Orasul Bacau, judetul Torino

Ciolanul afumat, parizerul, branza de burduf, semin-tele, vinul, berea si pufu-letii au emigrat, impreuna cu romanii, in Italia. In Porta Palazzo din Torino, cea mai mare piata alimentara in aer liber din Europa, romana este principala limba vorbita. Doar preturile sunt in euro.

Dan Marinescu/JURNALUL NATIONAL PORTA PALAZZO. Cea mai mare piata alimentara in aer liber din Europa este dominata de produse romanesti

Parizerul, ciolanul afumat, branza de burduf, semintele, vinul, berea si pufuletii au emigrat, impreuna cu romanii, in Italia. In Porta Palazzo, cea mai mare piata alimentara in aer liber din Europa, romana este principala limba vorbita.

M-am uitat lung dupa trei tramvaie care n-au oprit in statie. Deci si la astia tot ca la noi, mi-am spus, iar cu voce tare am recitat din expresiile pe care le citesc pe zidurile din Pantelimon. "Haahahaaaa, si tu ziceai ca nu-i romanca!". Langa mine, doi flacai au nechezat mioritic. "Aici e cu «ia-ma nene» la tramvai. Opreste numai daca faci cu mana", mi-a descifrat unul dintre ei tainele transportului torinez. Pana sa vina urmatorul tramvai, cei doi bacauani mi-au incropit un ghid de minima supravietuire: sa fug de marocani, sa ma feresc de chinezi si sa nu ma bucur ca fraiera cand aud romaneste, ca e plin de hoti romani in Torino.

"Ia-ma nene" a functionat la primul tramvai care m-a intampinat cu peisajul de papornite de care te lovesti in orice mijloc de transport care trece duminica prin Oborul de la Bucuresti. Si hai la drum spre Porta Palazzo, printre sacose de rafie si cu Guta si colegii lui, urland fideli din Ipod-uri sau telefoane smechere, de nu reuseam sa aud mai nimic din barfele vecinelor despre o anume "Viorica".

La una din statii, s-au urcat o bunicuta de-a noastra de la tara si doi nepoti la vreo 16-18 ani. Nepotii "parlau" si se hlizeau cu icnete italienesti. Din cand in cand se mai opreau ca sa-i spuna batranei in romana: asta-i piata cutare, aici are casa cutarica, de la noi din sat, aici sta ala cu moara. Batrana aproba cu cate o cruce, dupa care iar se uita pierduta in gura italienizata a nepotilor. "Cheutorea? Ce-are mama, cheutoarea?" a izbucnit dand sa se incheie la pulovar, in timp ce nepotii s-au prapadit de ras ca uite ce gafa face bunica asta care nu intelege italiana, da’ le potriveste.

"IUBESTE DIFERENTELE". La Porta Palazzo, tramvaiul se goleste. Zice-se ca ar fi cea mai mare piata alimentara in aer liber din Europa. E frecventata in special de romanii mai saracuti sau cu familie numeroasa.

Pe hala mare scrie in italiana, romana, rusa, araba, chineza si intr-o romana sucita care am presupus ca trebuie sa fie moldoveneasca vecinilor de peste Prut: "iubeste diferentele". Langa cladire, vreo zece barbati stau la o bere cu eticheta romaneasca si un vin italian la cutie.

Inauntru, hala e cat se poate de mioritica: patronii - italieni sau de aiurea - vorbesc romaneste, mai toate tejghelele au cel putin un angajat roman, afisele sunt in limba de acasa. Cat despre produse... se vede treaba ca dorul de Romania al emigrantilor de la Torino trece prin stomac. Si se ostoieste cu toata gama din galantarele "alimentarelor" de acasa. Emigrati in tara celebra pentru mortadela si prosciutto, romanii merg in hala de la Porta Palazzo ca sa cumpere mult-hulitul, in alte vremuri, parizer. Eticheta parizerului e in limba romana, insa, de cele mai multe ori, produsul nu e adus din tara, ci facut chiar in Italia, sau pe la vecinii ei. Prezente constante pe tarabele pietei sunt, alaturi de parizer, crenvurstii, salamul de Sibiu si cel de vara, cabanosul, carnatii Trandafir.

In tara mozzarelei, romanii si-au luat cu ei telemeaua, casul si branza de burduf. Pe localnici insa i-au cucerit cu smantana, produsul romanesc cel mai cautat de italieni la Porta Palazzo. "Au ajuns sa cumpere si afumaturi de-ale noastre, de care nici nu voiau sa auda in urma cu cativa ani", rade sotia lui Daniel, primul roman care si-a deschis o macelarie la Porta Palazzo.

VIITORUL. "Mie imi plac zacusca, muraturi si eugenii", spune un patron italian, care are si el taraba burdusita cu produsele mioritice. Vinde bine mezeluri, dar si pate (din cel pur romanesc, cu un porc desenat pe eticheta), icre, iar sambata - multe seminte preambalate, vin si o bautura carbogazoasa din flori de soc, toate provenite din Romania.

"Copilul mi l-am adus in Torino cand era in clasa a doua. Au trecut de atunci aproape patru ani, dar cand ma duc la piata imi cere intotdeauna sa-i aduc pufuleti", spune Fedonia, o romanca din judetul Tulcea.

Dan Marinescu/JURNALUL NATIONAL

"In cativa ani o sa vorbim toti romaneste in Torino. Pentru ca o sa mai fie cativa italieni. Romanii de aici sunt multi si fac copii. Italienii nu au copii - ei vor sa se distreze pana sunt batrani", spune in romana un sicilian, patron in hala de la Porta Palazzo. Are si el o angajata romanca, "SMECHERA care face sarmale bune". Fata e din Suceava, sta in Torino cu toata familia si nu ii trece prin cap sa se intoarca in tara. "Dar eu sunt romanca si zic asta la toata lumea. Nu ca cei care vin sa cumpere, ii vezi ca sunt romani, dar cand ii intrebi ceva iti spun ca ei sunt italieni. Si-atunci le strig: «sa va fie rusine. Ati uitat de unde ati plecat»!"

In piata mare din Torino am gasit pana si dropsuri la kilogram, pe care le-am mai vazut in Romania doar in anii mei de gradinita. Tot la kilogram erau si semintele de prajit acasa. Insa acestea faceau parte din gama delicateselor, daca era sa ma iau dupa pret: 4 euro pe kilogram, unele de calitatea a doua.

Insa nimic nu e prea scump atunci cand ti-e dor de casa, am tras concluzia, la plecare, scuturand cojile de seminte pe care conationalii din statia de tramvai mi le scuipasera pe pantofi.

DOR DE PUFULETI "Copilul mi l-am adus in Torino cand era in clasa a doua. Au trecut de atunci aproape patru ani, dar cand ma duc la piata imi cere intotdeauna sa-i aduc pufuleti" Fedonia romanca din Tulcea

LIMBA ROMANA "In cativa ani o sa vorbim toti romaneste in Torino. Pentru ca o sa mai fie cativa italieni. Romanii de aici sunt multi si fac copii. Italienii nu au copii - ei vor sa se distreze pana sunt batrani" patron din Porta Palazzo

A DOUA MINORITATE, DUPA MAROCANI

"Bacaul e cea mare mare regiune din Romania? Ca daca numai la Torino sunt atatia care zic ca au venit de la Bacau...", se intreba, inocent, un italian. "Stau in Bacau, judetul Torino" este, de altfel, gluma preferata a moldovenilor nostri care au emigrat in orasul italian. In urma cu 25 de ani, in Torino erau sapte romani. Se adunau pe ascuns la biserica ortodoxa. In urma cu 20 de ani, numarul romanilor din oras ajunsese la 15. Astazi, in comuna Torino (orasul plus localitatile satelit) sunt inregistrati, oficial, aproape 100.000 de romani, iar autoritatile estimeaza ca cel putin inca pe atatia locuiesc fara acte legale. Aproximativ 80 de procente din emigrantii romani inregistrati oficial provin din judetul Bacau. Restul sunt din Suceava, Vaslui, Maramures, Tulcea etc. Romanii au la Torino bisericile si preotii lor: doua biserici ortodoxe, una catolica, una ortodoxa de rit vechi (a lipovenilor din Tulcea si nordul Moldovei), una a penticostalilor, una pentru credinciosii baptisti si alta pentru martorii lui Iehova. Legatura cu tara se face cu autocarele (60 de euro drumul pana la Bacau), cu maxi-taxi sau avion (cursa charter - aproximaitiv 200 de euro, biletul dus-intors). Romanii trimit si primesc pachete de acasa tot pe autocare (preturile variaza intre 2 si 5 euro pe kilogram). La Torino gasesti usor ziare din Romania, chiar in ziua aparitiei lor, insa platesti pentru ele cam de 5 ori pretul din tara. Torino are o populatie care ajunge la un milion de locuitori, iar romanii sunt a doua minoritate, dupa cea marocana.