O vizită precipitată la miliţie

Luni dimineaţă, 13 decembrie 1977, la prima oră, mă aflam in biroul şefului Serviciului Judiciar al Miliţiei judeţului Iaşi, maiorul Mihai Micu, unde stabilisem impreună sarcinile de urmat de către ofiţerii subordonaţi in cazul violării şi uciderii unei fetiţe de 7 ani in comuna Omeşti, din acelaşi judeţ, criminalul fiind necunoscut.

Telefonul de pe masa maiorului a sunat deodată strident, la celălalt capăt al firului fiind ofiţerul de serviciu de la poartă. Acesta l-a anunţat că s-a prezentat cetăţeanul Vasile Harabagiu, din comuna Costuleni, judeţul Iaşi, care, fiind foarte precipitat, doreşte să aducă la cunoştinţă o moarte suspectă.

Suspiciunile unui sanitar

In faţa noastră s-a prezentat un tănăr de 30 de ani, imbrăcat curat, tuns şi bărbierit. L-am invitat să ia loc pe scaun.

Vă rog să mă iertaţi că vă deranjez, a spus acesta după ce s-a aşezat, dar am suspiciuni in legătură cu un deces care s-a produs sămbătă, 11 decembrie 1977, in comuna noastră. Este vorba despre moartea Gafinei Ignat, in vărstă de 46 ani. Soţul ei, Neculai Ihnat, a spus că a găsit-o in curtea casei lor cu gătul infipt in gardul de sărmă ghimpată.

Sunteţi rudă cu decedata? L-am intrebat eu.

Nu, a răspuns calm interlocutorul. Nu sunt rudă cu ea şi nici cu soţul ei. Eu sunt din comuna Bucium, dar sunt căsătorit in Costuleni, şi casa noastră nu este prea departe de a lor. E drept că Gafina Ignat era o alcoolică. Sunt mulţi alcoolici in Costuleni, dar Gafina devenise notorie.

Chiar aşa? zise Micu.

Da, o ştia tot satul, pentru că dormea beată prin şanţuri, pe cămp sau pe unde apuca. Cănd n-avea de băut, işi făcea rachiu din sfeclă de zahăr, un fel de poşoarcă...

Soţul ei n-are această patimă?

Nu, el este mai cumpătat.

Nu au copii?

Au doi copii, o fată şi un băiat, dar amăndoi sunt căsătoriţi, la casele lor aici, in Iaşi.

Ce vi s-a părut suspect in moartea Gafinei? Am intervenit eu.

Aseară, aşa cum e datina, am fost şi eu pentru scurt timp la priveghi. Moarta avea infăşurată in jurul gătului o basma. Am dat basmaua la o parte şi m-am uitat şi eu la rănile de la găt. Nici vorbă de inţepături de la sărma ghimpată. In schimb se văd două echimoze care au imprimate contururile a două degete mari, degetele mari de la ambele măini ale unui străin.

In acel moment, eu şi maiorul Micu ne-am privit pe unde scurte. Ne uluiseră cunoştinţele acestui om de rănd.

De unde aţi invăţat despre echimoze?, il intrebă maiorul.

In armată am fost sanitar şi am făcut un curs de specialitate, astfel că ştiu să deosebesc o plagă de echimoză şi aşa mai departe. Dar suspiciunea mea a căpătat şi mai mult contur cănd am auzit vorbindu-se la priveghi că doamna doctor de la dispensarul nostru sanitar nu a văzut cadavrul. Ea locuieşte in comuna Răducăneni, unde este măritată, şi stă mai mult pe acasă. Neculai Ignat s-a dus la ea acasă, şi acolo i-a eliberat certificat de deces. O cunoştea pe Gafina şi o avea in evidenţă cu ciroză hepatică.

Din nou m-am privit uimit cu şeful Serviciului Judiciar.

L-aţi anunţat pe şeful de post? l-am intrebat.

Nu, pentru că nu este in comună, ci este plecat la o reciclare, după căte am aflat, iar ajutor nu are, postul e vacant. Atunci am luat hotărărea să vin direct la dumneavoastră, aici, la miliţia judeţeană.

Bine aţi făcut, i-am mulţumit.

Eu aşa cred, mai zise oaspetele, dar vă rog să vă grăbiţi, pentru că şi Neculai Ignat se grăbeşte cu inmormăntarea. A programat-o astăzi la ora 12:00. Mai sunt trei ore...

Mortul este intors de la groapă

Pentru că moartea Gafinei Ignat era intr-adevăr suspectă, bănuind o asfixie mecanică prin sugrumare, am trimis imediat la inaintare doi ofiţeri din Serviciul Judiciar şi un ofiţer criminalist. Cu al doilea transport urma să sosim eu, maiorul Micu, procurorul de serviciu şi legistul.

Mi-aduc aminte că pe drum, in maşină, procurorul, aflănd că sunt căpitan in cadrul Serviciului Omoruri din cadrul Inspectoratului General al Miliţiei, m-a intrebaat dacă cred in astfel de sesizări misterioase precum era cea de faţă. Era un procuror ceva mai tănăr decăt mine. I-am răspuns că da şi i-am depănat căteva cazuri de crime din ţară descoperite in acest fel, unele după ani buni, după exhumarea şi autopsierea cadavrelor. In cazul de faţă, mergănd pe măna fostului sanitar, un băiat isteţ şi cu spirit justiţiar, mi-am repetat bănuiala unui omor prin sugrumare.

Autopsia dovedeşte crima

Prima echipă de ofiţeri de la Iaşi a ajuns in comuna Costuleni, după un şir de peripeţii pe drum, tocmai cănd in cimitir, in faţa gropii, preotul ţinea ultima slujbă. La inceput, preotul, soţul decedatei şi mai mulţi săteni s-au opus ca mortul să fie intors de la groapă, dar n-au avut incotro şi au cedat.

Cadavrul a fost transportat la dispensarul sanitar din comună, unde sosise şi doctoriţa vinovată ce ii eliberase lui Neculai Ignat certificat de deces fără să vadă moarta. Tremura, pentru că, dacă se constata că in speţă era vorba despre o moarte violentă, o aştepta o sancţiune foarte aspră, chiar mutarea ei de acolo. Ea o avea, intr-adevăr, in evidenţă pe Gafina Ignat cu ciroză hepatică.

Medicul legist a făcut autopsia cadavrului pe o uşă improvizată drept pat de autopsie şi a constatat că moartea Gafinei Ignat fusese violentă şi se datorase asfixiei mecanice prin sugrumare prin ruperea osului hioid. Alte semne de violenţă lipseau.

Martorul mincinos

Cadavrul a fost transportat de la dispensar la cimitir şi inmormăntarea a avut loc după-amiază. Imediat am inceput investigaţile pentru a afla ce se intămplase cu victima in ziua de sămbătă, 11 decembrie 1977, cănd decedase.

In timpul căt s-a făcut autopsia cadavrului la dispensar, la care nu a avut voie să participe nici un străin in afară de membrii echipei noastre, m-am dus să stau de vorbă cu Neculai Ihnat, soţul victimei. Acesta mi-a spus că toată după-amiaza şi seara de sămbătă fusese la cazanul de fabricat ţuică din comună, venind răndul lui, fiind ajutat de un vecin, Vasile Harabagiu. Gafina trecuse şi ea pe acolo şi intrucăt se imbătase repede o trimisese acasă. Femeia plecase singură inainte de a se insera. Pe la zece seara, terminănd de fabricat ţuica, a adus acasă damigenele, fiind ajutat de Vasile Harabagiu. Apoi l-a oprit pe vecin să se cinstească şi ei cum se cuvine. După ce au inceput să consume ţuică au observat că Gafina nu era acasă, pentru că ar fi vrut să le prepare ceva de măncare. Atunci au căutat-o prin curte şi au găsit-o cu gătul inţepenit intr-o sărmă ghimpată din gard. Au luat-o amăndoi şi au adus-o in casă punănd-o in pat. Au lăsat-o să doarmă, dăndu-şi seama că abia a doua zi se va trezi din beţie. Numai că dimineaţă, cănd s-a sculat, a constatat că Gafina era moartă.

Martorul Vasile Harabagiu, care il insoţise pe Neculai Ignat la dispensar, mi-a confirmat şi el intru totul această declaraţie a soţului decedatei. Atăta vreme căt cauza morţii Gafinei Ignat era asfixie mecanică prin sugrumare, neconstatăndu-se altă plagă la găt, este lesne de inţeles că declaraţiile erau false, iar Vasile Harabagiu un martor mincinos pus de Neculai Ignat.

Adevărul

De ce avea nevoie Neculai Ignat de această acoperire a unui martor mincinos? Pentru că el işi ucisese nevasta, după cum bănuiam.

Pentru că Gafina devenise o epavă alcoolică, Neculai Ignat se incurcase cu o văduvă din sat, relaţiile dintre aceasta fiind cunoscute de toată lumea. Dar oamenii nu-l acuzau ştiind ce viaţă are cu nevasta lui alcoolică, ce nu mai trebăluia nimic, toată gospodăria căzănd pe umerii bărbatului.

Şi acum, o surpriză! In cadrul investigaţiilor intreprinse a fost identificat un cetăţean din comună, pe nume Gheorghe Savu, care, in sămbăta critică, pe la opt seara, o găsise pe Gafina moartă de beată, căzută intr-un şanţ nu prea departe de cazanul de fabricat ţuică. Omului i s-a făcut milă să nu ingheţe şi a transportat-o pănă acasă, unde nu era nimeni, şi a aşezat-o in pat, invelind-o cu o pătură. Aşadar, cănd veniseră acasă cu ţuica, la ora 22:00, Neculai Ignat şi vecinul său Vasile Harabagiu o găsiseră pe Gafina in pat dormind dusă. Apoi se apucaseră de băut. In faţa acestei probe şi de frică să nu fie condamnat pentru mărturie mincinoasă, Vasile Harabagiu a recunoscut că a minţit, fiind invăţat să declare astfel de Neculai Ignat. Martorul plecase de la Ignat pe la miezul nopţii, după ce se imbătase criţă. Pus in faţa tuturor dovezilor adunate pănă atunci, inclusiv a rezultatului autopsiei, Neculai Ignat s-a văzut nevoit să-şi recunoască fapta. După plecarea lui Harabagiu, intr-un moment de mănie pe beţiile Gafinei, a străns-o de găt.

O mănie prostească, pentru că, după cum a rezultat la autopsie, Gafina avea ficatul terminat, ciroza se generalizase şi n-ar mai fi trăit mai mult de trei luni.