Numele lui este David Esrig

Exista oameni care se risipesc si se aduna atunci cand aud numele lui David Esrig si mai sunt altii care nu au auzit niciodata de el.

Teatrul Tineretului Metropolis il astepta pe Godot. acesta a venit, dar...

Exista oameni care se risipesc si se aduna atunci cand aud numele lui David Esrig si mai sunt altii care nu au auzit niciodata de el.

Orice drum bun incepe cu primul pas, orice elev are nevoie de un profesor, orice teatru nou are nevoie de un nume cu greutate care sa-l naseasca. Acesta este cazul Teatrului Metropolis, fost Mundi, care incearca sa aduca un suflu nou in teatrul romanesc, de aceea directorul teatrului, George Ivascu, a propus, iar regizorul David Esrig a admis. Timp de o saptamana Teatrul Metropolis a fost decor pentru un workshop de zile mari, sustinut de marele regizor special pentru talentele romanesti. Am respirat acelasi aer cu studentii pe fetele carora se citea fericirea de a fi partasi la acest stil de a invata si am obtinut raspunsuri la cateva intrebari care ne framantau.

PETICE DE TALENT. Ce ne-a spus croitorul de personaje, pentru ca minutiozitatea cu care rupe firul in patru ne-a obligat sa-l vedem astfel? "Mai intai de toate as spune ca ma vad ca un croitor care lucreaza la personajul in costum. Am invatat si din critici, si din laude. Am avut laude din care se poate invata, am avut si laude tampite. As spune ca momentul de plecare in alegerea meseriei pe care o fac a fost in scoala. Licean la «Matei Basarab», am realizat un spectacol cu niste colegi de-ai mei, unul dintre ei a devenit si el actor, anume Cosma Brasoveanu. Am luat un premiu si cea care mi-a dat impulsul definitiv sa fac teatru a fost presedinta juriului, doamna Dina Cocea. Mi-a spus: «Domnule, tu te duci la institutul de teatru cu recomandarea mea si te inscrii la sectia de regie». Tocmai fusesem selectionat sa fac un curs de filozofie la Moscova. Nu eram pregatit, nici foarte hotarat sa fac teatru, dar ma gandeam ca scap de Moscova. La Institutul de teatru am avut norocul unui profesor deosebit la clasa de regie, Iannis Veakis... Domnul Veakis mi-a dat foarte multe. Nu numai el. In timpul cand am facut eu studentia erau niste profesori de exceptie: Tudor Vianu, Andrei Otetea, Marcel Breslasu, Ion Ianosik. Am studiat scrima cu Pelegrini, un excelent antrenor de floreta si de scrima. Sigur ca nu avem de facut dueluri in fiecare piesa, dar scrima dezvolta reflexele. Daca se face teatru si corpul nu joaca un rol important, te intrebi de ce sa-ti pierzi timpul cu chestia asta. Eu am fost profund interesat de cursurile doamnei Sybile. N-am intalnit in Vest ceva de nivelul acesta. Doamna Sybile a fost eleva Isadorei Duncan, maestra de stil la Comedia Franceza ani intregi. S-a indragostit de un jurnalist roman si a venit in tara."

TENDINTA. Constructia actorului complet, aceasta a fost tendinta marelui regizor in teatru. Teatrul actorului total, a actorului complet. Actorul care nu numai vorbeste, dar traieste ca fiinta umana integrala. A norocului sa gaseasca si oameni care sa il indrume si sa-i deschida drumul catre elementele de baza ale acestei viziuni.

"Intai trebuie sa se merite ce vrei, pe urma trebuie sa vrei, sa fii scolarizat ca sa poti sa si transpui, sa intruchipezi. Asa am ajuns la teatru." A urmat televiziunea, pentru ca a terminat destul de proeminent, a facut "Vicleniile lui Scapin", Commedia dell’ Arte. "Am pastrat pana azi o critica, foarte calda si inteligenta, a lui Marcel Breslasu. Am fost chemat la cateva teatre, dar nu m-au interesat. A venit si o chemare la televiziune. M-am gandit ca pot sa experimentez mai mult acolo. Am facut vreo patru sute de emisiuni timp de patru ani. M-a interesat ce trebuie sa fac eu ca telespectatorul sa simta emotia unei performante peste normalul putintelor omenesti. Aveam niste operatori foarte draguti cu care eram foarte bun prieten, eram cu totii tineri, voiam sa experimentam. Am transmis teatru cu carul de reportaj. Am pus in scena, de aici mi s-a tras teatrul de comedie."
Au urmat "Umbra", "Troillus si Cresida", "Capul de ratoi".

TENSIUNI. Cu "Nepotul lui Rameau" a avut repetitii fara o perspectiva de premiera. Atunci, intr-o noapte a luat decorul si l-a mutat la Bulandra. Erau tot in domeniu, proprietar era statul. "Am vorbit cu Liviu Ciulei, el era bucuros, nu stiu daca nu era bucuros sa-i arda si una lui Beligan. Asta e alta chestiune. Eu voiam sa fac spectacolul. Au fost niste tensiuni... Dar Beligan mi-a aratat incredere. Spectacolele mele au fost bune la Teatrul de Comedie sub conducerea lui. Acum, cand suntem, el, si mai si eu, pe drum de oameni batrani, putem sa spunem adevarul in fata. A avut merite mari intr-o perioada foarte grea si urata."

FURTUNA. "Am vrut sa fac «Asteptandu-l pe Godot» la Bulandra, dar a fost interzis... Lucram la National «Furtuna». Fusese episodul lui Pintilie cu «Revizorul», iar cei de sus au inceput sa sufle si in iaurt. Am fost pus sub observare de domnul Ion Brad. Sase luni trebuia sa ne intalnim o data pe saptamana cu cativa anglisti sa controleze daca am tradus corect textul sau am bagat soparle. Noi am tradus corect, toata piesa era o soparla. Din pacate, n-am putut iesi cu piesa. Era clar, nu mai aveam nici o perspectiva, mi-am dat demisia din Teatrul National si am primit o invitatie sa fac ceva la Paris. Am ramas in strainatate, mai precis in Germania. Am intrat in circuitul teatrului german, pentru ca atunci nemtii aveau obiceiul sa dea cetatenia germana unor personalitati. Am creat asociatia Athanor, am facut un curs de perfectionare de actori, pentru ca eram foarte interesat de scoala de actorie germana, care mi se parea foarte contradictorie, cu oameni foarte buni, cu idei, dar fara nici o metoda."

PASIUNE. "Ma bucur sa deschid un teatru cu un profil tanar. Daca pot sa contribui, daca pot sa nasesc o fac din pasiune. Gasesc proiectul lui George Ivascu foarte interesant si ii urez succes deplin. Sa rupa putin crusta acestei scene teatrale care, de la Ceausescu, nu s-a mai schimbat. Metropolis este primul proiect care miroase putin a nou. O tema de discutie publica, altfel se pierd idei bune in anonimat si e pacat."

"Stiam, dar aceste zile de la teatrul Metropolis mi-au confirmat. Cu ce repeziciune un actor roman poate sa preia o chestie care ii intoarce complet peste cap ce a pregatit el. Asta se cheama talent." David Esrig regizor

"Pe 28 plec la Sibiu, unde am o saptamana de workshop. Acesta de aici si cel de la Sibiu sunt de fapt pregatiri pentru un workshop de o luna, pe care il voi face in cadrul proiectului «Sibiu, capitala culturala a Europei», august 2007" David Esrig regizor