Obiecte cu poveşti de odinioară

Forfotă, agitaţie, preţuri mici şi preţuri mari, pentru toate buzunarele. Cunoscători, "bibani în ale antichităţilor", lume iubitoare de frumos. A fost prima ediţie a Târgului de Antichităţi Ţărăneşti, organizat de Jurnalul Naţional şi Muzeul Ţăranului Român (MŢR).

Lume, lume! Tocmai s-a încheiat prima ediţie a Târgului de Antichităţi Ţărăneşti. O expoziţie inedită cu vânzare: antichităţi populare din toată România, aduse special pentru dumneavoastră la Bucureşti! Început sâmbătă, evenimentul s-a încheiat ieri. Putem spune clar, fără îndoială, târgul a fost la mare căutare! Potrivit Oanei Halpern, muzeograf al MŢR, numai sâmbătă, în doar două ore de vizitare, expoziţia de antichităţi a atras peste 1.000 de vizitatori! Oamenii au dorit să pătrundă în universul arhaic, astfel că rafala de ploaie care se abătuse asupra Capitalei ieri dimineaţă n-a mai contat. De la ii la şei de cai de pe vremea străbunicilor, la piese de mobilier, ceasuri, cărţi vechi şi rare, la icoane care te îndeamnă la pioşenie doar când le priveşti. Frumuseţea obiectelor a atras în special cunoscătorii. Dar fiecare vizitator a găsit câţiva bănuţi pentru a se întoarce acasă cu unele mărunţişuri spectaculoase. Ceasurile vechi, al căror preţ pornea de la câteva sute de lei până la câteva mii, aduceau cu ele farmecul anilor de odinioară, când în universul rural doar oamenii înstăriţi aveau orologiu. Pentru cei din pătura săracă, deşteptător era cântatul cocoşului, iar locul în care se afla soarele pe cer era modul lor de orientare pentru orele care se scurseseră din zi. Obiectele de mobilier purtau cu ele poveşti nespuse. Valoarea pe care o au astăzi piesele de mobilier n-au avut-o, poate, atunci când dulgherul a făcut ultimele retuşuri şi a încredinţat cumpărătorilor un dulap, o masă sau poate un scaun frumos pictat.

Expoziţia a atras numeroşi doritori de lucruri din lada de zestre a înaintaşilor: ii,  fote, mobilier pictat, icoane ori jubele, toate aveau o poveste de spus. Două întrebări au fost nelipsite de la târg: "Ce preţ are?" şi "Care-i povestea lui?". Dacă la prima întrebare comercianţii puteau răspunde foarte uşor, cea de-a doua îi punea în încurcătură pe mulţi! De unde să ştie ei povestea unei viori de la 1660, ori a unei icoane de pe vremea habsburgilor? Ce cai măieştri or fi purtat şeile bătute în ţinte, ori or fi tras la căruţele aduse la târg? În unele cazuri, poveştile pot fi spuse parţial. Istorisirile din vremurile de odinioară le cunosc doar obiectele care au trecut hotarul timpului şi vor duce poveştile mai departe, în tăcere.

OBIECTE ÎNSUFLEŢITE
Din curtea Muzeul Ţăranului Român puteai alege fel de fel de lucruri. De la pătuţuri de copii la căluţi din lemn şi jucării, la mobilier de domnişoare pictat în culori de bun-gust, lăcuite pentru a face faţă atacului nemilos al timpului. Lăzile de zestre, carpetele, ştergarele de pus la icoane nu lipseau nici ele. Ici-colo, gramofoanele te surprindeau plăcut cu câte o frântură de melodie de pe celebrele discuri Columbia sau Odeon. Foarte apreciat şi mai ales încercat s-a dovedit a fi un fotoliu-balansoar, din lemn natur. Fuioare, putineie, pristolnice înnegrite de vechime şi fumul lumânărilor, lăzi de zestre. Fiecare obiect şi-a spus povestea..., cerea doar dragoste pentru frumosul ţărănesc. Nu-i uşor să achiziţionezi astfel de antichităţi! E o misiune grea, dar plăcută!

Năsturică, omul bun
Taraful lui Vasile Năsturică a înveselit atmosfera ambelor zile de târg. Piese vesele, piese... "de sentiment", melodii româneşti. Muzica lor "aducea" atât de mult cu cea din vechile târguri româneşti! Lipsea poate colbul ţării în locul aleilor pietruite ale muzeului, ori voia bună din preajma unui adălmaş... Vizitatorii însă au încercat, pe cât a putut fiecare, să intre în vechea lume a adunărilor săteşti. Cămăşi ţărăneşti, ii, foarte multe haine din pânză ţesută în casă, la război! Oameni de toate vârstele, bătrâni, dar şi tineri aduşi poate de-o rudă mai în vârstă ori poate de curiozitatea descoperirii lumii antichităţilor ţărăneşti. Această idee a Târgului de Antichităţi Ţărăneşti, cât şi cele două ediţii ale Festivalului de Tarafuri şi Fanfare, de la Muzeul Satului Dimitrie Gusti, i-au adus pe oamenii Capitalei mai aproape de origini.