O întâlnire inedită, specială, cu artistul Victor Socaciu

O Ediţie de Colecţie dedicată unui om special: Victor Socaciu. Una dintre cele mai calde voci ale folkului românesc. O personalitate puternică şi cântece pe care le fredonezi să-ţi luminezi ziua. Vă dăm întâlnire la 20 iulie.

Povesteşte calm şi cu drag. "Cu o oră înainte de a mă aduce pe lume, mama a primit o scrisoare de la tatăl meu, care de două luni era militar. Tatăl meu a rugat-o să-mi pună numele Viorel sau Ioan, cum se numea el. Dacă urma să nască o fetiţă, atunci mama putea să aleagă orice nume ar vrea.

După naştere, cu gândul la Viorel, mama a spus Victor şi am fost înregistrat ca atare. A doua zi, deşi s-a căznit să-mi schimbe numele în Viorel, doctorul şi asistentele au convins-o pe mama să lase lucrurile aşa cum au căzut, fiindcă aşa a vrut Dumnezeu. În faţa acestui argument forte, cu plecăciune în faţa dumneavoastră mă înfăţişez cuminte: Victor Socaciu".

PRIETENI
Povestea toată, cea spusă chiar de Victor Socaciu, o puteţi citi în Ediţia de Colecţie. Dar nici amintirile prietenilor şi colaboratorilor săi nu sunt de lăsat. Maftei Lică este prieten din copilărie cu artistul Victor Socaciu.

 "A pus mâna pe o chitară la un moment dat. Pasiunea a fost atât de mare încât a învăţat să cânte singur, după aceea, conştientizând că e necesar mai mult, a făcut şi şcoli în sensul acesta. De atunci chitara i-a fost nedespărţită. S-a lipit de ea... (...). El este omul pe care îl sun de Crăciun. Sunt emoţionat când vorbesc de el, mi-este foarte drag... El este cel pe care nu trebuie să-l trec pe listă. Nu uit niciodată să-l sun de Crăciun. (...) Cine nu-l cunoşte spune despre el că este ironic, are un zâmbet uşor ironic, chiar fără a spune ceva. (...) Când începe să facă ceva, el este uşor gotic... apoi trece uşor spre baroc, bizantin, el începe să pună baze solide. Îl comparam cu Biserica Neagră de la noi..."

Maestrul Adrian Păunescu nu se sfieşte să amintească şi unele momente mai puţin plăcute. Tocmai din dragoste... "Socaciu este pentru mine cea mai complexă personalitate artistică pe care am descoperit-o şi am afirmat-o în Cenaclul Flacăra. Compoziţiile lui rămân. Curajul cu care şi-a ales textele a fost confirmat de gustul contemporanilor.

Cine ar fi avut îndrăzneala să vină cu cântece pe versuri ale unor poeţi întemniţaţi? Vocea gravă a lui Socaciu a dat substanţă multor pâlpâiri care altfel s-ar fi pierdut. Sigur, la un moment dat am considerat că Socaciu m-a trădat. Faptul m-a durut.

Semnalez incidentul pentru a se vedea că nu din raţiuni de prietenie banală şi idilică îl consider pe Victor Socaciu, acum, la un bilanţ de carieră, un vârf al muzicii româneşti (...)".




FAMILIA
Marina Almăşan Socaciu povesteşte cu sprinteneală despre cum au început să meargă ... împreună la ceai. "L-am cunoscut cu mult timp înainte de a bănui că viaţa ne va rezerva acelaşi viitor! El era o mare vedetă naţională (la începutul anilor '80), iar eu - o studentă pârlită (...), care funcţiona ca reporter frenetic la "Radiovacanţa - Costineşti".

A fost o întâlnire-fulger, care a lăsat în sufletul meu: uluire şi emoţie, iar în al lui Victor: amintirea unei puştoaice uşor dolofane, cu un zâmbet larg pe faţă şi... cam atât! Au trecut 10 ani până când producţia mea de succes "Ceaiul de la ora 5" mi l-a adus pe Victor Socaciu în "distribuţie"(...). Mai departe... citiţi în Ediţia de Colecţie. Poftiţi!


Muzică fără frontieră!
Albumul care însoţeşte Ediţia de Colecţie cuprinde 18 piese îndrăgite de iubitorii de muzică folk şi nu numai. Este vorba de melodiile: "Ceasul iubirii", "Căruţa cu flori", "Anii '70", "Lângă inimă îmi stai", "Trei prieteni", "Ceas fără timp", "Iubire fără acte", "Omul cu o chitară", "Colind pentru Iisus", "La un ceai", "Cămaşa cea de Rai", "Oameni de zăpadă", "Nu ştiu ce să fac", "Doamne, fă-mă prost!", "Mama lor", "În fiecare zi", "Cântec pentru Charlie Chaplin" şi "Biserica iubirii".

Sunt cântece emoţionante, unele compoziţii proprii ale artistului, (atât muzica, precum şi versurile îi aparţin), altele având în componenţă muzica lui Victor Socaciu şi versurile lui Adrian Păunescu, Dan Verona, Sergiu Dionisie, Romulus Vulpescu sau Lucian Avramescu. Despre melodia "Mama lor", Victor Socaciu ne-a povestit că a fost cel mai aplaudat cântec din recitalul susţinut pentru comunitatea românească din Nürnberg. "A trebuit să-l mai cânt, la cerere, încă o dată.

După spectacol, în culise, un cetăţean german, soţul unei românce, s-a apropiat şi mi-a spus: «Her Socaciu, cântecul "Mama lor" este mai valabil în Gemania decât în România dumneavoastră». Mi-am spus atunci în minte: "Înseamnă că acest cântec va dăinui cel puţin 100 de ani în România. Of, Doamne...!".