ORDINE ŞI PAZĂ/Rubinele dispărute ale Poliţiei

Mai multe pietre preţioase au fost confiscate de poliţiştii de la Crimă Organizată, după care au dispărut fără urmă din sediul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Evaporarea lor este doar un episod dintr-o serie de întâmplări ciudate cu procurori care aveau afaceri cu porci, proprietari tâlhari, bănci, contabili şi poliţişti pensionaţi.

La începutul anului 1997, controversatul om de afaceri slătinean Gabriel Mihăilă a solicitat un credit de 4 miliarde de lei vechi de la Credit Bank – Sucursala Slatina. Mihăilă voia să garanteze creditul cu o mână de pietre de culoare roşie pe care el le cumpărase de la un individ care, la rândul său, le adusese din Austria în 1995. Pietrele au fost evaluate de personalul Catedrei de Mineralogie din cadrul Facultăţii de Geologie şi Geofizică din Universitatea Bucureşti, care a confirmat că sunt rubine. După aceea, Gabriel Mihăilă şi-a evaluat singur pietrele, în urma lecturării unei note a Ministerului de Finanţe, care liberaliza preţul pietrelor preţioase, în general. Cu propria evaluare, 6 miliarde de lei vechi, proprietarul s-a dus pe la diferite bănci să ceară împrumuturi. Banca Naţională a României a apărut şi ea în schemă, dar nu a stabilit niciodată natura pietrelor preţioase, ci doar le-a cântărit. Oricum, rubine sau nu, pietrele au atras atenţia a doi poliţişti, care au oprit maşina ce le aducea la Bucureşti.

ŞI DE ATUNCI, DE APROAPE 12 ANI, NIMENI
nu mai ştie nimic de ele. Poliţiştii nu s-au obosit să depună pietrele la Banca Naţională a României sau la camera de corpuri delicte a Poliţiei Române, aşa cum ar fi trebuit. Mai mult, ei s-au pensionat la puţin timp după acţiune şi au scăpat şi de acuzaţia de abuz în serviciu, pentru că fapta lor, confiscarea în condiţii dubioase a pietrelor, s-a prescris.  

ACŢIUNE "ÎN FORŢĂ"
După ce a făcut primele demersuri pentru contractarea creditului, Gabriel Mihăilă i-a cerut ajutorul unui procuror, Eugen Iacobescu, pentru a fi sigur că atunci când va depune pietrele la Credit Bank nu va întâmpina probleme. Procurorul, care se ocupa de afaceri cu porci,a fost exclus în 2004 din Magistratură, pentru mai multe falsuri. Cei doi au luat pietrele, care erau păstrate într-o cutie de valori, de la sucursala din Slatina a Băncii Naţionale şi s-au dus să le predea la Credit Bank. Reprezentanţii acestei bănci au decis ca pietrele să fie transportate la Bucureşti în cel mai scurt timp, pentru că filiala din Slatina nu avea un seif specializat pentru păstrarea lor. Un delegat al băncii din Slatina împreună cu Bogdan Eufimie, contabilul lui Mihăilă, au plecat spre Bucureşti într-o maşină a băncii. Era februarie 1997. La ieşirea de pe Autostrada Piteşti – Bucureşti, în cartierul Militari, maşina băncii a fost oprită de doi indivizi care le-au spus celor doi transportatori să-i însoţească la sediul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Cei doi şi-au arătat legitimaţiile. Erau poliţişti de la Crimă Organizată, aşa cum avea să se afle mai apoi. "La data de 28.02.1997 a trebuit să mă deplasez la Bucureşti, la sediul central al SC Credit Bank SA, împreună cu delegatul sucursalei Slatina, pentru a depune gajul asigurator pentru credit. La intrarea în Bucureşti am fost opriţi de lucrătorii IGP lt. col. Vasile Păduraru şi lt. Gheorghe Vişan, care ne-au condus la sediu IGP, în Strada George Georgescu, la cercetări penale. Aici, după legitimare au oprit geanta diplomat cu conţinutul ei şi mi-au dat o dovadă să o înmânez domnului Mihăilă Gabriel", declara contabilul.

VESTEA REA
În timp ce Mihăilă aştepta aprobarea creditului, contabilul, eliberat în aceeaşi zi de poliţişti, i-a adus acasă, la Slatina, dovada de la Poliţie, din care rezulta că s-a confiscat geanta pentru cercetări. Ce fel de cercetări? Nu se ştia atunci, nu se ştie nici acum! A doua zi, Mihăilă l-a sunat pe lt. Păduraru pentru a se interesa de soarta pietrelor şi pentru a stabili o zi în care afaceristul din Slatina să vină la sediul IGP cu documentele de provenienţă a rubinelor. În câteva zile, la în-ceputul lunii martie, Mihăilă s-a întâlnit la sediul IGPR cu Păduraru şi cu un plutonier-major, Sorin Prodan. Lor le-a dat o declaraţie vamală, din care reieşea faptul că pietrele de culoare roşie au fost introduse legal în ţară. Mihăilă le-a mai dat poliţiştilor şi două dispoziţii de plată din care rezulta că el este proprietarul pietrelor. Pentru documentele lăsate celor doi poliţişti, Mihăilă a primit un act de mână, fără ştampilă, fără antet, fără nici o valoare practic. Câteva zile mai târziu, slătineanul a fost chemat din nou la sediul IGPR de Păduraru. I s-a spus că trebuie să vină pentru a i se returna bunurile confiscate. Mihăilă a primit înapoi o geantă diplomat, trei pixuri şi un săculeţ. S-a încheiat un proces-verbal de predare-primire semnat de poliţistul Vasile Păduraru, în care se arată că geanta diplomat se predă, "mai puţin pietrele şi o casetă". Astfel, pietrele au rămas la Inspectoratul General al Poliţiei, de unde li s-a pierdut urma. Odată confiscate, pietrele trebuiau depuse fie la Banca Naţională a României, fie la camera de corpuri delicte a Poliţiei Române. Acest lucru nu s-a întâmplat însă. Purtătorul de cuvânt al Băncii Naţionale a spus că nici în 1997 şi nici ulterior nu au fost depuse rubine în gestiunile de metale preţioase ale Sucursalei Municipiului Bucureşti de Inspectoratul General al Poliţiei Române.

ANCHETE SUBLIME
Din martie 1997, Mihăilă încearcă să afle ce s-a întâmplat cu pietrele lui. Vrea să şi le recupereze, mai ales că este la ananghie de câţiva ani. Mihăilă, condamnat în 1997 pentru evaziune fiscală la şase ani, a ajuns din nou la mititica în 2004, pentru că împreună cu fiul său, se pare că au intrat mascaţi într-o casă şi, sub ameninţarea cuţitului, au tâlhărit două femei. Mihăilă a primit o pedeapsă de 13 ani şi şade acum în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova. Acest fapt nu l-a descurajat să-şi ceară pietrele înapoi. A tot apelat la instituţiile statului pentru a intra în posesia lor, însă degeaba. La jumătatea anului 2007, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrată plângerea penală împotriva poliţiştilor, dar procurorii şi-au declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3. Împotriva poliţiştilor au început cercetările pentru abuz în serviciu. Cazul a ajuns, trimis de procurori, pe masa şefului Secţiei 12 Poliţie, comisarul-şef Constantin Ionescu. "La noi la secţie a venit această lucrare, trimisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3. Noi nu am avut competenţă de soluţionare, dar a ajuns la noi pentru că Păduraru Vasile are domiciliul la noi în zonă. În mod normal, pietrele preţioase se depun la Banca Naţională a României. Dacă nu au fost depuse, după ce au fost confiscate, atunci este o problemă", a declarat poliţistul. Procu-rorul Constantin Strat este cel căruia i-a revenit sarcina să-i cerceteze pe cei trei poliţişti pentru abuz în serviciu. Evident, foştii oameni ai legii au primit neînceperea urmăririi penale, pentru că fapta s-a prescris, după cum susţine procurorul Constantin Strat.

În loc de final

Soluţia dată de procuror a fost însă contestată de Mihăilă, care spune că nu putea interveni prescripţia, deoarece încă din 1997 a sesizat autorităţile cu privire la modul în care i-au fost confiscate pietrele. "Nici o instituţie nu mi-a comunicat vreun răspuns, ca rezultat al sesizărilor mele, făcut cu privire la confiscarea ilegală la acea dată, astfel că nu se poate vorbi de prescripţie", a zis Mihăilă, hotărât să meargă mai departe. Mai ales că are timp berechet la dispoziţie. Din toată această  poveste cu poliţişti pensionaţi, procurori daţi afară din Magistratură, afacerist recidivist, pietre preţioase sau nu, un lucru este cert. Pietrele roşii s-au evaporat din sediul Poliţiei şi nimeni nu le mai dă de urmă. Mai mult, o dată cu trecerea timpului, interesul pentru găsirea lor a dispărut încet, încet, aşa cum au dispărut şi poliţiştii implicaţi, despre care nu se mai ştie nimic. Nici măcar foştii lor colegi nu ştiu pe unde se află aceştia, dar un zvon umblă. Unul dintre ei, Gheorghe Vişan, şi-a deschis la ceva timp după pensionare o afacere.