Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din ziua de 29 septembrie 2009, de la ora 18:00, familia Tima supravietuieste, nu mai traieste. Sotul s-a intors din strainatate si nu si-a gasit loc de munca in tara, iar Anisoara Tima si-a dat demisia din functia de raspundere banoasa pe care o avea si careia nu-i mai putea face fata, angajandu-se secretara la spitalul din Onesti, pe 700 de lei. In acea zi, Anisoara si-a sunat fiul, pe Alex, student in anul II la Facultatea de Jurnalism din Bucuresti. Baiatul venise in Capitala sa rezolve cu locul de camin si sa plateasca taxa la facultate. In acea zi de septembrie, mama l-a sunat toata ziua pe Alex. O vreme, telefonul baiatului a fost inchis, apoi femeia a ascultat robotul care-i zicea ca abonatul nu se afla in aria de acoperire. A insistat de zeci de ori pana la ora 18:00, cand femeia a auzit declicul: cineva se afla la celalalt capat al firului. "Mi-a raspuns o voce de barbat pe telefonul copilului meu. Mi-a spus ca s-a intamplat o nenorocire si Alex a murit. Am inchis repede telefonul de frica. Cum sa spuna asa ceva? Apoi am sunat din nou, zicand ca cineva face o gluma proasta. Vocea mi-a zis acelasi lucru. L-am pus apoi pe sotul meu sa sune din strainatate, si politistul i-a spus si lui ce mi-a zis si mie... Puteau sa faca altfel. N-am vazut la fata nici pana in ziua de azi politistul care mi-a spus ca fiul meu a murit.
Cititi seria de articole "Omul care anunta moartea"
● "Cine sunt eu sa spun ca un om nu mai e?"
● Politistii rutieri informeaza din mila familia celui decedat
Femeia a venit de la Onesti la Bucuresti cat de repede a putut. A ajuns la Institutul National de Medicina Legala si toate intrebarile sale au primit raspunsuri partiale. I s-a spus ca baiatul s-a sinucis, aruncandu-se de la etaj in luminatorul unui bloc de langa Gara de Nord. I s-a spus ce bani trebuie sa plateasca pentru cosciug si restul actelor ca la piata, fara sa i se dea macar chitanta. "Pentru ca insistam cu intrebarile, medicul legist mi-a aratat in cele din urma pozele de la autopsia copilului meu. Nu voi uita niciodata si voi lua cu mine in mormant acele imagini. Sotului i s-a facut rau. Nimeni nu m-a menajat cu nimic, nici o consiliere, nici o mila...", povesteste femeia.
Nu stie cum ar fi fost lucrurile daca n-ar fi primit socul vestii atat de abrupt. Dar stie ca de-atunci nu mai are liniste. "Sunt lucruri cu care nu ma pot impaca. Alex nu avea motive sa se sinucida: era singur la parinti, avea o prietena pe care o iubea, nu-i lipsea nimic, avea planuri. Cineva l-a impins, l-a agresat, altfel cum imi explica legistii lipsa unui dinte din gura copilului meu si semnele de pe gatul sau si ranile de pe picioare, peste care avea trase sosetele curate?", se zbate in zeci de intrebari femeia.
Psihologii de la Politia Capitalei spun ca anuntarea familiei prin telefon in cazul unei tragedii e o exceptie. "Daca persoana decedata e din alta localitate, se anunta prin dispecerat si merge politistul de la sectia cea mai apropiata. Fata in fata eviti confuziile, cand oamenii pot crede ca e o gluma proasta. Asa, se pregateste cumva psihic cand vede un politist in uniforma la usa lui. Vedem intai cine e cel din fata noastra, nu dam astfel de vesti la copii si la batrani. Rugam omul sa stea pe un scaun, folosim cuvinte simple, fiecare cum se pricepe", explica seful Biroului Psihologic din cadrul Politiei Bucuresti, Bogdan Capruci. Seful de la Omoruri din Politia Capitalei, Radu Gavris, spune ca in astfel de momente politistul trebuie sa dea dovada de mult tact. "Facem cursuri de psihologie in scoala, ar trebui ca orice politist sa poata face fata unor asemenea situatii. Oamenii plang, lesina in astfel de momente. Inevitabil, la un moment dat te obisnuiesti", explica acesta. Gavris mentioneaza ca la nivelul parchetelor, politiei si institutelor de medicina legala exista un protocol prin care se informeaza si este contactata sectia de politie cea mai apropiata de familia celui mort pentru a anunta. Ca procedurile nu sunt prea clare si in teren lucrurile se intampla dupa cum il taie capul pe fiecare o dovedeste povestea mortii unui barbat din Vaslui. In urma cu trei ani, la ora 9:00, fiul domnului M. a primit un telefon. "Alo, buna ziua! Sunteti domnul Andrei?", l-a intrebat o voce de barbat. "Il cunoasteti pe M.I.?", a venit a doua intrebare. Andrei a intrebat cine e si ce doreste, de cere atatea informatii. Barbatul s-a recomandat: agent de politie Cutarescu. "Pe M.I. l-am gasit mort in gara din Iasi", a continuat vocea. "Am inlemnit, prima oara m-am gandit la fratele meu, pe care-l cheama la fel", isi aminteste Andrei. "Din buletin reiese ca are 60 de ani", a continuat politistul precis. "Tata are varsta asta, dar nu poate fi el, ca nu are ce sa caute la Iasi", i-a raspuns tanarul, rasufland usurat. "Mi-am spus repede ca este doar o pura coincidenta. Si totusi, de unde aveti numarul meu de telefon?, l-am intrebat, intr-un moment de luciditate. «Din telefonul barbatului mort», mi-a raspuns sec politistul. «Sunteti chemat la morga pentru identificare», au fost ultimele cuvinte ale lui", isi aminteste Andrei. Ulterior, baiatul a aflat de la mama sa ca in acea dimineata domnul M. plecase la Iasi cu treaba.
"Etica" doliului
Psihologul clinician Gabriela Romanet explica implicatiile pe care transmiterea unor astfel de vesti le pot avea asupra politistilor. "Provocarea cea mai mare pentru cel care informeaza familia despre moartea unei rude apropiate este cum sa-si gestioneze propriile emotii, asa incat nici sa nu fie sadicul care anunta informal si rece moartea si nici sa fie masochistul care se identifica in totalitate cu supravietuitorul supus unei avalanse emotionale. Asadar, cine anunta tragedia trebuie sa fie dispus sa sustina supravietuitorii, sa empatizeze cu dispozitia dureroasa, sa stie ca initiaza un travaliu al doliului, care este normal a se intampla, sa fie aproape de natura si vulnerabilitatea umana. Atitudinea de sprijin, disponibilitatea de a sustine suferinta, respectul pentru momentul traumatic ar reprezenta «codul etic» in fata doliului", subliniaza psihologul.
