Otravuri secrete

Aditivii furajeri sau, altfel spus, E-urile din hrana animalelor sunt un subiect tabu in Romania. Uniunea Europeana are reguli foarte stricte in ceea ce ii priveste. Consumatorul roman se fereste insa degeaba de E-urile periculoase de pe ambalajele produselor alimentare. Ele ii ajung oricum in farfurie, ca urmare a haosului de pe piata aditivilor furajeri.

Despre E-urile din alimentatia oamenilor s-au scris sute de pagini. Sunt insa alte substante, aproape la fel de periculoase, despre care nu se pomeneste nimic: cele din nutritia animalelor din gospodarie. Uniunea Europeana are o legislatie bine pusa la punct in ceea ce priveste aditivii furajeri, care nu se aplica, din pacate, in Romania. O piata de cateva zeci de milioane de euro anual este astfel lasata in plata Domnului.

Daca inainte de aderare domeniul veterinar nu se bucura de foarte mare interes, in ultimele luni lucrurile au luat o turnura spectaculoasa. Pesta porcina, transhumanta, comercializarea branzei au fost subiecte extrem de mediatizate si de disputate. Sunt insa doar varful aisbergului. Jurnalul National va prezinta problema aditivilor furajeri, despre care Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSV) nici nu pare sa fi avut habar.

DE FORMA. "Aditivii furajeri reprezinta E-urile din alimentatia animalelor. Bruxellesul le acorda o foarte mare importanta, lucru care se vede in faptul ca a retras statelor membre dreptul de a acorda autorizatii de comercializare, insarcinand in acest scop Comisia Europeana si Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor (EFSA). De asemenea, inspectiile in domeniul furajelor sunt o prioritate la nivel european", ne-a precizat conferentiar univ. dr. Viorel Andronie, fost sef al ANSV.

Reglementarea Consiliului 1831/2003 intrata in vigoare in 2004, este actul care face legea in ceea ce priveste producerea, etichetarea si comercializarea lor in Uniunea Europeana. In baza ei, este elaborat anual Registrul Comunitar al aditivilor furajeri. Produsele care nu apar acolo nu pot fi comercializate in spatiul european. Reglementarile se aplica automat in statele membre, fara a mai necesita transpunerea in legislatia nationala. Cu alte cuvinte, actul ar trebui sa se aplice in Romania de la 1 ianuarie 2007.

Ce se intampla in practica? Pai, nimic. Nomenclatorul produselor de uz veterinar care se gaseste pe site-ul Institutului pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor de Uz Veterinar (ICPBMV) cuprinde o sumedenie de produse care fie contin substante active interzise a fi utilizate ca aditivi furajeri, fie nu respecta concentratiile europene, fie au mai multe prospecte etc. Este vorba de zeci de produse din productia autohtona sau din import, cuantificate in milioane si milioane de euro.

RAZBOI CU ANTIBIOTICELE. Sa prezentam lucrurile punctual. Uniunea Europana a interzis incepand cu 2006 utilizarea ca si promotori de crestere pentru animalele economice a patru antibiotice: monensin, avilamicina, salinomicina si flavomicina. Cele patru substante erau ultimii supravietuitori din grupa antibioticelor. Markos Kyprianou, Comisarul European pe probleme de Sanatate si Protectie a Consumatorului, a expus, la data respectiva, motivul razboiului european contra antibioticelor: "Trebuie sa reducem substantial utilizarea neesentiala a antibioticelor, daca vrem sa rezolvam problema microorganismelor care devin rezistente la tratamente pe care le utilizam cu bune rezultate de ani de zile. Hrana animalelor este primul pas pe fluxul nutritiei si, prin urmare, de aici vom incepe". In nomenclatorul produselor de uz veterinar, gasim insa foarte multe produse care contin ca si substanta activa unul dintre antibioticele de mai sus. Salinomicyn 12% V, Grosal 12 %, Maxus 100, Monensin sodium premix sunt doar cateva dintre aceste produse.

BRUXELLES DIXIT! Ultimele patru antibiotice au fost eliminate din randul aditivilor furajeri incepand cu 1 ianuarie 2006

PROSPECTE LA ALEGERE. O alta substanta interzisa ca aditiv furajer este amproliumul. Spre deosebire de cele patru de mai sus, el este mentionat in acesta calitate chiar in Programul actiunilor sanitar-veterinare pentru 2007 de pe site-ul Autoritatii veterinare. In nomenclator gasim insa sapte firme care comercializeaza produse continand amprolium, iar concentratiile dau de banuit ca nu ar fi utilizate in scop terapeutic, ci in scop nutritional. Spre exemplu, produsul Amprol Plus are un prospect in care este declarat a fi utilizat "in tratamentul si prevenirea coccidiozei". Mai are insa un prospect in care este definit a fi aditiv furajer anticcidian. Atat concentratia, cat si modul la ambalare (la saci de 25 de kg) intaresc banuiala ca este mai curand folosit ca aditiv furajer. Ajungem astfel la o alta problema. Este dificil de spus in ce scop sunt utilizate in realitate produsele din nomenclator si cat de relevanta este incadrarea lor in anumite categorii, deoarece majoritatea au cate doua (unele chiar trei) prospecte diferite. Cumparatorul are libertatea de a-si alege prospectul care ii place cel mai mult. Alte produse au alta "buba": nu respecta concentratiile prevazute in Registrul Comunitar privind aditivii furajeri. Nu putem incheia enumerarea lipsurilor fara a o mentiona pe cea mai importanta - majoritatea produselor nu apar in Registrul Comunitar al aditivilor furajeri. Spre exemplu, din clasa coccidiostaticelor (substante a caror comercializare este controlata sever in Uniune) doar noua din cele peste 30 de produse care apar in nomenclatorul romanesc se regasesc si in Registrul Comunitar.

LEGISLATIE E, APLICAREA-I PROBLEMA. Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSV) ne-a confirmat ca, incepand cu acest an, Reglementarea 1831 se aplica direct. Ba, chiar, autoritatile veterinare sustin ca aveau cunostinta de actul respectiv si il transpusesera inca din 2006 in legislatia nationala, prin Ordinele 33 si 196/2006. ANSV se lauda cu faptul ca "Programul national cadru de control al activitatii farmaceutice veterinare pe anul 2007" prevede o serie de controale in producerea, depozitarea, distribuirea si utilizarea aditivilor furajeri. Este dificil insa de spus cum se vor realiza aceste controale sau ce relevanta vor avea ele, atat timp cat reglementarea nu se respecta, iar piata aditivilor este dominata de haos. Zeci de produse care incalca regulile europene au autorizatii pentru ani buni de zile, iar potrivit informatiilor noastre mai sunt inca zeci de cereri in stand-by.

CUM ARATA REGULILE EUROPENE

Reglementarea 1831 structureaza aditivii in cinci categorii: tehnologici (conservanti, antioxidanti, stabilizatori etc), senzoriali (coloranti, arome etc), nutritionali (vitamine, aminoacizi etc), zootehnici (stabilizatori ai florei intenstinale etc) si coccidiostatice sau histomonostatice. Primele trei sunt considerate inoffensive, circuland in baza unei autoritatii generale. Pentru ultimele doua categorii este insa necesara autorizatia nominala pentru fiecare producator. Autorizatii care nu mai sunt de apanajul statelor membre, ci ale Comisiei Europene. Astfel, producatorul transmite o solicitare Comisiei Europene, care informeaza statele membre si inainteaza documentul Autoritatii Europene pentru Siguranta Alimentelor (EFSA). In acelasi timp, producatorul transmite dosarul produsului catre EFSA. Autoritatea Europeana confirma primirea documentelor si face public cuprinsul dosarului. Urmeaza o verificare amanuntita a dosarului, iar, in termen de sase luni de la primirea unei aplicatii valide, EFSA isi prezinta opinia aplicantului, statului membru cat si Comisiei Europene. Dupa eliminarea eventualelor elemente confidentiale, opinia este facuta publica. Ultimul cuvant apartine Comisiei Europene, care in termen de trei luni elaboreaza un proiect de reglementare prin care solicitarea este admisa sau respinsa. Autorizatia este valabila pentru zece ani, cu posibilitatea de reinnoire.