Nume de cod: Cain

Politologul Vladimir Tismaneanu a plecat din Romania in 1981. Securitatea il denumise "obiectiv" si ii daduse numele de cod "Cain".

Acum, profesor in SUA, Tismaneanu rememoreaza pentru "Jurnalul National" povestea exilului sau. Marturiseste ca ii vine greu sa rezume in cateva cuvinte "momentul atat de intens si chinuitor " in care a decis sa plece din Romania. "Era dupa o lunga perioada, profund nevrozanta, de marginalizare profesionala. Imi sustinusem doctoratul in 1980, insa, din motive cadriste (eternul, insurmontabilul "dosar"), nu reuseam sub nici o forma sa intru in predare la o catedra de filozofie sau sociologie, desi terminasem Sociologia la Universitatea din Bucuresti in 1974, ca sef de promotie pe tara", povesteste Tismaneanu. Lucra la Laboratorul de sociologie urbana (actualul CURS), insa ceea ce facea acolo nu avea nimic de-a face cu pasiunea sa pentru filozofia politica.

La limita rabdarii
Motivele plecarii nu au tinut insa numai de marginalizarea profesionala. "Nu mai puteam suporta agresiunea permanenta impotriva spiritului liber. Asemeni altor colegi si prieteni, ajunsesem la limita rabdarii in ceea ce privea grotescul cultului personalitatii, mizeria cotidiana, minciuna in care ne era dat sa traim. Cum am scris in cartile mele ulterioare, ma tot intrebam de ce nu avem si noi un Michnik, un Havel sau un Saharov? I-am admirat si ii admir enorm pe cei care s-au opus pe fata sistemului si nu pot decat sa regret ca nu a existat in Romania o miscare colectiva a disidentei. Au existat insa disidenti, si ei merita pretuiti cum se cuvine", spune politologul.

Singura sansa: fuga din Romania
Dupa moartea tatalui sau, in februarie 1981, are prilejul unei "evadari" peste hotare, in Spania. "Dupa inmormantarea lui, mama mea a stat de vorba cu un vechi prieten, membru al conducerii Partidului Comunist din Spania, un vechi amic. Ambii mei parinti luptasera in Brigazile Internationale in timpul Razboiului Civil, mama fusese infirmiera, tata, cred, sergent, pierzandu-si bratul drept la 24 de ani. Mama i-a cerut acestuia o scrisoare oficiala de invitare a ei si a mea pentru a vizita locurile unde parintii mei luptasera candva, animati de iluziile antifascismului radical. Pe baza invitat iei primite, am insotit-o pe mama in acea calatorie aproape initiatica", marturises te Tismaneanu. Impulsul de a pleca i l-a dat chiar mama. "Ne-am despartit la Paris, intr-un ploios noiembrie 1981. Nu stiam ce voi face, ma gandeam ca poate ar fi mai bine sa revin in tara si sa incerc plecarea cu alt prilej. Mama mi-a spus cat se poate de clar: "S-ar putea ca a doua sansa sa nu mai vina". Era un lucru sfasietor pentru o mama sa spuna aceste cuvinte fiului ei", spune cunoscutul politolog. Din pacate, recunoaste ca mama sa avea totala dreptate: cum se stie, situatia din tara s-a agravat paroxistic in anii urmatori. In decembrie 1981, generalul Jaruzelski proclama Legea Martiala in Polonia. Incepea o noua glaciatiune si nimanui nu-i trecea prin minte ca numai dupa cativa ani va incepe un nou "dezghet", initiat de Mihail Gorbaciov. "Cred ca am plecat, cum se spune, "la timp", desi, ma intreb, ce inseamna acest "la timp"?", marturiseste.

Drumul spre Europa Libera trece pe la New York
Drumul spre libera America nu a fost tocmai drept. "Am ajuns in Statele Unite in septembrie 1982, dupa o perioada pariziana si cateva luni petrecute in Venezuela (invitat de verisoara primara a tatalui meu, cunoscuta ziarista si critic de arta Sofia Imber, si de sotul ei, faimosul ganditor politic Carlos Rangel, ale carui carti au aparut in franceza cu prefete de Jean-Francois Revel). Muzeul de Arta Contemporana din Caracas, intemeiat de Sofia, ii poarta numele (in pofida incercarilor colonelului Hugo Chavez de a-l schimba)", povesteste Tismaneanu. In State a locuit la inceput la niste buni amici, ajunsi cu cativa ani inaintea sa la Philadelphia. L-a intalnit pe Michael Radu, cercetator la Foreign Policy Research Institute din Philadelphia, care l-a ajutat sa scrie prima sa propunere de bursa, pentru o carte despre marxism si revolutie in America Latina. Apoi ia contact cu Europa Libera. "Am fost prezentat lui Vlad Georgescu in ianuarie 1983", spune. Putin dupa aceea a inceput lunga sa colaborare cu acest post de radio. "In februarie 1983, Europa Libera transmitea articolul meu "Nicu Ceausescu si socialismul dinastic din Romania"".

Amenintari
Urmarile nu s-au lasat asteptate. "Am primit in acei ani numeroase scrisori de amenintare, asemeni altor intelectuali implicati in actiuni anticomuniste", spune, adaugand ca s-a incercat defaimarea sa prin scrisori trimise la institutiile la care lucra. "A fost greu? Fara indoiala, insa am avut norocul sa intalnesc multi oameni minunati si multa deschidere sufleteasca si intelectuala. Cum imi spunea candva profesorul meu de engleza, regretatul domn Gavril Gabor: "Exista pe lumea asta mult mai multi oameni dispusi sa faca bine decat ne vine noua sa credem, in mizerabilul stat politienesc al lui Nicolae Ceausescu"."

C.V.
Vladimir Tismaneanu s-a nascut pe 4 iulie 1951, la Brasov, intr-o familie de intelectuali evrei de stanga. A fost admis, in 1970, la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti, sectia Sociologie, pe care o va absolvi ca sef de promotie. Dupa plecarea in Statele Unite, lucreaza, intre 1983-1990, la Institutul din Philadelphia (sub egida caruia a aparut revista "AGORA", condusa de Dorin Tudoran), apoi a predat la Universitatea din Pennsylvania intre 1985-1990, iar incepand din august 1990 a devenit profesor la Universitatea din Maryland. A scris intre timp numeroase carti, inclusiv recent aparuta "Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism " ("Stalinism pentru eternitate: O istorie politica a comunismului romanesc

AMINTIRI
"Nu stiu in ce masura am fost in obiectivul Securitatii inaintea plecarii din tara. In mod cert am devenit o tinta a urmaririi dupa ce am inceput colaborarea la Europa Libera si am publicat numeroase articole si eseuri in presa occidentala despre dezastrul din Romania. Am vazut un raport al generalului de securitate Aristotel Stamatoiu catre generalul Iulian Vlad (seful Departamentului Securitatii Statului) in care se facea referinta la mine ca "obiectiv " urmarit in Statele Unite. Mi se daduse numele de cod "Cain" si eram descris drept "unul dintre cele mai indarjite elemente ale exilului anticommunist". S-au cheltuit multi bani pentru a se organiza campanii de denigrare a mea." (MONICA IORDACHE)

"Noi te omoram, noi te reabilitam"
Scriitorul Dorin Tudoran traieste la Washington. "Am plecat cu o cursa Austrian Airlines, in ziua de 24 iulie 1985. Eram insotit pe de o parte, de sotie si copil, pe de alta parte de doi calatori "oarecare". Am plecat fiindca mi se urase cu binele." Un "bine" care insemna, spune Tudoran, "grija si pretuirea aratate cetateanului roman de catre oranduirea comunista", dar si "inalta pretuire" pe care i-o acordau constant si din ce in ce mai sufocant "organele". "Pentru amanunte, va puteti adresa unor VIP-uri de ieri si de azi ca Iulian Vlad, Nicolae Plesita, Ristea Priboi, Ilie Merce, Eugen Florescu, Corneliu Vadim Tudor, Motu Haiduc, Marian Popa, Artur Silvestri, M. Ungheanu etc.", recomanda el. Nu au fost insa singurele motive: "Am mai plecat si pentru ca am auzit teribila fraza: "Noi te omora m, noi te reabilitam". Ma pot lasa ucis, dar nu si reabilitat de catre propriu-mi ucigas. Nu m-am reintors "definitiv", pentru ca derbedeii respectivi chiar se tin de cuvant - reabiliteaza, din cand in cand, pe cei pe care i-au ucis".

Scriitor interzis
Inaintea plecarii, scriitorul Dorin Tudoran era interzis in Romania. Facuse o greva a foamei de 40 de zile, fusese amenintat cu moartea, a fost saltat de Procuratura impreuna cu fetita lui de 8 ani, de pe strada, care i-a acuzat ca "au facut agitatie si au cerut destituirea sefului statului". Au fost eliberati, dar i s-a sugerat de catre viitorul general Nitu sa nu mearga acasa cu masina Militiei, daca vrea sa ramana in viata. "Ii sunt si astazi recunoscator", comenteaza Tudoran. Greva foamei pe care a facut-o s-a auzit dincolo de granitele Romaniei. Numai ca ambasadorul Romaniei la Bonn declara "totul este o inventie, intrucat nu exista nici un cetatean cu numele de Dorin Tudoran in tara, cu atat mai putin un scriitor cu un acest nume si in greva foamei". "Cand presa occidentala a produs dovezi de felul 11 carti publicate, premii ale Uniunii Scriitorilor si ale altor organizatii, fost membru al Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor etc., diplomatia romaneasca a recunoscut ca exist, dar a asigurat lumea libera ca ma aflam in afara oricarui pericol, fiindca aveam tot timpul langa mine un doctor", povesteste Tudoran marturisind ca e doar "relativ" interesat de dosar sau de Securitate. (Oana Stancu, Gabriela Antoni

CV
Dorin Tudoran s-a nascut la 30 iunie 1945 la Timisoara. In 1968 isi ia licenta in Filologie, sectia romana, la Universitatea din Bucuresti. Este creator de poezie, eseistica, publicistica si comentarii politice. Dorin Tudoran isi conturase, inainte de a emigra, imaginea unui autor prolific: "Mic tratat de glorie ", "Cantec de trecut Kheronul", "O zi in natura". A lucrat ca redactor la postul de radio Vocea Americii, redactor-sef al revistei "Agora", publicatie culturala a exilului romanesc. In prezent este director la Research & Communications International Foundation for Election Systems (IFES) din Washington.

CONTINUARE: Scandalul "Revizorul"