O seară de vineri cu rapsozii de la Vinerea

TRADIŢII ● 25 de săteni din judeţul Alba, la Institutul Cultural Român
Grigore Leşe conduce proiectul cultural "Ultimii rapsozi". În ultima vineri din iunie a fost Noaptea Institutelor Culturale, iar la Institutul Cultural Român (ICR) artistul şi profesorul amintit a adus 25 de săteni din Vinerea (Alba) pentru a-i delecta pe bucureşteni cu hore, dansuri, strigături, bucate, pălincă şi povestiri din lumea satului lor. 

TRADIŢII ● 25 de săteni din judeţul Alba, la Institutul Cultural Român
Grigore Leşe conduce proiectul cultural "Ultimii rapsozi". În ultima vineri din iunie a fost Noaptea Institutelor Culturale, iar la Institutul Cultural Român (ICR) artistul şi profesorul amintit a adus 25 de săteni din Vinerea (Alba) pentru a-i delecta pe bucureşteni cu hore, dansuri, strigături, bucate, pălincă şi povestiri din lumea satului lor.  

Grigore Leşe promovează rapsozi din toată ţara, oameni de vîrstă înaintată care ştiu să horească, să doinească, să joace sau să cînte la diferite instrumente tradiţionale, aşa cum făceau strămoşii noştri.

Noaptea Institutelor Culturale din 27 iunie a fost un bun prilej ca Grigore Leşe să ne desfete cu folclor adevărat prin invitaţii săi din Vinerea. Cîteva ore bune am aflat nu doar cum se cîntă şi joacă acolo, dar şi povestioare amuzante legate de traiul acestui sat din judeţul Alba.

Am fost primiţi în curtea de la ICR ca la o petrecere cîmpenească. Printre crenguţele arbuştilor sau agăţate pe sîrme cu cleşti de rufe ne-au întîmpinat zeci de fotografii vechi aduse de ţăranii din Vinerea. Femei şi bărbaţi deopotrivă, toţi în costume de demult, privesc spre noi din pozele cu zimţi sau în formă de medalion iradiind nostalgii abia bănuite, momente pe care obiectivul le-a adus pînă la noi.  

ERORI BUNE. "Muzica aceasta din vatra satului e cu erori, nu e sofisticată. Dar aceasta este şi virtutea ei", spunea Leşe în deschiderea manifestării. Au venit din Vinerea, alături de muzicanţi şi dănţuitori, vătaful, socăciţa, potcovarul, povestitorul, recitatorul. Vinerenii şi-au intitulat programul "Pe uspăţ". Cum dilema a venit repede inclusiv printre pasionaţii de regionalisme, Dorin Uritescu, mare lingvist şi fiu al locului cu pricina, a luat microfonul şi i-a întrebat de unde au cuvîntul "uspăţ", căci el nu ştie decît de "ospăţ". N-a reieşit prea clar, dar petrecerea a început.

"Să vină muzicanţii din satul Vinerea!" Şi au venit cu: vioara sau cetera, altă vioară pe post de contră, acordeonul, contrabasul, taragotul, fluierul. Au fost strigaţi şi au apărut dănţuitorii, apoi paharnicii care au tot turnat invitaţilor atîta pălincă, încît prevedeam o mică beţie, însă cum "nici broasca nu cîntă pe uscat" se cerea şi udătura. A fost o seară de pomină, nu s-a îmbătat nimeni decît de cîntece bune, o seară pe care una dintre spectatoare se bucura să o treacă în catalogul serilor ei bune, zicîndu-i unei prietene: "Nu-mi pare rău că am venit atîta pe jos pînă aici, a meritat".

Cu etichetă

Între o repriză de dansuri şi una de cîntări a venit la microfon Tete Savin, de 86 de ani, recitatorul satului. Spre deliciul publicului, a spus cîteva poezii lungi cu o tematică ce nu ar fi impresionat prea tare vreun critic literar, dar cu un farmec aparte, mai ales pentru patosul cu care au fost rostite. După ce am aflat că la Vinerea se mai joacă Învîrtita, Haţegana şi Jiana, au sosit pe scenă perechile de fete şi flăcăi. Cît au mai turnat paharnicii nişte "ţuică de la Niculae al lui Valer", cum scria pe etichetă, iar femeile au adus pită bună, coaptă pe vatră, a urmat o repriză de dansuri ale Căluşilor sau Căluşerilor sau Căluţilor. "Ce reprezintă acest dans al căluşerilor?", a întrebat pe şeful lor muzicianul-gazdă. Deşi este dus mai departe ca execuţie artistică, dansul acesta care făcea odinioară parte dintr-un ritual al vindecării nu mai este înţeles astfel. "Dacă nu l-am mai dansa am pierde tradiţia noastră", a răspuns căluşerul vinerean. Căluşul e un dans numai pentru bărbaţi, iar la Vinerea se joacă de Rusalii, Crăciun şi Anul Nou.

Valoroşi

Ultimii rapsozi ar însemna ultima generaţie care cunoaşte şi duce mai departe autentica tradiţie folclorică, indiferent dacă aceşti artişti sînt cunoscuţi sau nu. Sau poate tocmai de aceea, pentru că uneori nu sînt cunoscuţi de publicul larg, ei pot şi ştiu să cînte în forma originală anumite cîntece, lipsa succesului de scenă i-a făcut să nu-şi altereze repertoriul cu producţii la modă. Grigore Leşe cunoaşte mulţi astfel de rapsozi, a avut ocazia să îi audă, să îi vadă în mediul lor natural, acolo, în vatra satului păstrătoare de tradiţie. Pe unii dintre ei i-a descoperit în drumurile sale prin ţară. Pe alţii i-a cunoscut de mai mult timp şi i-a avut invitaţi în emisiunea sa, "La porţile cerului". Aşa că nu i-a fost greu să-i aducă în carne şi oase în Bucureşti pentru a realiza cu ei programe de calitate.