Noaptea cutitelor la Braila

Sotii Copaciu se pregateau de culcare. Si-au intins pijamalele pe fotolii si se asigurau ca toate sunt in regula in casa. Din senin, arme de foc au inceput sa bubuie spargand noaptea de jur-imprejur. Doua minute mai tarziu, geamurile au plesnit lovite de tiruri din ce in ce mai multe indreptate asupra casei. Cei 44 de ani care trecusera de cand Dumitru s-a intors de pe front au devenit intr-o clipa o parere. Un glont a lovit-o fatal pe Georgeta in gat. Batranul colonel s-a tarat prin casa asa cum facuse odinioara prin transeele de pe Vest.

DURERE. Dorin Dumitru Copaciu duce de 15 ani o cruce grea in spate, aceea a misterului legat de moartea parintilor sai, ucisi cu zile in propria lor casa

UMBRE. Pe usa din curtea vecina Procuraturii au intrat in acea noapte asasinii celor doi soti

In apartamentul familiei Dorin Dumitru Copaciu, in dimineata zilei de duminica, 24 decembrie ’89, telefonul a sunat trezindu-l pe micutul Cristian, de 6 ani, si punand capat motaielii capului familiei. A incercat toata noaptea sa doarma, dar nu a putut. In cartier s-au tras toata noaptea focuri de arma. Fuga familiei Ceausescu si toate schimbarile care aveau sa vina nu-i dadeau pace inginerului Dorin Dumitru Copaciu. Era ingrijorat, putin speriat de toate cele pe care le auzise peste zi si il macina curiozitatea. Pentru a-si sti sotia si copilul in siguranta nu a iesit in seara aceea pe strazi sa vada ce se intampla. Zbarnaitul telefonului i-a sfredelit intr-o clipa trupul cu un fior rece si o strangere in piept l-a facut sa se ridice de parca la celalalt capat al firului ar putea fi chiar Destinul. Barbatul din receptor sovai o clipa, de parca i-ar fi fost frica ca a gresit apartamentul, dar sarada mecanicilor prezentari nu putea dura prea mult. Profesorul Plopeanu, un fost coleg de munca din perioada cat inginerul a fost detasat pentru a preda la un liceu industrial, care locuia pe aceeasi strada cu parintii inginerului Copaciu, ii arunca cateva cuvinte: "S-a intamplat un lucru foarte grav la parinti acasa. Veniti repede!". Apoi a inchis.

SANGE. S-a gandit tot drumul ca mai bine nu-i lasa sa se duca acasa. Cu o zi mai devreme, batranii au stat cu cel mic pana la ora 15:00 si apoi au plecat grabiti, ingrijorati ca s-ar putea intampla "ceva rau acasa". Se facuse aproape 7:30 cand a ajuns inginerul Copaciu la locuinta parintilor, casa vecina cu Procuratura Braila. A observat ca in gardul dintre casa si Procuratura exista o spartura pazita de un militar. L-a intrebat ce se intampla, iar catana l-a avertizat: "Nu intrati, tovarase, sunt teroristi inauntru!". Dupa ce l-a convins pe tanar ca este fiul locatarilor a intrat in casa prin usa de la bucatarie, observand ca aceasta nu era incuiata, desi parintii lui nu o lasau niciodata asa peste noapte. Bucataria era plina de sange, iar pe masa erau parasite doua dintre cutitele casei inrosite. In doua dintre camerele casei, imaginea din bucatarie se repeta. Peretii aveau un brau rosu. In baie, cazanul pentru incalzit apa era cazut in cada si din cauza gloantelor se indoise la mijloc. Buteliile de gaz de sub chiuveta erau si ele gaurite. Noroc ca erau goale, altfel casa ar fi sarit in aer. Gazul de la cele doua sobe de incalzire din casa era oprit, iar pe robinete erau de asemenea urme rosii. In casa nu era nici un cadavru care sa explice al cui era sangele de pe pereti. Peretii erau gauriti de gloante, iar directia acestora, urmele din geam si tocarie demonstrau si directia din care s-a tras: cladirea Procuraturii, aflata la nici 10 metri peste gard. In stinghiile gardului nu era insa nici o urma de gloante. Semn ca s-a tras de la etaj. Femeia de serviciu de la Procuratura i-a povestit lui Dorin Dumitru Copaciu ca o masina a salvarii i-a transportat la spital pe cei doi batrani dupa ce militarii i-au scos din casa infasurati in covoare. Inginerul a mai aflat ca in aceeasi noapte, procurorul Ichim Costache, care fusese chemat de acasa, a fost ucis, asupra masinii sale golindu-se incarcatoare intregi de arme. A intrat in casa si a ridicat telefonul, murdar si acesta de sange. Si-a sunat sotia mai mult tipand si au plecat impreuna sa-i caute pe cei doi prin spitale.

AJUNUL REVELIONULUI. Pe 30 decembrie, exact in ziua cand cei doi ar fi aniversat 40 de ani de cand si-au jurat credinta in orasul iubirii lor, Iasi, sicriele lor au intrat in pamant. Pe Georgeta Copaciu fiul ei a gasit-o la morga, iar colonelul de artilerie era la reanimare la Spitalul Municipal. Cand si-a vazut fiul a intors capul, semn ca nu vrea sa vorbeasca. Avea degetele de la o mana retezate. Doar atat a putut sa vada Dorin din usa salonului.

A doua zi, batranul colonel de cavalerie a facut stop cardiac si s-a dus in lumea celor drepti, alaturandu-se camarazilor cu care a luptat pe frontul de Est pana la cotul Donului si apoi pe cel de Vest pana in Muntii Tatra. Aroman, de origine din Livezi-Pelas, batranul militar parasea lumea in chiar ajunul epocii unui sistem care il respinsese tocmai pentru ca luptase cu arma in mana pentru tara. In anii ’60 a fost dat afara din armata pentru ca luptase impotriva rusilor si, dupa ce vreme de cinci ani nu a fost angajat nicaieri, a reusit sa-si gaseasca un post de suplinitor intr-un liceu industrial unde a predat topografia. La 77 de ani isi traia linistit apusul impreuna cu partenera sa de aproape patru decenii, medic de profesie. Colonelul Copaciu si sotia sa si-au pierdut viata dincolo de liniile frontului, dar cunoscand ororile chiar in propriul lor camin.

IMPREUNA

Georgeta si Dumitru Copaciu au impartit totul vreme de 40 de ani. La urma au coborat amandoi sub pamant

MARTORI INCOMOZI?

Dorin Dumitru Copaciu nu stie cum au murit parintii lui. Doi procurori l-au chemat pentru cateva discutii, dar azi are senzatia ca, mai degraba, si-a pierdut in birourile lor putinele probe pe care le avea pentru a-i identifica pe cei care au tras asupra casei si apoi au manuit cutitele din bucatarie pentru a se asigura ca doi batrani de 77 si 76 de ani nu vor mai prinde inca o zi in viata. Inginerul nu se poate gandi decat ca ucigasii sunt aceiasi care au tras in masina procurorului Ichim. Probabil ca au vrut sa fie siguri ca nimeni nu le va dezvalui identitatea, iar vecinatatea casei cu locul in care a murit slujitorul legii a facut ca sa fie considerati un pericol cei doi batrani .

CU EROUL CE-ATI AVUT?

Legea 341/2004 ii obliga pe revolutionari si urmasi sa-si schimbe dosarele. Dorin Dumitru Copaciu a umblat pentru a obtine toate actele necesare care sa dovedeasca conditiile in care i-au fost ucisi parintii si apoi documentul din care sa reiasa ca este fiul tatalui lui si al mamei sale, ca parintii sai sunt cei care i-au dat viata, ca colonelul si sotia lui chiar au murit in evenimentele din decembrie ’89 etc. Numai ca, desi vreme de 15 ani, atat Georgeta, cat si sotul ei, Dumitru, au avut certificate de Erou Martir si de cetateni de onoare ai Brailei, sefa directiei juridice din cadrul Secretariatului de Stat pentru Revolutionari a considerat ca este suficient sa accepte doar unul din dosare, pe cel al doamnei Copaciu.