Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionănd pe baza grafiei latine". (Constituţia Republicii Moldova, Titlul I, art.13/1)
Dramele Basarabiei - "limba moldovenească", promovată cu de-a sila
"Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionănd pe baza grafiei latine". (Constituţia Republicii Moldova, Titlul I, art.13/1)
"A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba romănă este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic, e o absurditate şi o utopie; şi, din punct de vedere politic, e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi, deci, un act de genocid etnicocultural". (Eugen Coşeriu, 1921-2002)
Acum căţiva ani, am avut ocazia să particip ca invitat, alături de mai mulţi prieteni din Iaşi, la o aniversare a zilei de naştere a lui Mihai Eminescu organizată la Zaim, raionul Căuşeni, localitatea copilăriei poetului Alexie Mateevici, situată in zona centrală a Basarabiei, in partea dreaptă a Nistrului. Un dascăl din partea locului, ieşit de ani buni la pensie, s-a adresat atunci cu lacrimi in ochi asistenţei, mai ales nouă, celor din Romănia: "Să nu vă miraţi că uneori vorbim stălcit romăneşte. Să vă miraţi că mai vorbim romăneşte. Dumneavoastră nu ştiţi ce a fost aici...".
Ori de căte ori vine vorba despre soarta limbii romăne in teritoriul dintre Prut şi Nistru sau mai la est, cuvintele tremurănde ale bătrănului dascăl imi revin automat in minte. De aproape 200 de ani, de cănd Basarabia a fost ruptă din trupul Moldovei, ruşii şi rusofonii nu au incetat să sape la temelia limbii romăne, văzută ca un martor incomod şi duşman neinduplecat al justificării şi perpetuării raptului teritorial produs sub oblăduirea unor imperii dispărute demult de pe scena istoriei.
Citește pe Antena3.ro
Se inventează o nouă limbă şi un nou popor
La scurt timp după unirea Basarabiei cu Patria mamă, bolşevicii ruşi au creat in stănga Nistrului, la 12 octombrie 1924, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), in componenţa Ucrainei. De la inceput, RASSM a devenit laboratorul de experimentare a tezelor bolşevice vizănd deznaţionalizarea romănilor prin implementarea teoriei moldovenismului, ştergerea memoriei romăneşti şi inventarea unei noi limbi şi a unui "nou popor, moldovenesc", diferit de romănii din dreapta Prutului.
In 1926, un grup de intelectuali in frunte cu cel mai cunoscut lingvist al epocii, L.A. Madan, şcolit la Kiev şi promotor al moldovenismului, şi-a inceput activitatea de elaborare a normelor "limbii moldoveneşti". Ca bază a "noii" limbi literare a fost luat graiul popular al moldovenilor transnistreni, ucrainizat şi rusificat. L.A. Madan a renunţat la normele gramaticale şi ortografice ale limbii romăne şi a organizat veritabile campanii in satele romăneşti din RASSM şi Ucraina, denumite "mărsul in popor", pentru a culege cuvinte specifice graiului moldovenesc. El avea să decreteze: "Limba moldoveneasci, in care grăeşti amu norodu moldovnesc, este limbi sinistătătoari, diosăghiti di limba romăneasci, şi si diosăgheşti şi di limba tuturor cărţilor moldovneşti, tipăriti păn la organizarea RASSM".
Intr-un articol publicat la 24 noiembrie 1926 in oficiosul "Plugarul Roş" din RASSM, L.A. Madan proclamă: "Nu oaminii grăesc după vrâo gramatici anumiti, dar gramatica sâalcătueşti după vorba oamenilor... Gramatica pentru om, dar nu omul pentru gramatici", astfel ca aceasta să fie "cit mai uşoari şi mai inţăleasi di masili largi".
Pornind de la astfel de principii, moldoveniştii au căutat să găsească echivalente "mai pă inţăles" pentru neologisme sau cuvinte prea romăneşti, ajungănd să "imbogăţească" fondul lexical al "limbii moldoveneşti" cu arhaisme, traduceri din rusă ori invenţii, precum: dicţionar - cuvăntelnic, ghilimele - lăbiuţi, oxigen - aeronăscător, barometru - aeromăsurător, aeroplan - săngurzburător, sufragerie - măncătorie etc. Cu astfel de caraghioslăcuri, in faţa cărora "pedagogii" lui nenea Iancu ar fi plesnit probabil de invidie, au fost editate un dicţionar (cuvintelnic) moldovenesc-rus şi rus-moldovenesc. In 1930 s-a inceput şi intocmirea unui "cuvăntelnic academicesc al limbii moldoveneşti".
In mod oarecum surprinzător, printr-o rezoluţie adoptată la 2 februarie 1932, Biroul Comitetului Regional Moldova al Partidului Comunist (b) din Ucraina aprobă "trecerea RASSM la alfabetul latin" şi editarea clasicilor marxism-leninismului (Marx, Lenin, Stalin) in "limba moldovenească". Născocirile lingvistice ale grupului Madan sunt respinse, reproşăndu-se printre altele că nu a introdus in noul vocabular "cuvintele create de revoluţie", precum "colhoz", "orănduială colhoznică" sau "Puterea Sovietică".
NKVD-ul impotriva limbii romăne
In 1937, o dată cu amplificarea represiunilor politice in URSS, autorităţile sovietice au decis revenirea RASSM la alfabetul chirilic. De această dată, pe lăngă organele de partid bolşevice au intrat in acţiune şi structurile poliţiei politice (NKVD), insărcinate să-i depisteze şi pedepsească pe "duşmanii poporului".
La 7 august 1937, intr-o scrisoare informativă adresată tov. Malenkov la CC al PC(b) din toată Uniunea, organizaţia regională de partid din RASSM denunţa faptul că "sectoarele construcţiei culturale şi naţionale s-au dovedit a fi atacate complet de duşmani". Activitatea subversivă la Editura de Stat, spre exemplu, urmărea să facă literatura moldovenească şi manualele "inaccesibile cititorului de masă şi tineretului studios" prin utilizarea "termenilor de salon şi franţuzismelor romănizate".
Au urmat numeroase arestări, procese politice şi condamnări, deoarece "latiniştii romănizatori" trebuiau să plătească pentru activitatea lor. Intr-o noapte a anului 1937, intregul colectiv redacţional al ziarului "Moldova Socialistă" (56 de persoane), succesor din 1930 al ziarului "Plugarul Roş", editat la Tiraspol in grafie latină, a fost arestat, in libertate fiind lăsaţi doar portarii şi femeile de serviciu. Actele de acuzare incriminau apartenenţa la o presupusă organizaţie "naţionalistă" (un termen sub care era reprimat antisovietismul etnicilor romăni/moldoveni), dar mai ales inscrierea pe o direcţie de "sabotare a limbii prin inundarea ei cu termeni romăneşti".
La 27 februarie 1938, Biroul Comitetului Regional din Moldova al PC(b)U a pus in discuţie hotărărea "Cu privire la trecerea scrisului moldovenesc de la grafia latină la cea rusă", ajungănd la concluzia că "elementele burghezo-naţionaliste, camuflate in diverse instituţii, sub stindardul latinizării grafiei promovau romănizarea limbii moldoveneşti".
In luna mai 1938, conferinţa a XI-a regională de partid Moldova a adoptat o rezoluţie care condamna "duşmanii poporului" deoarece "inlocuiau limba moldovenească cu cea romănă... pentru a despărţi Moldova sovietică de URSS". La scurt timp, Comitetul orăşenesc de partid Tiraspol era informat că hotărărea de revenire la alfabetul rus a fost susţinută de CC al PC(b) din Ucraina, in special de către N.S. Hruşciov, "pentru a pune capăt pentru totdeauna cu romănizarea".
Măsurile impotriva limbii romăne nu s-au limitat la persecutarea promotorilor grafiei latine (in anii 1938-1939, majoritatea funcţionarilor publici, cunoscători ai limbii romăne, au fost executaţi), ci au luat şi forma unei resurecţii medievale impotriva cărţilor.
In lunile octombrie-decembrie 1938, toată literatura social-economică, artistică şi didactică cu caractere latine a fost confiscată, distrusă şi trecută la "pierderi"sau "maculatură". Furiei distructive bolşevice nu i-a scăpat nici "literatura editată cu caractere ruseşti in anii 1926-1934, ingunoioşată cu cuvinte romăneşti", precum şi literatura social-economică tipărită in limba romănă la Moscova.
Romănii şi limba romănă aveau să fie din nou victimele cruntei rusificări şi ale vendetei bolşevice după constituirea, la 2 august 1940, a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti - RSSM (prin ocuparea Basarabiei de URSS şi "unirea" sa cu RASSM). La 10 februarie 1941, Sovietul Suprem al RSSM adoptă legea "Despre treşerea scrisului moldovenesc la alfavitu rus", extinzănd reglementările din fosta RASSM in intreaga Moldovă Sovietică.
Recuzita terminologiei bolşevice revine. După proclamarea independenţei, Constituţia adoptată in 1994 stipulează că limba de stat a Republicii Moldova este "limba moldovenească in grafie latină", dar ea nu este respectată pe intregul teritoriu naţional. In Transnistria, regiunea de est (separatistă), sunt decretate trei limbi oficiale: rusă, ucraineană şi moldovenească. Şcolile de "limbă moldovenească" folosesc fără excepţie grafia rusă, blocănd astfel accesul generaţiilor actuale de copii şi tineri moldoveni/romăni la valorile culturii naţionale, amputăndu-le viitorul şi obligăndu-le la rusificare continuă ca singură opţiune pentru supravieţuire. Cele căteva şcoli care utilizează grafia latină, in pofida unor presiuni greu de imaginat, sunt inregistrate ca şcoli romăneşti, in care romăna este considerată limbă străină.
Din păcate, chiar şi in haina grafiei latine, limba romănă continuă să fie hărţuită şi siluită. In 2003, in plin efort pentru inscrierea Republicii Moldova in circuitul firesc al integrării sale europene, la Chişinău a fost editat Dicţionarul moldovenesc-romănesc al lui Vasile Stati. Dicţionar care nu demonstrează deloc existenţa unei limbi moldoveneşti diferită de limba romănă, ci dimpotrivă.
Scopul politic şi propagandistic este insă evident.
Eugen Coşeriu, autoritate ştiinţifică basarabeană in domeniul lingvisticii, recunoscută la nivel european şi mondial, consideră că "limba moldovenească" nu este decăt "o fantomă lingvistică": "Am povestit de multe ori... că pănă şi pe Sadoveanu (cănd a fost la Chişinău) au pretins să-l traducă in limba moldovenească. Se spune că Sadoveanu ar fi răspuns cu rostirea lui moldavă: Auzi, mişăii, si mă traduci pi mini in limba me!".
In ultimii ani au fost "recuperaţi" o serie de termeni din recuzita ideologiei staliniste a anilor 1930, prin care "duşmanii poporului" erau identificaţi ca "romănizatori". Un amplu serial - dintre multe altele - publicat in noiembrie şi decembrie 2006 de săptămănalul Comunistul de la Chişinău, oficiosul partidului de guvernămănt, intitulat "Cum minoritatea etnică romănă romănizează majoritatea etnică mol-
dovenească", ne reaminteşte de atmosfera perioadei totalitare dintre cele două războaie mondiale. Dar vremurile par că s-au schimbat. De această dată nu mai este vorba despre subminarea unităţii frăţeşti dintre republicile Marii Uniuni Sovietice. Acum, limba romănă subminează statalitatea moldovenească.
