"Nu cant manele!"

Inainte de razboi, lautarii din Comlosu Mare, un sat romanesc de la granita cu Serbia, inregistrau placi de patefon, la casa de discuri "Columbia", in America.

Din neamul lautarilor ascultati de cow-boys, Remus Merjan ii invata astazi pe europeni cantarile batrane din Banat.

In Comlosu Mare, pe Strada Muzicantilor, nu exista tigan sa nu cante. "Un tigan care canta inseamna un tigan care nu fura", zice Remus Merjan. Tatal lui a fost lautar, bunicul la fel - "Cred ca neamul nostru a cantat de cand s-a inventat vioara. Eu i-am invatat pe copiii mei sa cante, la 50 de ani am si nepoti care umbla cu arcusul", se mandreste Merjan.

Scriitorul Ion Marin Almajan, directorul Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural al Judetului Timis, are un singur nume pe limba, cand e vorba sa recomande un lautar banatean: "Merjan, din Comlosu Mare, asta are muzica in sange".

Muzica pe valuta

In mainile lui Merjan, maini subtiri, de domnisoara, si cu degetele taiate de corzi, vioara plange. Hohoteste. Fierbe. Tremura. E o vioara inscrisa in cataloagele internationale, iesita de peste o suta de ani din mainile maestrului elvetian Johann Sephan Thumbhard. "Un instrument ca asta, spune lautarul, crapa daca as canta manele sau alte porcarii. Nu cant manele". La cantece banatene vechi, ori tiganesti, precum "Sorocul", "De-a mana", "Pe loc", "Lenta", "Budaica", vioara se da singura la cantat. Inca se mai fac prin Banat nunti la care nu se cer decat melodii ca acestea.

Dar, ca orice lautar, la nevoie Remus Merjan poate canta orice, de la caffe-concert pana la muzica din filme. Pentru doua, trei sute de dolari, impartiti la cei sase lautari din "banda lui Merjan". N-a facut avere. Sta intr-o casa modesta, dar curata ca un pahar.

Nuntile dupa Merjan

Remus Merjan canta la vioara de la 12 ani. Toni Iordache, Ion Dragoi, Tiberiu Ceia, Ana Munteanu au vrut sa-l aiba alaturi in concerte. Le zice si din gura, de-ti rupe sufletul. "Daca avea studii, spune Ana Pacatius, cu vocea lui putea sa cante la opera". Desi a cantat in toate capitalele europene, austriecii i-au scos si un CD, in tara e putin cunoscut. In Banat, insa, daca Merjan e arvunit sambata, oamenii fac nuntile miercurea, joia, numai sa le cante Merjan. Asta e cea mai puternica recunoastere. Nu da doi bani pe insigna "Evidentiat in munca culturala de masa", acordata prin decret de Ceausescu la 5 mai 1984, si pe care tiganca lui n-o gaseste niciodata in casa aia mica, in care o camera e rezervata, ca un altar, viorii lui Remus.

SUMAR - EDITIE DE COLECTIE - Lautarii romanilor

Barbu Lautarul s-a lepadat de starostie

Zece Prajini - satul cu cinci fanfare si-un taraf

Zavaidoc, patru camasi in fiece noapte

Romica Puceanu, aceasta Cesaria Evora a Romaniei

Taraful din Clejani - Nunta dintre muzici

Siminica, la inregistrari cu satra dupa el

Faramita Lambru - "cainele fidel" al Mariei Tanase

"Fata care vindea flori" s-a pocait

Naistul din Ploiesti, zeul Pan la Paris

Televiziunea boierilor

"Nu cant manele!"

Chetris pentru Goran Bregovic

Mambo Siria - din papusoi, la televiziune

"Din spagi mi-am crescut cei cinci copii!"