Krikor Zambaccian, un om [i un muzeu. S-a mprietenit cu cei mai mari pictori ai secolului trecut, rom~ni, dar [i impresioni[ti francezi. Apoi le-a cump`rat tablourile [i n final le-a d`ruit poporului rom~n. Le-a redat libertatea.

Marile colec]ii de art` ale rom~nilor se afl` nchise n casele cump`r`torilor, prinse pe pere]i care nu respir`, at~rnate ntre tavan [i parchet, f`r` s` mai vad` lumina altor ochi. Krikor Zambaccian nu a fost un negustor, el a cump`rat mereu tablouri, a ajutat financiar pictori afla]i la nevoie, [i toate acestea pentru ca la sf~r[it s` deschid` un muzeu n care s` expun` operele. Pentru to]i cei care au ochi s` le vad` [i s` le admire. N`scut la malul M`rii Negre Krikor Zambaccian s-a n`scut la Constan]a, dup` cum poveste[te chiar el n „|nsemn`rile unui amator de art`", volum publicat de Editura Liternet. „Pe aceste ]`rmuri am v`zut lumina zilei in anul 1889. Tat`l meu, originar din Cezareea Capadociei, era stabilit la Kiüstenge, denumirea turceasc` a Constan]ei, inc` de pe vremea cănd amintirea st`pănirii otomane era proasp`t`. Era, pe vremea aceea, contabil al unei case care se indeletnicea cu nego]ul de fire [i ]es`turi, pe care le importa din Occident." {coala a f`cut-o n ora[ul natal, apoi a tr`it fascina]ia Bucure[tiului, c~nd a ajuns n Capital` s` [i continue studiile. Piesele de la Na]ionalul bucure[tean, expozi]iile de pictur` cu Grigore[tii [i Luchienii care l intrigau. Dar totul a pornit de la c~teva scoici de pe plaja M`rii Negre, de la chipul lui Beethoven [i primele piese ale colec]iei. „Scotoceam [i eu uneori ]`rmurile m`rii, adunam cioburi de sticle [i teracot`, buc`]i de marmur` [i pietre [lefuite de valurile m`rii, căte o moned` mai veche, un găt de amfor` sau un fragment de bronz, dar niciodat` n-am avut norocul s` g`sesc un obiect de calitatea celora pe care le vedeam numai in vitrina b`rbierului Aristide Gava, care, in imagina]ia mea de copilandru, trecea drept un expert. Cursurile secundare le-am f`cut la Bucure[ti. Duminicile [i s`rb`torile alergam la matineele Teatrului Na]ional, la concertele [i festivit`]ile de la Ateneu. Vizitam expozi]iile [i Pinacoteca, binein]eles, f`r` vreo in]elegere a artei." |nceputurile colec]iei „Intr-o zi, trecănd prin fa]a unei libr`rii am v`zut in vitrin` o cromolitografie dup` cunoscutul tablou al lui Balestrieri, Beethoven; l-am cump`rat cu 5 lei, cu cadru cu tot, [i l-am atărnat deasupra pianului. Am mai cump`rat cu 2 lei, de la un italian ambulant, [i un ghips reprezentănd masca lui Beethoven [i eram foarte fericit cu acest inceput de colec]ie." Dar primele opere de art` achizi]ionate de Krikor Zambaccian, cele care i-au trezit n acela[i timp dorin]a de mai mult, le-a luat tot din Constan]a. |ntr-o vacan]` de var`, ntors acas`, colec]ionarul a cump`rat de la negustori ambulan]i dou` acuarele de Gore Mircescu, pentru 20 de lei, [i o „marin`" de Florian, pentru 50 de lei. „Acestea au fost primele lucr`ri originale, pe care le-am achizi]ionat, dar nu eram mul]umit de ele, răvneam la mai mult, eram obsedat de picturile v`zute la Palatul Artelor cu prilejul Expozi]iei Jubiliare din 1906, unde erau expuse, in marele hol, o mul]ime de tablouri ale lui Grigorescu." De la m`run]i[uri a ajuns la bani grei pe care i-a dat pe primul tablou cump`rat de la o expozi]ie a pictorului Verona. A dat pe el 500 de lei, mprumuta]i de la tat`l lui, dar la c~teva ore dup` era deja dezam`git de achizi]ie. A fost [i primul moment c~nd a auzit numele lui Luchian, cel c`ruia i-a dedicat mai t~rziu un adev`rat altar n Muzeul Zambaccian, o camer` ntreag` cu operele dintre cele mai importante ale pictorului. Chiar dac` dezam`git de peisajul lui Verona pe care l-a luat cu tot cu vorbele me[te[ugite ale autorului, Zambaccian a ie[it din expozi]ie mp`cat cu sine. Pe lista cump`r`torilor numele lui figura al`turi de cele ale Principesei Maria, prof. dr. C. Anghelescu, Ion Kalinderu, Anastase Simu, bancherul Bercovici [i nu numai. „Cu prilejul unei expozi]ii cu r`sunet a lui Verona, am cerut tat`lui meu 500 de lei [i, ca s`-l induplec, i-am ar`tat cronicile din gazete. Doream s` achizi]ionez un tablou reprezentănd un seceri[, care-mi pl`cea prin auriul lanului de grău, prin mi[carea secer`torilor, prin relieful femeilor aplecate s` străng` snopii, prin căteva accente de verde luminos, ce [erpuia atăt de frumos printre holdele galbene." Un profesor de muzic` i-a deschis ochii. „Consternat, m-am intors la expozi]ia lui Verona [i am inceput s`-mi dau seama c` tablourile nu mai erau a[a de frumoase; mi se cl`tinase credin]a. Dar dup` căteva clipe am revenit v`zănd c` dou` persoane s-au oprit in fa]a unei scene idilice, o hor` ]`r`neasc`, vaporoas` de colorit. Cum unul dintre ei pronun]` «Watteau», m-am repezit incăntat la maestrul Verona [i l-am intrebat cine sunt domnii. «Profesorul universitar Murnu!»" Prietenul pictorilor Prin anii ’30-’40, Krikor Zambaccian era considerat un binef`c`tor al arti[tilor s`raci dar talenta]i. Acesta i ajuta cu bani, dup` cum poveste[te nepotul de frate al lui Krikor, Marcel Zambaccian. Prieten foarte bun cu Pallady, colec]ionarul armean colinda capitala Fran]ei la bra] cu pictorul romăn. Acesta este acela[i care l-a introdus pe Krikor impresioni[tilor francezi. Mai departe a [tiut armeanul s` cumpere tablourile. A avut flerul s` ii conving` pe ace[ti pictori mari c` nu cump`r` tablourile ca s` le comercializeze, c` nu e un simplu negustor, le cump`r` ca s` popularizeze arta, pictura fran]uzeasc` intr-o ]ar` francofil`, din r`s`ritul Europei. Astfel, ntr-o perioad` n care Guvernul francez era de st~nga, iar pre]urile tablourilor, ca [i al obiectelor de art` n general, erau n sc`dere, Krikor Zambaccian a reu[it s` ob]in` reducere. „Veneau americani la Paris [i d`deau sume exorbitante pe tablouri - pentru ei nu contau banii, dar pictorul Picasso a preferat s`-i dea un tablou la jum`tate de pre] lui Zambaccian, fiindc` l-a convins c` acest tablou nu va intra intr-o cas` inchis`, va r`măne in expozi]ii deschise sau păn` la urm` intr-un muzeu", aminte[te Marcel Zambaccian. O nt~mplare Pierdut prin Bucure[tiul anilor ’30-’40 n c`utarea unor obiecte de art`, con[tient c` nu le va g`si n cartierul Sf~nta Vineri, Krikor Zambaccian se desf`ta admir~nd negustorii de antichit`]i, dar [i pe cei de covoare. „In leg`tur` cu covoarele de rug`ciune, imi aduc aminte cele ce imi povestea tat`l meu, c`ruia bunica mea, cănd tata plecase din Cezareea Capadociei, unde era n`scut, ii d`ruise cel mai frumos covor din cas` spunăndu-i: «}i-l dau pe fiul meu [i te rog ca atunci cănd vei fi nec`jit [i ostenit s` te odihne[ti pe el»". Păn` in ultimii ani de via]` Zambaccian s-a dedicat imbog`]irii colec]iei, punănd in joc un talent negustoresc inegalabil. Era n permanent` competi]ie cu un alt colec]ionar bucure[tean celebru, doctorul Dona. Dar o nt~mplare pentru achizi]ionarea Autoportretului lui Pallady i arat` ndem~narea: „Pallady - care era un pictor destul de arogant, aristocrat [i prin na[tere [i prin modul lui de a se comporta - cerea pre]uri mari pe anumite lucr`ri. {i pentru c` nu se putea hot`ri cui se le vănd`, trimitea căte o scrisoare colec]ionarilor, in special lui Zambaccian [i doctorului Dona [i le spunea: «Am de vănzare o lucrare. O voi vinde celui care va sosi primul la Paris». Zambaccian a plecat imediat la Paris, dr. Dona a plecat [i el. Ajun[i la Paris, dr. Dona s-a dus la hotel, [i-a lasat bagajele [i dup` aceea s-a dus la Pallady. Zambaccian s-a dus direct la pictor acas` [i a cump`rat lucrarea". N.R. Fragmentele fac parte din volumul „|nsemn`rile unui amator de art`", de K.H. Zambaccian, publicat` de Editura Liternet, carte care se poate citi integral, gratuit, pe site-ul editurii la www.liternet.ro Fotografii preluate din albumul Muzeului K. H. Zambaccian, editat de Fondul Plastic - Agen]ia de publicitate „Artis", 1973

Si poporul a fost inzestrat…

In centrul Capitalei, in DorobantI, pe Strada Muzeul Zambaccian, la numarul 21A, puteti vizita Colectia Zambaccian. Deschisa de la 1 martie 1947 publicului larg, inchisa in 1977 si mutata partial la Muzeul Colectiilor; tablouri dosite intr-o perioada de privirea neavenita a Elenei Ceausescu, colectia se rasfira din nou in camerele Muzeului Zambaccian.

"Am daruit poporului colectia mea de arta, deoarece si talentele pe care le-am intrunit sunt ale poporului, ele fac mandria lui, altfel as fi tradat si poporul, si pe artistii carora le-am cules rodul." Asa isi incheie Kricor Zambaccian ultimul capitol din cartea sa "Insemnarile unui amator de arta".

Pe langa tablouri, in Muzeul Zambaccian puteti admira si colectia de sculptura. Brancusi este reprezentat de un "Cap de copil" din perioada de inceput, Paciurea, cu "Bust de femeie". Ion Jalea figureaza in muzeu cu un "Nud", iar Han si Medrea sunt prezenti cu mai mult de 10 lucrari fiecare, dintre care nuduri ale celui dintai, "Michelangelo", si "Refugiata", a celui de-al doilea.

ACT DE DONATIE

"Subsemnatul Zambaccian H. Kricor, domiciliat in Bucuresti, Strada Inginer Al. Davidescu Nr. 21 Bis, nascut in Constanta, donez Statului Roman reprezentat prin Ministerul Artelor, cu sediul in Bucuresti, Strada Stirbei Voda Nr. 39, operele de arta si mobilierul, selectionate din colectia mea si prevazute in alaturatul inventar care face parte integranta din acest Act si anume: 205 picturi, 38 sculpturi si 8 piese de mobilier, precum si nuda proprietate a imobilului, proprietatea mea, situat in Strada Ing. Al. Davidescu Nr. 21 Bis, din Bucuresti, in care sunt adapostite si expuse spre folosul public atat cele daruite prin acest Act si enumerate mai sus, cat si restul colectiunii mele.

Fac aceasta donatie drept omagiu catre poporul roman si in amintirea tatalui meu decedat Hagop K. Zambaccian, nascut in Cezareea Capadochiei in anul 1860 si stabilit la Constanta inca de pe vremea stapanirii Dobrogei de catre turci si care m-a crescut si instruit in limba si spiritul culturii romanesti si in dragostea pentru tara unde m-am nascut. (...)

Donatiunea imobilului se face in scopul de a ramane si mai departe operele de arta daruite prin acest Act, ca si cele ce le-as mai darui, in acelasi loc in care au fost puse la dispozitia publicului, sub denumirea de "Colectia Zambaccian", denumire ce urmeaza a fi pastrata. (...)

Colectiunea donata avand nevoie de construirea unui etaj cu luminator special adecvat expunerii, Statul Roman se obliga o data cu declaratiunea de acceptare a prezentei donatiuni ca sa construiasca acest etaj in decurs de doi ani. (...)

Dupa decesul sau retragerea mea, facuta in forma prevazuta, Muzeul va fi administrat de o eforie alcatuita dintr-un reprezentant de specialitate al Ministerului Artelor, dintr-un reprezentant al Academiei Romane si un reprezentant al Fundatiilor Culturale Regale, un pictor desemnat de Sindicatul Artelor Frumoase, un critic de arta desemnat de Asociatia Generala a Criticilor din Romania, precum si doi reprezentanti ai familiei mele in ordinea rudeniei. Facut in trei exemplare, dintre care unul pentru Tribunal si doua pentru subsemnatul." Donator, K. H. Zambaccian

SUMAR EDITIE DE COLECTIE

Colectie de colectionari

Pasionat de Luchian, client al lui Picasso

Proprietarul unor averi "expirate"

"O viata, un destin, o icoana"

Uniti de pasiunea pentru ouale incondeiate

Beri din toata lumea

Romanul colectioneaza aproape tot ce prinde

Raman filatelist de amorul artei"

Juramant pentru poetul national

Un colectionar nascut in zodia artei

Renasterea Mogosoaiei

Comoara din sifonier

Muzeu de arta pentru sotie si prieteni