Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La începutul lui 1990, mulţi or fi crezut că democraţie înseamnă lipsa oricărei oprelişti. Ion Hăineală, procuror general al Capitalei, declara pentru ziarul Zig-Zag că de la începutul anului a crescut alarmant numărul de infracţiuni.
"Numai de la începutul anului am cunoscut o efervescenţă, o recrudescenţă a fenomenelor infracţionale, a declarat Hăineală, în special infracţiuni împotriva vieţii, unde am înregistrat 62 de omoruri şi tentative de omor, ceea ce înseamnă foarte mult: au fost zile când am avut trei-patru omoruri pe zi. S-au mai produs opt violuri, dintre care şase în grup. Desigur că infracţiunile s-au manifestat şi în celelalte direcţii, numai în zece zile s-au comis 310 furturi în dauna avutului personal pe raza Capitalei, reprezentând o pagubă ce depăşeşte un milion de lei. În dauna avutului obştesc s-au comis peste 100 de furturi."
Hoţii care jinduiau la avutul personal al altuia furau din autoturisme, din locuinţe şi din buzunare. Din buzunarele celor care foloseau transportul în comun, dar nu numai. Tipic, se profita de îmbulzeala locurilor aglomerate şi de neatenţie. Păţit la acest capitol era şi Alexandru Coman, gazetar la Zig-Zag, care îl intervieva pe procurorul general al Capitalei. În ziua alegerilor, i s-a furat portofelul chiar în secţia de votare nr. 640 din Drumul Taberei. "Cozi, înghesuială, bârfe, haos, plictiseală, apatie, copii, mulţi pui de ţigani, şi-a scris gazetarul necazul în paginile revistei la care lucra. Poliţia a dat dovadă de o discreţie remarcabilă, strălucind prin absenţă." Aşa că înţelegea foarte bine ce vrea să spună procurorul general al Capitalei.
După sfânta dreptate ar fi bine de zis că furturile "în dauna avutului obştesc" nu erau o invenţie democratică, ci mai degrabă o meteahnă autohtonă. Amarandei Marin împreună cu alte două persoane furaseră de la Întreprinderea "23 August" componente electronice. Au fost prinşi când încercau să le vândă la talcioc. Din întâmplare, a recunoscut onest Ion Hăineală. Ce furau angajaţii de la locul de muncă vindeau apoi la colţ de stradă, prin pieţe, la gurile de metrou, astfel că fenomenul era greu de stăpânit.
