Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
'Luni, numai pasarile se auzeau pe strada unde circulau tramvaiele inainte. Nu vorbea nimeni, nu trecea nici o masina. Eram inmarmurit, imi venea sa plang', isi aminteste Ionut E. atmosfera de pe strazile orasului Oslo dupa atacurile de la sfarsitul lunii iulie, comise de norvegianul Anders Behring Breivik. Ionut, care se afla in Norvegia din 1998, a fost casatorit timp de 11 ani cu o norvegiana pe care a cunoscut-o in Creta, unde a lucrat chelner o vreme. Mai intai a facut contracte pentru curatenie, a lucrat ca stewart, apoi a facut facultatea de economie: 'Acum am firma de consultanta si lucrez si la o editura, controlor financiar. Norvegienii mi-au acordat o sansa si am reusit'.
La inceput a fost revoltat pentru ca platea taxe foarte mari, dar apoi a inteles de ce. 'Am o fetita de 3 ani cu fosta sotie si o fetita de 1 an cu o romanca. Faptul ca am avut dreptul la concediul acordat tatalui dupa nasterea copilului mi-a prins bine. Am inceput sa cunosc altfel copilul si sa am altfel de relatie cu el. E bine ca barbat sa vezi cat de greu e sa ai grija de un copil mic', spune Ionut.
In zilele imediat urmatoare atacurilor au fost temeri ca societatea norvegiana va trebui sa se schimbe, dar nu a fost asa. 'Securitatea demnitarilor este asigurata in acelasi mod. Dupa atacuri, am crescut urmarirea pe internet a teroristilor', spune Siv Alsén, Senior Adviser la Serviciul de Securitate al Politiei. Regulile societatii deschise au ramas neschimbate, pentru ca s-au realizat in sute de ani de solidaritate, iar un singur incident nu e de ajuns pentru a le destrama. Arni Hole, director general in Ministerul Copiilor, Echitatii si Includerii Sociale, a punctat cateva momente din istoria Norvegiei care au dus la existenta societatii de astazi.
In 1814, norvegienii aveau o constitutie, a doua democratica a Europei, dupa cea a Frantei. 'Am copiat din cea americana faptul ca oamenii s-au nascut egali, dreptul la libera credinta si la libera exprimare', spune Arni Hole. In 1913, femeile au capatat dreptul la vot. In 1850, norvegienii erau cea mai saraca natiune din Europa, dupa irlandezi. 'Acum suntem cei mai bogati, nu datorita petrolului, ci pentru ca acum toata lumea munceste aici. Suntem o natiune de fermieri. Ei isi aveau pamantul in proprietate si il munceau singuri, nu aveau servitori. Nu avem elita in Norvegia.
Fiecare individ se implica in democratie, nu doar elitele', explica doamna Hole. Ea vorbeste despre faptul ca, din 1993, se dau 12 saptamani concediu tatalui pentru a sta cu copilul, dupa ce se termina concediul mamei. Aceste saptamani nu pot fi transferate mamei. 'Anul acesta, doi ministri si-au luat aceste concedii pentru a sta cu copilul. Chiar si tipii duri fac asta in Norvegia. Acest concediu a schimbat ideea despre masculinitatea pentru totdeauna in Norvegia', crede Arni Hole.
O alta regula importanta pentru modul in care in societatea norvegiana se realizeaza egalitatea dintre sexe este obligativitatea ca, in consiliile de administratie ale companiilor de stat si ale companiilor particulare listate la bursa, cel putin 40% din total sa fie femei, respectiv barbati. 'Constatasem ca 62% dintre cei cu doctorate si masterate erau femei, dar aceasta proportie nu se gasea si in consiliile intreprinderilor. Acum, in Guvern, 50% dintre membri sunt femei.' Statul ajuta persoanele cu handicap. Exista un Centru de Autism National. Parintii sunt asistati, iar copiii suferind de autism participa alaturi de copiii normali la activitatile de la gradinita si scoala, dar au o asistenta care se ocupa de ei. 'Adultii autisti sunt incurajati sa locuiasca singuri si sunt ajutati de asistenti. Credem ca ei trebuie sa fie integrati', spune Arni Hole.
Acasa la Sanda si Terje Pettersen am ascultat muzica inefabila din concertul 'Imparatul' compus de Beethoven si din 'Peer Gynt' al norvegianului Grieg si am aflat cum s-a decis Sanda sa ramana in Norvegia. 'Am venit in august 2005 aici impreuna cu fiica mea, Teona, sa-l intalnesc pe Terje. Am plecat toti trei in port, am stat pe o banca si mi-am uitat geanta, in care aveam actele si toti banii mei – 500 de euro, acolo. I-am spus lui Terje disperata ce s-a intamplat, si el, foarte calm, mi-a spus ca ne intoarcem sa o luam. Eu ziceam sa sunam la Politie. Ne-am intors si geanta era pe banca. Atunci am zis ca vreau sa traiesc intr-o tara unde asa ceva e posibil. De la 13 ani, legea le permite copiilor sa munceasca. Majoritatea copiilor si tinerilor au servicii de vara. Statul incurajeaza munca si nu statul degeaba.'
Citește pe Antena3.ro
Ea a fost profesor la un liceu in Iasi, iar aici lucreaza ca terapeut pentru persoane cu nevoi speciale. 'Aici, statul respecta munca si o plateste. Persoanele in varsta sau cu probleme speciale de sanatate sunt ajutate de persoane platite prin asigurarile sociale. De exemplu, soacra mea, inainte de a se muta la casa de batrani, avea asistenta sanitara si de ingrijire de patru ori pe zi si, o data pe saptamana, personal pentru curatenie in casa. Nu te simti dezavantajat daca esti trecut de 40-50 de ani si ai ramas fara serviciu, pentru ca nu este permis sa se faca discriminari pe baza de sex, varsta, culoarea pielii, religie, stare sociala.'
Am plecat din Norvegia gandidu-ma la oamenii in varsta, zambitori, amabili, pe care i-am intalnit la receptiile muzeelor si la faptul ca in Romania asa ceva nu este posibil.
