi, pentru a plăcea, se fac maleabili şi ductili. Şi răspund dorinţelor înainte ca ele să fie exprimate. Şi trădează orice, ca să fie aşa cum li se cere. Dar ce treabă pot avea eu cu meduzele astea, care nu au nici os, nici formă? Le arunc şi le dau înapoi nebuloaselor lor: să vină să ma vadă când vor fi ele însele!”.
